Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Pod, La Pădure | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Bucşani
Localitate:
Bucşani
Punct:
La Pod, La Pădure
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bem | Carmen-Cornelia | participant | CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti |
| Marinescu Bîlcu | Silvia | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Muja | Cristina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bîrzu | Andreea | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ciornei | Alexandru | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Muşeţeanu | Crişan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Nicolae | Cătălin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Microzona Bucşani, definită ca atare în urma cercetărilor de teren, mai cu seamă, din perioada 1998-2004, este amplasată pe cursul mijlociu al Neajlovului, în zona de NV a judeţului Giurgiu, în sudul teritoriului actual românesc (Bem et alii 2002; Bem 2005).
Începuturile cercetărilor arheologice în acest spaţiu coincid cu necesitatea locală a ridicării unui pod peste râu, în dreptul localităţii Bucşani, şi a construirii drumului de legătură între DN 61 (Giurgiu-Găeşti) şi DJ 412C. Necunoaşterea realităţilor arheologice din zonă a determinat ca proiectul acestuia din urmă să includă aproximativ jumătate din suprafaţa unui tell gumelniţean. Modificarea amplasamentului, care ar fi permis constructorului să economisească timp şi resurse financiare iar arheologilor să evite efectuarea unei săpături sub presiunea unui termen contractual, nu a mai fost posibilă datorită amplorii construcţiilor deja ridicate.
Cercetările cartografice şi cele de teren, dublate uneori de săpături arheologice, au condus în scurt timp de la debutul cercetărilor în zonă (1998) la identificarea şi definirea a numeroase staţiuni.
Zona noastră de interes este delimitată spre S de confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul iar spre N de curba generală de nivel de 100 m. Regiunea apare geomorfologic excepţional de bine individualizată, alături de lunca şi terasele Neajlovului dintre cele două limite naturale participând la conturarea unei zone unitare şi interfluviul dintre Neajlov şi Dâmbovnic şi lunca acestuia din urmă, aproximativ pe 4 km în amonte de confluenţă. Pe aproximativ 8,6 km liniari de vale1, între îngustarea din nordul satului Dealu şi confluenţă (în dreptul satului Vadu Lat) lunca nu are mai mult de 1,6 km lărgime, pe alocuri aceasta nedepăşind chiar 600 m. Este singurul tronson de pe cursul mijlociu al Neajlovului care se prezintă sub această formă, fiind diferit de întregul văii din aceste perspective. Mai mult, terasele sunt relativ înalte şi abrupte, evident, procentul (chiar şi astăzi) al zonelor mlăştinoase este superior în această porţiune din vale, inundaţiile altfel îşi cuantificau consecinţele în astfel de condiţii. Terasa înaltă stânga săpată de Neajlov este dublată în dreptul satului Bucşani de o terasă inferioară, construită de râu, locuită integral de-a lungul mai multor perioade istorice.
Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia cultural-cronologică a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii preistorice.
Obiectivele campaniei 2007, firesc, se subordonează celor generale. S-a încercat finalizarea cercetării nivelului superior din tell-ul de La Pod, din toate punctele de vedere, completarea pe cât posibil a repertoriului microzonei Bucşani şi impactul revărsărilor Neajlovului asupra comunităţilor de pe acelaşi tell şi, implicit, evoluţia luncii în proximitatea staţiunii.
În campania 2007 au continuat cercetările2 în tell-urile de La Pod (Sß) şi Pădure. De asemenea, au fost trasate şi cercetate sondaje în ansamblul de staţiuni de la Pădure, în punctele Buric 1 (8 m2), Buric 2 (8 m2), Buric 3 (4 m2), Piscină (35 m2) şi Cuptor. În plus, extinderea clădirii şcolii din sat a impus efectuarea de cercetări arheologice preventive pe o suprafaţă de 1200 m2.
Tell-ul Bucşani La Pod.
A continuat cercetarea L11 (descoperită în 2000), construită pe piloni, cu două încăperi şi cu pod locuibil (deşi fără vatră). Ceea ce am numit cămara, cea de-a doua încăpere (L11/2), a fost integral demontată. Era adosată ulterior construcţiei principale, construită, de asemenea, uşor suspendată, pe piloni, cu platformă de lemn şi chirpic. Întregul sediment a fost sitat la umed (cca. 1200 l). În ceea ce priveşte camera principală, triplu secţionată, au fost, de asemenea sitate toate refacerile platformei (în număr de 11) şi nivelurile ocupaţionale aferente (cca. 2000 l). Întregul material a fost triat şi urmează să fie supus analizei de către echipa pluridisciplinară.
Vatra, rectangulară, cu gardină realizată din benzi verticale de lut rotunjite la partea superioară, secţionată la rândul ei, avea 15 rânduri de plăcuţe. În ce măsură acestea reprezintă refaceri este greu de spus. Demn de remarcat este, însă, faptul că la 3-4 rânduri de plăcuţe corespundeau 3-4 benzi verticale ale gardinii şi trei refaceri ale platformei. Elementele constructive ale gardinii erau adăugate în succesiune, urmând apoi, spre interior, probabil la anumite intervale de timp, refacerea zonei de ardere şi, la exterior, a platformei. Trebuie amintit, în plus, faptul că aceste refaceri ale platformei aveau o grosime triplă (până la 8-10 cm) în zona centrală a încăperii faţă de zona de limită a spaţiului utilizat, spre pereţi. Foarte probabil ele erau menite la a orizontaliza suprafaţa interioară a încăperii, deşi presiunea acestui surplus important de sediment asupra întregului ansamblu a avut consecinţe nefaste asupra structurii de rezistenţă.
Exceptând interiorul L11, pe întreaga suprafaţă a Sß s-a ajuns la un nivel contemporan, marcând momentul de construcţie al locuinţelor L2, L4, L11 şi L12. O scanare 3D a reţinut această situaţie.
Tell-ul Bucşani Pădure.
Suprafaţa de 6 x 6 m deschisă cercetării în campania 2000 a fost extinsă la 8 x 8 m, cu o prelungire nord-vestică de 2 x 6 m (spre centrul tell-ului) şi una sud-estică (pentru a surprinde legăturile cu lunca preistorică) de 16 x 4 m.
Au fost descoperite şi cercetate integral sau parţial resturile a două construcţii Gumelniţa B1, afectate de numeroase gropi medievale (majoritatea materialului aparţine sec. al XVI-lea), inclusiv a unei locuinţe adâncite. Groapa, având cel mai probabil o formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, are o suprafaţă estimată de cel puţin 3,90 x 4,80 m şi o orientare generală N-S. Perforând două locuinţe gumelniţene, are o adâncime de minim 0,56 m. Singura instalaţie interioară este un cuptor în formă de potcoavă, construit într-un spaţiu cruţat, pe latura de V. Suprafaţa de ardere era amenajată dintr-o singură lutuială de 5-8 cm grosime, care se continua cu o cupolă dublată la exterior de o alta la fel de groasă.
Construcţiile eneolitice sunt de o cu totul altă factură decât cele din tell-ul de La Pod – nu au platformă iar chirpicul pereţilor este mult mai puţin. În schimb, depunerea vaselor, a greutăţilor de lut şi a altor piese pe resturile dărâmate ale pereţilor incendiaţi, se păstrează şi în acest caz.
Suprafaţa mică deschisă cercetării, deocamdată, nu este suficientă pentru comparaţii detaliate, dar posibilitatea corelării informaţiilor ce se vor obţine cu cele deja deţinute pentru tell-ul de La Pod este maximă. Fără îndoială, putându-se identifica situaţii similare, în cazul depunerilor aluviale, al organizării spaţiului şi al tratamentului construcţiilor, va fi pentru prima dată când va exista oportunitatea de a oferi o soluţie problemei “roirilor“, a părăsirii şi revenirii în acelaşi loc a unei comunităţi. Se va putea răspunde la întrebarea dacă tell-urile din microzona Bucşani sunt “opera“ uneia sau mai multor comunităţi gumelniţene, cu puncte de staţie intermediare – de genul celor de la Şcoală-Biserică sau Pădure 2.
Sondaje şi carotaje. Bucşani-Pădure.
În urma cercetărilor sistematice, a sondajelor şi carotajelor am inclus în acelaşi ansamblu mai vechile sau mai noile puncte cunoscute sub toponimele La Cimitir, La Biserică, La Dispensar, La Lăptărie, La Şcoală, La Dolot, La Piscină, La Pădure, Pădure 2, Buric 1, Buric 2, Buric 3, La Cuptor, Izvor şi Izvor 2, Pepinieră şi Pepinieră 2. Fiecare dintre aceste toponime indica, la un moment dat, descoperirea la suprafaţa solului sau, în cazul punctelor La Pădure, Pădure 2 şi Izvor II, prin săpături arheologice, de resturi antropice. Situaţia generală topografică ne-a determinat să includem toate aceste spaţii într-un întreg, definind astfel un ansamblu. Întreaga terasă inferioară stânga a Neajlovului (în fapt, terasa construită de râu) este locuită în această zonă. Suprafeţele locuite, începând din perioada Boian-Giuleşti şi continuând până în contemporaneitate3, nu sunt disjuncte. Se suprapun, se întrepătrund, indicând, fără îndoială, că întregul spaţiu a fost permanent şi integral locuit sau cel puţin strict controlat de diferitele comunităţi. Fiecare perioadă are sau pare să aibă concentrări periodice. Tell-urile de La Pădure, Pădure 2 şi Pepinieră sunt cele mai clare exemple. Alături de acestea există însă, fără a fi de această dată tell-uri, cel puţin alte două concentrări de materiale ceramice tipic gumelniţene, asupra cărora vom reveni la momentul cuvenit. De exemplu, în plus, în funcţie de ceea ce este vizibil la suprafaţa solului sau ni s-a relevat în urma sondajelor, putem presupune că existau anumite concentrări de locuire din epoca bronzului, dar ceramica din această perioadă se întâlneşte pe întreaga suprafaţă a terasei inferioare. Aceeaşi situaţie, dar la o mai mare scară se întâlneşte pentru perioada medievală. Stratigrafia terasei inferioare, deşi unitară la modul general, prezintă diferenţe care ţin de amploarea locuirii într-o anumită zonă, de tipul acestei locuiri sau de microtopografia anterioară acesteia. Elemente suplimentare într-o succesiune firesc naturală intervin, pe terasa inferioară, în cazul tell-ului Pădure 2 şi, evident, în luncă, pentru tell-urile de la Pădure şi Pepinieră.
Au fost efectuate sondaje în punctele Buric 1 (8 m2), Buric 2 (8 m2), Buric 3 (4 m2) şi Piscină (35 m2). Stratigrafia relevată este identică cu cea din carotele realizate în aceleaşi puncte, comună cu cea a întregii terase inferioare, exceptând, evident tell-urile, aşa cum aminteam. Marea majoritate a materialului descoperit aparţine epocii târzii a bronzului.
Cu excepţia unei locuinţe medievale (datată în prima jumătate a sec. XVI - fragment ceramic de Iznik), cercetate la Pădure-Piscină, nu au fost descoperite complexe.[Cătălin Bem]
Arheozoologie – mamifere
Elek Popa, Adrian Bălăşescu
A continuat prelucrarea materialului osteologic din campaniile trecute, fiind determinate până în prezent pentru tell-ul de La Pod mai bine de 5000 de resturi.
De asemenea, au fost analizate şi publicate în Repertoriul Microzonei Bucşani materiale aparţinând unei comunităţi Cernavoda III (Bucşani La Pod), din epoca târzie a bronzului (Pădure-Buric 2) şi din sec. al XVI-lea (Pădure-tell şi Pădure-Piscină).
Arheozoologie – Pisces
Valentin Radu
S-a finalizat analiza resturilor de peşti din cămara L11 din tell-ul de La Pod şi, de asemenea, au fost prelucrate şi publicate în Repertoriul Microzonei Bucşani materialele din sec.XVI de la Pădure-Piscină.
Antropologie
Cristina Muja
O mai veche descoperire, un mormânt, cel mai probabil din sec. XVIII, din tell-ul de La Pod a văzut lumina tiparului în acelaşi Repertoriu al Microzonei Bucşani. Groapa adăpostea un subiect feminin de 25-35 ani, fără inventar arheologic. Pe o serie de oase, mai ales aparţinând membrelor, au fost identificate urme ale unor lovituri cu un obiect dur, ascuţit, de tipul sapei.
Deşi nici una dintre leziunile identificate nu ar fi putut cauza decesul, faptul că acestea nu prezintă urme de vindecare sugerează faptul că moartea a survenit la puţin timp după agresiune.
Paleomagnetism
Cristian Panaiotu, Cristina Panaiotu
A continuat prelucrarea celor 24 de probe prelevate din L12 şi s-au identificat direcţiile viitoare de cercetare.
Scanarea 3D
Bogdan Venedict (ArheoInvest Iaşi)
Scanarea întregului ansamblu s-a realizat cu un scanner laser 3D Leica HDS Scan Station 3600, produs de Leica Geosystems. Sistemul a capturat în 3D, în timp real, geometria completă a suprafeţelor expuse sub forma unor grupări dense şi precise de puncte 3D, denumite “nori de puncte”, puncte reale, măsurabile, cu o precizie medie de 4 mm.
