Bucureşti | Punct: Aleea Scroviştea, nr. 50-54, sector 1 | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 179132.58 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Aleea Scroviştea, nr. 50-54, sector 1
Localizare:
| 179132.58 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Alexandrescu | Cristina-Georgeta | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Panait-Bîrzescu | Florina | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Cu prilejul construirii unei locuinţe proprietate personală cu o suprafaţă de 225 m2, pe un teren aflat în imediata vecinătate a lacului Griviţa (malul sud-estic), situat în perimetrul sitului arheologic nr. 9 Dămăroaia - cod LMI 2004 B-I-m-B-17866.01-03, s-au desfăşurat în perioada 03-13.06.2005 cercetări arheologice preventive. Obiectivul cercetărilor l-a constituit eliberarea de sarcină arheologică a terenului pe care va fi amplasată viitoarea construcţie. Cercetările s-au materializat în patru secţiuni orientate E-V: respectiv S1, în vecinătatea malului sudic al Lacului Griviţa (12,50 x 3 m), două secţiuni de 12,50 x 2 m (S2 şi S3) şi una de 12,50 x 2,50 m (S4). Secţiunile se succed de la N la S, cu un martor de 1,5 m între ele. Stratul vegetal până la cca. -0,25 m a fost înlăturat prin decapare mecanică.
Staţiunea Dămăroaia se desfăşoară pe malul sud-estic al lacului Griviţa, pe o terasă care prezintă o uşoară pantă spre malul lacului1. Punctul pentru care s-a solicitat descărcare arheologică se află spre marginea vestică a sitului Dămăroaia, unde alături de materiale preistorice, s-au mai descoperit mărturii ale locuirii din epoca Latène (sec. II-I a.Chr.) şi din sec. VI, respectiv XVIII. În aceeaşi zonă a funcţionat în anii ’80 o bază sportivă, din care se mai păstrează la suprafaţa solului urme vizibile, mai ales în jumătatea terenului dinspre Aleea Scroviştea (dale de beton şi amenajări aparţinând unor grupuri sanitare). Construirea acesteia a afectat semnificativ stratigrafia sitului.
Stratigrafia generală
Descrierea situaţiei stratigrafice este următoarea: stratul vegetal, cu o ce între 0,07-0,30 m; stratul de umplutură adus din altă parte pentru nivelarea pantei, constând din dărâmătură modernă (cărămizi, blocuri de zidărie, mortar), care a antrenat materiale arheologice din straturile anterioare, cu o grosime ce variază între 0,50-0,80 m; stratul de pământ cafeniu în care au apărut materiale arheologice este foarte deranjat de stratul de umplutură modernă, neputându-i-se delimita grosimea; stratul de amestec între pământul negru cafeniu şi lutul galben, steril din punct de vedere arheologic, cu o grosime de cca. 0,45 m (între -0,60 -1 m), în care materialele arheologice apar sporadic; nivelul de lut galben, compact; „solul viu’’, în care nu s-a găsit material arheologic, apare în medie de la cca. -0,90 m. Adâncimea de săpare atinsă a fost de –0,90 -1,30 m.
Materialul arheologic (ceramică) atestă o locuire din epoca bronzului - aparţinând respectiv culturilor Glina şi Tei2. Nu a fost identificat nici un complex care să aparţină acestei perioade. Materialul ceramic atribuibil epocii bronzului nu prezintă nici una din caracteristicile care ar permite încadrarea culturală sigură. Ca urmare este posibilă numai o încadrare largă, bazată pe factura categoriilor ceramice (pastă, aspectul suprafeţelor şi ardere). Pasta conţine mult nisip cu granulaţie mare, dar adesea şi numeroase cioburi pisate; suprafaţa fragmentelor este poroasă, uneori are un slip foarte subţire. Pe baza acestor observaţii şi ţinând cont de locul descoperirii în aria culturii Tei, încadrarea cea mai probabilă ar fi în fazele clasice ale culturii Tei (Tei II sau mai probabil Tei III).
Pe suprafaţa secţiunilor au fost surprinse cinci complexe de locuire (două locuinţe şi trei vetre) aparţinând celei de-a doua epoci a fierului (sec. II-I a.Chr).
