Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: Pod, Pădure | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Domestic;
Tipuri de sit:
Necropolă; Locuire;
Cod RAN:
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Bucşani
Localitate:
Bucşani
Punct:
Pod, Pădure
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bem | Cătălin | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Hila | Tudor | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Opriş | Vasile | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Tudoran | Marian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bem | Carmen-Cornelia | participant | Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA |
Raport:
În perioada august-septembrie, campania arheologică din Microzona Bucşani, în condiţiile unei finanţări minimale, a avut ca principal obiectiv finalizarea cercetării unor suprafeţe şi tamisarea/ trierea sedimentelor prelevate în campaniile anterioare.
Astfel, în primul rând, a fost finalizată cercetarea zonei profilului magistral al tell-ului de la Pod (dintre suprafeţele alfa şi beta), supusă degradării antropice actuale şi corespunzând ultimei secvenţe de locuire, Gumelniţa B1. Desenul şi eşantionarea profilului magistral au fost realizate în campaniile anterioare. Au fost recuperate informaţii şi materiale arheologice din cuprinsul L2 şi L4, cercetate începând cu anul 1998, precum şi spaţiile exterioare corespunzătoare. În cazul L2, pereţii, păstraţi foarte puţin în elevaţie (5-8 cm) şi nu pe întreaga lor lungime, au fost construiţi în clasica tehnică a paiantei – dintr-o structură de rezistenţă lemnoasă alcătuită din pari înfipţi în pământ şi o dublă împletitură, orizontală şi apoi verticală, totul fiind acoperit cu sediment preparat (amestecat cu păioase tocate) – indirect decelabile, prin amprentele păstrate în chirpicul ars ce formează nivelul de distrugere. Cercetarea martorului magistral a confirmat faptul că, în cazul L4, pereţii par a fi fost construiţi într-o tehnică asemănătoare ceamurului, cu un sediment care conţine puţine amprente lemnoase sau de materie organică adăugată. De asemenea, o parte a vaselor ceramice, în ambele situaţii, au fost descoperite deasupra nivelurilor de distrugere, fiind depuse după dărâmarea pereţilor încă fierbinţi, aşa cum deja cunoşteam din campaniile anterioare.
De asemenea, am finalizat tamisarea la umed a tuturor sedimentelor prelevate anterior din tell-ul de la Pod (cca. 200 litri) – din două zone menajere corespunzătoare nivelului intermefiar (N2) şi s-a realizat trierea întregului material arheologic rezultat. Deşi variat (resturi osteologice de mici dimensiuni, inclusiv arheoihtiologice, aşchii milimetrice de silex, cărbune, seminţe de cereale etc.), acesta este în cantităţi reduse, confirmând sărăcia paradoxală a depunerilor antropice din acest tell. În acelaşi timp, numeroasele concreţiuni carbonatice de dimensiuni care se încadrează între doi milimetri şi cinci centimetri confirmă existenţa unui mediu extrem de umid în timpul locuirii Gumelniţa A2 a tell-ului.
În al doilea rând, am finalizat cercetarea în regim sistematic a suprafeţei decapată în 2009 şi cercetată parţial în 2012 de la Pădure- Şcoală – complexe dacice (locuinţe adâncite), unul din primul mileniu creştin (sec. VIII – vatră cu vălătuci din chirpici – fig. 1) şi un mormânt din cuprinsul necropolei medievale (M336). În plus, am tamisat 41 de litri de sediment din două complexe dacice, triaţi parţial.
În această perioadă am finalizat tamisarea (sitarea) la umed a tuturor sedimentelor umpluturilor mormintelor cercetate până în prezent în necropola de la Bucşani Pădure-Şcoală (cca. 750 litri). De asemenea, am finalizat trierea întregului material rezultat în urma tamisării (printre piesele astfel recuperate se numără o monedă din argint – ducat Ţara Românească, începutul sec. XV, inele, un cercel, numeroşi nasturi globulari). Şi aceste piese metalice confirmă (Bem 2010) datarea necropolei în cuprinsul sec. XIV şi prima jumătate a sec. XV, singurele elemente care coboară datarea în sec. XIII (aşa cum menţionam în rapoartele anterioare) rămânând gropile săpate pe conturul corpului uman, a căror utilizare este considerată ca nedepăşind sfârşitul sec. XIII (Ioniţă et al. 2001, p. 46 şi urm., taf. 226). În plus, datarea 14C a unui schelet cercetat în campania 2009 a oferit un interval a cărei limită inferioară acoperă ultima parte a aceluiaşi secol.
În orice caz, necropola medievală de la Bucşani este una dintre cele mai mari din perioada de început a statului Ţara Românească (până în prezent fiind cercetate aproximativ 400 de înhumări, reînhumări, strămutări). Estimările topografice corelate cu rezultatele mai vechilor sondaje arheologice din zona necropolei ne fac să considerăm că suprafaţa cercetată reprezintă cca. 50% din totalul suprafeţei sepulcrale. În plus, bogăţia inventarului mormintelor, aflat în lucru, o plasează printre cele mai importante necropole din această perioadă, deşi zona era cel puţin aparent izolată – măcar dacă ne gândim la vegetaţia forestieră abundentă şi la sfârşitul sec. XVIII, aşa cum apare pe Harta Specht (1790).
Zona terasei inferioare a Neajlovului pe care s-a dezvoltat cimitirul medieval include, aşa cum menţionam în rapoartele anterioare, locuiri din eneolitic – Gumelniţa, epoca bronzului, Latène, sec. V-VI, sec. VIII, sec. XVI-XVII.
Întregul material arheologic spălat şi ambalat (incluzând şi scheletele din mormintele a căror umplutură a fost tamisată anul acesta) a fost transportat la sediul MNIR.
Bibliografie: