Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Pod | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinescu Bîlcu | Silvia | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bem | Carmen-Cornelia | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Popa | Traian | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Coman | Radu | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bem | Cătălin | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Muja | Cristina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie |
| Popa | Elek Ioan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie |
| Fronescu | Ionuţ | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geografie şi Geologie |
| Nicolae | Cătălin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Zona noastră de interes (ceea ce am definit prin microzona Bucşani) este limitată spre S de confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul, iar spre N de curba generală de nivel de 100 m. Regiunea apare geomorfologic excepţional de bine individualizată, alături de lunca şi terasele Neajlovului dintre cele două limite naturale participând la conturarea unei zone unitare şi interfluviul dintre Neajlov şi Dâmbovnic şi lunca acestuia din urmă, aprox. pe 4 km în amonte de confluenţă.
Pe aprox. 8,5 km liniari de vale (în linie dreaptă), între îngustarea din nordul satului Dealu şi confluenţă (în dreptul satului Vadu Lat) lunca nu are mai mult de 1,6 km lărgime, pe alocuri aceasta nedepăşind chiar 600 m. Este singurul tronson de pe cursul mijlociu al Neajlovului care se prezintă sub această formă, fiind diferit de întregul văii din aceste perspective. Mai mult, terasele sunt relativ înalte şi abrupte, evident, procentul (chiar şi astăzi) al zonelor mlăştinoase este superior în această porţiune din vale, inundaţiile altfel îşi cuantificau consecinţele în astfel de condiţii. Caracteristicile topografice şi implicaţiile acestora au impus o anumită densitate a tell-urilor gumelniţene şi, mai ales, a evoluţiei stratigrafice şi istorice a acestora. De asemenea, nu trebuie excluse şi anumite diferenţe de mentalitate a comunităţilor din această zonă. Faptul că atât în nordul, cât mai ales în sudul zonei noastre de interes, tell-urile sunt mult mai mari în suprafaţă, mai înalte şi mult mai rare nu poate fi explicat decât prin suma caracteristicilor acesteia.
În segmentul de vale individualizat (dar în care am inclus, după cum aminteam, şi interfluviul Neajlov-Dâmbovnic şi o parte a luncii acestuia din urmă) au fost descoperite 22 aşezări preistorice – două Boian-Giuleşti, 12 gumelniţene (unele având sigur un nivel superior încadrabil în ceea ce se cunoaşte despre faza B1 a culturii) şi opt din epoca bronzului (una dintre acestea părând a aparţine culturii Coslogeni).
Tell-ul gumelniţean din punctual La Pod, situat în lunca, uneori inundabilă primăvara, a Neajlovului, la cca. 75 m de albia sa actuală, nu este unul dintre cele mai impresionante ca dimensiuni. Are un diametru maxim, pe direcţia E–V de 67 m (şi doar 56 m pe direcţia N-S). Înălţimea sa, calculată de la nivelul luncii nu depăşeşte 3,20 m.
Începută în condiţiile unei săpături de salvare, în 1998, cercetarea arheologică interdisciplinară de la Bucşani, la scurt timp după debutul său, a impus reconsiderarea obiectivelor şi a întregii concepţii de cercetare. Amploarea săpăturilor arheologice care se întrevedea considerabilă şi mai cu seamă potenţialul deosebit al aşezării eneolitice şi al întregii zone au determinat o nouă evaluare ştiinţifică. Astfel, s-a născut necesitatea demarării unui proiect ştiinţific care să cuprindă toate aspectele ce privesc o cercetare complexă şi completă, neînchistată de termene contractuale şi nerezumându-se strict la săpătura arheologică.
Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia cultural-cronologică a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii preistorice.
Obiectivele campaniei 2005, firesc, se subordonează celor generale. S-a încercat finalizarea cercetării nivelului superior din tell-ul de La Pod, din toate punctele de vedere, completarea pe cât posibil a repertoriului microzonei Bucşani şi impactul revărsărilor Neajlovului asupra comunităţilor de pe acelaşi tell şi, implicit, evoluţia luncii în proximitatea staţiunii.
Tell-ul La Pod
La momentul actual, suntem în măsură să caracterizăm suficient de bine comunitatea care a întemeiat ultimul sat de pe tell-ul La Pod, sub foarte multe aspecte (cunoaştem detalii absolut noi de construcţie a locuinţelor şi vetrelor cuptoarelor, ştim modul de organizare a spaţiului pentru acest ultim sat, întrezărim aspecte care ţin de viaţa spirituală a comunităţii şi a fiecărei „familii” în parte, s-au observat diferenţieri de inventar a locuinţelor care nu pot fi puse decât în legătură cu o diferenţiere socială, s-au realizat determinări arheozoologice, ihtiologice, herpetologice, malacologice, de avifaună, antracologice, s-au recoltat probe sedimentologice şi palinologice etc.).