În S2, c. 3, la -0,70 m, s-a remarcat umplutura cu dărâmătură modernă deja menţionată. Izolat apar bucăţi din tablă de fier, precum şi fragmente ceramice smălţuite, care, pe baza decorului, pot fi atribuite sec. XVIII.
Din secţiunile S1, 2 şi 3 au fost recoltate bucăţi de lipitură arsă provenite, cel mai probabil, de la pereţii unor locuinţe construiţi pe împletitură de nuiele. Bucăţile de lipitură păstrează amprentele materialului lemnos. Unele dintre acestea au păstrat o suprafaţă lisă, muruită, mai ales cele recoltate din S3, pe care se observă urmele unui posibil decor incizat. În compoziţia lipiturii a fost observată lipsa urmelor de materii vegetale (pleavă, paie) ceea ce a permis emiterea ipotezei identificării fragmentelor ca provenind de la o vatră decorată3.
Locuinţa L1 (S.1, c. 2–4) s-a conturat în grund aprox. la limita dintre c. 2 şi 3 şi continuându-se în c. 3 şi 4. Groapa a fost înregistrată în grund la adâncimea -0,93 m faţă de nivelul actual de călcare. Nivelul de săpare antic nu a fost surprins datorită umpluturii din perioada contemporană care a perturbat depunerile. Atât cât s-a putut observa, groapa a fost săpată din partea superioară a stratului de pământ negru cafeniu, pe care îl traversează şi pătrunde în lutul galben. Diametrul maxim al gropii, de formă aprox. circulară, măsurat pe profilul de S, are 1,60 x 2,67 m pe suprafaţa secţiunii. Locuinţa L.1 este înconjurată de gropiţe de par (sesizate în număr de 8, cu un diametru de cca. 7 cm).
Depunerea din L.1 era densă, constând dintr-un pământ cenuşiu-albăstriu, cu aspect măzăros. Conţinea bucăţi de lipitură şi cărbune de lemn de cca. 2 x 3 cm.
Inventarul L1
În c.4, pe fundul gropii (la -1,02 -1,14 m) au apărut mai multe grupări de vase, fragmente ceramice de mari dimensiuni, precum şi 4 bucăţi de crustă de vatră purtând urma unui şnur imprimat. În locuinţa L1 au apărut asociate mai multe forme ceramice tipice lucrate de mână şi la roata olarului şi s-au observat diferite tipuri de pastă: cupe şi picioare de fructiere lucrate la roată (pastă cenuşie) şi cu mâna (pastă cenuşie şi neagră lustruită); pereţi de la vase lucrate cu mâna (pastă neagră lustruită); pereţi şi funduri de vase lucrate cu mâna, cu suprafaţa tratată cu barbotină (pastă cărămizie); un bol nedecorat, lucrat la roată (pastă neagră fină); mai multe funduri inelare provenind de la vase lucrate la roată (pastă cenuşie şi neagră); un mic fragment de strecurătoare lucrată la roată (pastă cenuşie).
Cuptorul C1 (S1, c. 2) s-a conturat la cca. 0,40 cm V de L1. Vatra cuptorului a fost surprinsă la -0,77 m. La acest nivel au fost vizibile laturile de N şi V (peretele cu o grosime de 4-5 cm). Diametrul exterior al vetrei - de la profilul sudic (în care se continuă) - este de 0,88 m. Spre SE s-a sesizat şi gura cuptorului (L=0,30 m, l=0,36 m). Cuptorul C1 a fost secţionat pe un ax orientat NV-SE (lung de 1,80 m). Din pereţii cuptorului s-au mai păstrat doar mici fragmente, pe laturile de N şi V, cu o grosime de 4-5 cm. La secţionarea C1 s-a constatat o grosime a crustei de 2 cm. Crusta consta dintr-un amestec de lut cu pietricele, nisip şi cioburi pisate. Lutuiala a fost aşezată pe un strat de nisip, direct pe nivelul antic de călcare. Pământul ars la roşu de sub vatră are o grosime de maxim 0,04 m. Umplutura consta dintr-un pământ negru, cu cărbuni (cca. 0,03 m). Deasupra crustei, pe o grosime de 0,15 m, s-a sesizat un pământ amestecat, negru, şi lut galben nisipos, cu pigmentaţie intensă de cărbune de lemn şi bucăţi mici de lipitură arsă.
