Bucureşti | Punct: Băneasa Lac, str. Străuleşti, nr. 102-104 | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 179132.12 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Băneasa Lac, str. Străuleşti, nr. 102-104
Localizare:
| 179132.12 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sandu-Cuculea | Vasilica | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Situl arheologic Bucureşti „Băneasa Lac”1 se află pe malul sudic al râului Colentina, amenajat în acest sector în lacul Băneasa, imediat la E de str. Străuleşti. Se întinde de-a lungul malului unui bot de terasă, pe o fâşie de teren de cca. 150 m lăţime. Lotul din str. Străuleşti, nr. 102-104 este situat pe platoul terasei, în zona de protecţie din partea nord-vestică a vetrelor aşezărilor ce compun acest sit.
Obiectivul cercetării preventive a fost verificarea potenţialului arheologic al proprietăţii de 862 m2, din care, suprafaţa de 435,40 m2 urma să fie afectată de construirea unui imobil.
Au fost săpate 4 secţiuni paralele, orientate 21o NNV – 159o SSE astfel: SI (26,5 x 2,3 m); SII (31 x 2,20 m); SIII (30 x 2 m) şi SIV (28 x 1,60 m) şi o casetă; (3 x 1,50 m). Adâncimea lor a variat de la 0,90 până la 1,20 m.
Suprafaţa cercetată arheologic a însumat 205,75 m2.
Stratigrafic, sub stratul arabil de cca. 0,20 m grosime se află un strat cenuşiu-negricios şi sub el altul negricios-castaniu, ambele de câte 0,20-0,25 m grosime.
În SI, trasat în partea răsăriteană a proprietăţii, s-a constatat prezenţa foarte rară a materialului arheologic constând în bucăţi mici de chirpici şi de fragmente cu suprafaţa erodată provenite de la vase neolitice din lut ars.
În SII au apărut puţine materiale arheologice în strat şi a fost interceptată o groapă menageră din epoca neolitică.
Numai în capătul sudic al SIII s-au găsit câteva fragmente ceramice izolate din epoca bronzului. Pe restul suprafeţei SIII şi în SIV s-a constatat lipsa resturilor materiale şi a pigmentaţiei specifice suprafeţei unui sit arheologic.
Groapa menajeră avea forma ovală în plan (d = 2,05 x 1,55 m), profilul cilindric şi baza albiată, la adâncimea de 1,20 m. Partea superioară a umpluturii a apărut la 0,55 m adâncime de la nivelul de călcare al anului 2008. Pământul din umplutura ei era negricios din cauza numeroaselor bucăţi de cărbune de lemn conţinute şi avea consistenţă clisoasă datorită gradului foarte mare de tasare antropică recentă, cauzată în cea mai mare parte tranzitării şi/sau manipulării unor utilaje mecanice grele pe acest teren, rămas mult timp viran.
Au fost găsite câteva aşchii şi fragmente de mici dimensiuni de la unelte din silex, nişte piese (3 întregi, una pe jumătate şi mai multe bucăţi sparte în timpul recuperării dintr-un alt fragment) în formă de dălţiţă făcute dintr-un material alburiu care lasă urme (posibil cretă), precum şi numeroase fragmente de vase cu pereţii subţiaţi din cauza agenţilor fizico-chimici din pământ şi foarte mărunţite (zdrobite) din cauza presiunii mari la care au fost supuse ulterior.
Fragmentele ceramice au fost modelate cu mâna din pastă fină amestecată cu o cantitate mică de nisip şi majoritatea din pastă cu pleavă de la seminţele unor plante păioase. Câteva fragmente au ca elemente de decor butonii miniaturali şi motive geometrice, haşurate în sensuri diferite cu caneluri paralele, care sunt separate între ele prin şiruri din puncte incizate. Din numeroasele fragmente mărunte s-au putut identifica mai multe boluri şi castroane de mici dimensiuni, precum şi piciorul unei cupe. Materialul ceramic seamănă cu cel descoperit în săpăturile făcute în anul 2005 în str. Străuleşti, nr. 108 B care aparţine fazei Bolintineanu a culturii Boian2.
Slaba pigmentaţie a pământului, raritatea sau absenţa materialelor arheologice din nivelele culturale şi interceptarea unui singur complex de locuire în vecinătatea căruia pământul din strat nu era mai pigmentat decât în restul suprafeţelor investigate, ne determină să tragem concluzia că terenul pe care s-a făcut cercetarea arheologică preventivă se află la periferia vetrelor aşezărilor din epoca neolitică şi din epoca bronzului, care la suprafaţa solului, se evidenţiază prin pigmentaţie specifică începând de la cca. 50 m distanţă spre N şi E, de la acest teren cercetat.