Acest sistem de scanare 3D cu laser, unic în România, este extrem de versatil, fiind utilizat şi în alte aplicaţii din domeniile: construcţiilor, topografic sau industrial la nivel mondial, în cele mai importante megaconstrucţii. Popularitatea sa se datorează preciziei şi vitezei cu care lucrează, posibilităţilor de scanare “inteligentă”, cum ar fi reglarea rezoluţiei şi a distanţei de scanare şi nu în ultimul rând de a putea georeferenţia rezultatele scanării (“norii de puncte”).
Scenele scanate (opt la număr), au fost apoi prelucrate în softul propriu de prelucrare al scannerului, Cyclone v. 5.8, generând secţiuni şi relevee, prelucrate apoi, în etapa a doua, în AutoCAD.
Echipa care a efectuat scanarea şi prelucrarea în Cyclone v. 5.8. este autorizată de către producătorul echipamentului prin atestate.
Georeferenţierea “norilor de puncte” astfel obţinuţi s-a realizat cu un GPS Leica 1200, produs de Leica Geosystems.
Cercetări aerofotogrametrice
Cătălin Nicolae, Carmen Bem, Cătălin Bem
Arheologia aeriană este o sumă de metode şi tehnici care cuprinde identificarea, fotografierea, cartarea şi interpretarea urmelor care indică prezenţa unor situri arheologice prin realizarea de fotografii oblice şi verticale.
Utilitatea arheologiei aeriene este neîndoielnică şi poate fi probată mai ales în cazul siturilor arheologice care nu mai păstrează la suprafaţă nici un fel de martor fizic. Fotografia aeriană constituie o metodă rapidă, eficientă şi ieftină pentru descoperirea, identificarea şi cartarea de noi situri arheologice.
S-a urmărit identificarea siturilor arheologice, relaţia cu peisajul fizic şi ecologic din jur, evoluţia peisajului în timp prin compararea fotografiilor aeriene oblice, ortofotoplanurilor (2003/2005 – sc. 1:5000) şi hărţilor topografice mai vechi şi reperarea unor situri arheologice care nu au fost surprinse prin periegheze.
O serie de prospecţiuni aeriene în zona cursului mijlociu al Neajlovului s-a realizat la sfârşitul lunii iulie 2007, cu un avion Cessna SkyHawk 172H şi s-au făcut fotografii cu o cameră foto Canon EOS 400D. Coordonatele geografice ale siturilor şi traseul de zbor au fost înregistrate cu un GPSMap 196 şi un GPSMap 76 Garmin. În timpul zborului s-au realizat fişe-tip pentru marcarea tipurilor de urme ce pot fi identificate la sol, zona cercetată, timpul alocat zborului etc.
Toate informaţiile colectate au fost introduse într-o bază de date şi comparate cu cele anterioare. În prezent se realizează rectificarea şi interpretarea imaginilor aeriene efectuate în acest an.
Fotografiile realizate în această zonă surprind dinamica relaţiei dintre râurile Neajlov şi Dâmbovnic de-a lungul timpului precum şi lucrările de îndiguire şi amenajare a teritoriului realizate în ultimii 100 de ani. De asemenea sunt vizibile urmele diverselor sisteme de irigaţii construite în perioada comunistă. Numeroasele gropi de mici dimensiuni precum şi alte structuri liniare atestă o intensă activitate antropică datorată localnicilor, cât şi posibilitatea existenţei unor amenajări militare (active sau pasive).
De asemenea, a fost identificată o posibilă necropolă medievală (Bucşani Moară) şi o aşezare de terasă din epoca târzie a bronzului (Bucşani Pepinieră 3), pe malul unei foste bălţi, azi secată.
Rezumat:
Microzona Bucşani, definită ca atare în urma cercetărilor de teren, mai cu seamă, din perioada 1998-2004, este amplasată pe cursul mijlociu al Neajlovului, în zona de NV a judeţului Giurgiu, în sudul teritoriului actual românesc. Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia cultural-cronologică a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii preistorice. În campania 2007 au continuat cercetările în tell-urile de La Pod (Sß) şi Pădure. De asemenea, au fost trasate şi cercetate sondaje în ansamblul de staţiuni de la Pădure, în punctele Buric 1 (8 m2), Buric 2 (8 m2), Buric 3 (4 m2), Piscină (35 m2) şi Cuptor. În plus, extinderea clădirii şcolii din sat a impus efectuarea de cercetări arheologice preventive pe o suprafaţă de 1200 m2.