Ca inventar care poate fi legat de cuptorul C1, menţionăm două cuie din fier puternic oxidate şi trei fragmente de lut ars care pot aparţine unor greutăţi/căţei de vatră. Datarea în sec. II-I a.Chr. se face pe bază stratigrafică raportându-ne la locuinţa L1.
Cuptorul C2 (S2, c. 4), cu o formă aproape semicirculară, s-a conturat în grund la -0,61 m faţă de nivelul actual de călcare. Cuptorul intra în profilul de N. În grund C2 are o lungime de maxim 0,77 m şi lăţimea până la profil de 0,40-0,56 m. La demontarea martorului dinspre S1, cuptorul s-a conturat la -0,90 m, cu o formă ovală alungită. Diametrul maxim (1,52 m) a apărut în jumătatea de NV, la -0,92 m. Gura cuptorului se găsea către NNE. C2 avea o umplutură lutoasă, de culoare cenuşiu închis, pigmentată cu cărbune şi bucăţi de cărbune ars (3 x 3 cm). Axul de secţionare al C2 a fost orientat NNE-SSV. Din interiorul cuptorului au fost recoltate un fragment ceramic lucrat de mână precum şi unul lucrat la roată, databile în sec. II-I a.Chr.
Între cuptorul C2 şi locuinţa L1 nu s-a observat, la demontarea martorului dintre S1 şi S2, nici o legătură stratigrafică.
Cuptorul C3 (S2, în jumătatea sudică a c. c3) a fost înregistrat la -0,73 m faţă de nivelul actual de călcare. Acest al treilea cuptor este de formă semicirculară, de mici dimensiuni (în momentul surprinderii): diametrul gurii (deschise spre S) 0,33 m (la interior) respectiv 0,44 m (la exterior). La V de C3 s-a observat la -0,73 m o depunere de culoare neagră, cu pigmentaţie de cărbune, continuată în c. 4, pe lângă profilul sudic. La -1,01 m faţă de nivelul actual de călcare, dimensiunile cuptorului sunt 0,70 m (pe N-S) şi 0,54 m (E-V). Umplutura C3 este de culoare închisă, cu aspect lutos şi pigmentaţie de cărbune şi lipitură. C3 a fost secţionat pe axul N-S. S-a golit mai întâi jumătatea dinspre V. S-au degajat mai multe bucăţi făţuite de lipitură, de culoare gălbui-albicioasă, având laturi regulate şi colţuri rotunjite. Acestea umpleau practic cavitatea lui C3. Vatra este alveolată, foarte intens arsă, cu suprafaţa extrem de dură. În centru, alveolarea are o adâncime de 0,10 m.
În jumătatea dinspre E a lui C3 s-a găsit un fragment de crustă cu decor incizat, care suprapunea un perete de chiup cărămiziu lucrat cu mâna. Spre fundul vetrei a apărut o concentraţie de cărbune de lemn (20 x 8 cm). Grosimea crustei cuptorului C3 este de 3 cm. Crusta are o culoare albicioasă, o consistenţă dură, sesizându-se în compoziţie pietricele şi nisip. Pământul ars de dedesubt atinge maxim 5 cm grosime.
Locuinţa L2 (S3, c. 3-4)
Groapa (care intră în profilul de N al S3) a fost înregistrată la adâncimea -0,73 m faţă de nivelul actual de călcare. Nu a fost surprins nivelul de săpare antic. Groapa a fost săpată din partea superioara a stratului de pământ negru cafeniu, pe care îl traversează şi pătrunde în lutul galben. Se observă gropiţe de par, asemănătoare celor din L1. Jumătatea de N a gropii a fost sesizată în S2 (la V de cuptorul C3). Diametrul gropii are următoarele dimensiuni 1,45 x 2,20 m: pe profilul de N s-a surprins o dimensiune de 1,45 m, pe suprafaţa secţiunii S3 groapa a fost surprinsă pe 0,70 m, pe suprafaţa secţiunii S2, pe 0,80-0,90 m, la care se adaugă 1,50 m (martorul dintre S2 şi S3). Fundul gropii este la -1,15 m faţă de nivelul actual de călcare.
Depunerea din locuinţa L2 era densă, pământ cenuşiu-albăstriu, cu aspect măzăros, puternic pigmentată cu cărbune şi lipitură arsă. Conţinea bucăţi de lipitură de dimensiuni mari (9 x 10 cm; unele bucăţi cu suprafaţa lină, au linii incizate), oase de animal şi bucăţi de cărbune de lemn de cca. 2 x 3 cm. Materialul ceramic din L2 constă din fragmente de mici dimensiuni (7-10 cm), provenind de la vase lucrate de mână şi la roată. S-au observat diferite tipuri de pastă (similare celor descrise pentru materialul din locuinţa L1).
Cele cinci complexe de epocă Latène cercetate: două locuinţe adâncite – L. 1 şi L. 2, şi 3 cuptoare cel mai probabil de uz menajer – C1, C2, C3, indică situarea cercetării în interiorul unei aşezări deschise.
Cuptorul C2 aparţine locuinţei L1, iar C3 ţine de locuinţa L2. Amenajarea lor s-a făcut prin săpare în banchete special păstrate în lutul galben, în care au fost adâncite cele două locuinţe.
Caracteristicile materialului ceramic - categorii de pastă şi de forme ceramice permit datarea descoperirilor din punctul situat pe Aleea Scroviştea nr. 50-54 de pe malul sud-estic al Lacului Griviţa, în perioada cuprinsă între a doua jumătate a sec. II şi prima jumătate a sec. I a.Chr.
Bune analogii atât pentru complexe, cât şi pentru ceramică, se găsesc în aşezările Latène atribuite culturii geto-dacice clasice cercetate la Bucureşti - Căţelu Nou şi Militari – Câmpul lui Boja, Cârlomăneşti, Vlădiceasca4. Vetre ornamentate cu impresiuni de şnur asemănătoare fragmentelor pe care le-am menţionat mai sus, au fost descoperite la Bucureşti (săpăturile din 1953 de pe dealul Mihai Vodă/Arhivele Statului) şi Popeşti (jud. Ilfov). O concentrare deosebită a fost semnalată prin investigaţiile recente de la Cârlomăneşti (com. Verneşti, jud. Buzău)5.
Rezumat:
Cu prilejul construirii unei locuinţe proprietate personală cu o suprafaţă de 225 m2, pe un teren aflat în imediata vecinătate a lacului Griviţa (malul sud-estic), situat în perimetrul sitului arheologic nr. 9 Dămăroaia, s-au desfăşurat cercetări arheologice preventive. Punctul pentru care s-a solicitat descărcare arheologică se află spre marginea vestică a sitului Dămăroaia, unde alături de materiale preistorice, s-au mai descoperit mărturii ale locuirii din epoca Latène (sec. II-I a.Chr.) şi din sec. VI, respectiv XVIII. Materialul arheologic (ceramică) atestă o locuire din epoca bronzului – aparţinând respectiv culturilor Glina şi Tei. Nu a fost identificat nici un complex care să aparţină acestei perioade. Materialul ceramic atribuibil epocii bronzului nu prezintă nici una din caracteristicile care ar permite încadrarea culturală sigură. Ca urmare este posibilă numai o încadrare largă, bazată pe factura categoriilor ceramice (pastă, aspectul suprafeţelor şi ardere). Pe suprafaţa secţiunilor au fost surprinse cinci complexe de locuire (două locuinţe şi trei vetre) aparţinând celei de-a doua epoci a fierului (sec. II-I a.Chr). Caracteristicile materialului ceramic - categorii de pastă şi de forme ceramice permit datarea descoperirilor din punctul situat pe Aleea Scroviştea nr. 50-54 de pe malul sud-estic al Lacului Griviţa, în perioada cuprinsă între a doua jumătate a sec. II şi prima jumătate a sec. I a.Chr.