În acest moment au fost prelucrate 19 probe pentru realizarea de datări arheomagnetice – data în jurul căreia s-a constituit nivelul superior al tell-ului este 4150 a.Chr. În plus, alte 10 probe, prelevate în campania 2005, sunt în lucru. De asemenea, au fost prelevate opt probe pentru datare C14 din toate cele trei mari niveluri arheologice.
Am reuşit finalizarea cercetării Loc12, construită ca şi Loc3 (cercetată integral în campania 1998) în tehnica paiantei, având însă platformă din scânduri de lemn. Ca şi toate celelalte construcţii care definesc stratigrafic nivelul superior, a sfârşit în urma unui puternic incendiu. De asemenea, ca şi celelalte cazuri, marea majoritate a vaselor ceramice au fost descoperite nu pe platformă, aşa cum era firesc în cazul unui accident, ci pe resturile dărâmate ale pereţilor. Mai mult, inventarul interior este extrem de sărac. Aşa cum menţionam în repetate rânduri, intenţionalitatea incendiului apare din ce în ce mai clară.
Ca şi campania anului 2004, cea din 2005 a fost tributară nivelului ridicat al precipitaţiilor. De aceea, cercetarea integrală a Loc11 (cea cu pod, descoperită în 2000) şi, implicit, a nivelului superior au trebuit să fie amânate pentru campania anului 2006. În acest fel se va încheia prima mare etapă a proiectului de cercetare a Microzonei Bucşani, sperăm printr-o absolut necesară lucrare cu un caracter monografic.
Am continuat sitarea întregului sediment aparţinând nivelurilor ocupaţionale din cămara Loc11 (11/2), încheind cercetarea de teren în acest sens. Întregului material a fost triat şi urmează să fie supus analizei de către echipa pluridisciplinară.
Întregul material litic a fost determinat, urmând ca unele piese să fie supuse şi unei analize microscopice.
Din materialul arheozoologic descoperit în nivelul superior au fost integral determinate resturile osteologice aparţinând mamiferelor de talie mijlocie şi mică.
De exemplu, cele descoperite şi determinate în campania 2005 totalizează 3302 resturi (excluzându-le pe cele identificate în urma trierii materialului sitat), 2038 aparţinând ordinului Mamalia. Gradul mare de fragmentare, amintit în dese rânduri anterior, şi-a spus cuvântul şi acum în ceea ce priveşte posibilitatea determinării specifice. Din cele 2038 de resturi numai 714 (cca. 35%) au putut fi exact determinate.
Campania anului 2006 va încheia nu numai cercetarea arheologică integrală a nivelului superior, dar şi cea arheozoologică.
În urma sitării nivelurilor ocupaţionale din interiorul cămării Loc11 şi a celor din camera principală (incluzând chiar şi zona întregi din platformă, au fost identificate peste 8.000 de resturi de micromamifere. Este, după ştiinţa noastră, una dintre cele mai vechi dovezi de comensualism. Micile rozătoare perforase atât platforma locuinţei şi a cămării, cât şi pereţii acestora. Au fost identificate galerii contemporane locuinţei, pline de resturi în conexiune de şoareci, surprinşi şi ucişi de incendiul care a mistuit locuinţa.
Evoluţia luncii. Impactul asupra locuirii de pe tell
Pe lângă cele patru mari momente de inundaţie1 identificate până în campania 2004, în tell-ul de La Pod, campania anului 2005 a condus, prin cercetarea unor noi suprafeţe (2 x 25 m – st. 9, 10, 10’, şi 2 x 16 m – S?), amplasate spre limitele staţiunii, la posibilitatea conturării unei realităţi destul de sumbre în ceea ce priveşte vieţuirea gumelniţeană pe tell. Am identificat nu mai puţin de 23 de momente de inundaţie urmate de băltiri la un nivel altimetric ridicat faţă de lunca preistorică. Obsesia comunităţilor gumelniţene de a reveni într-o poziţie topografică permanent ameninţată de inundaţie nu are o explicaţie imediată. Posibilităţile de aprovizionare cu materii prime uzuale, de strictă necesitate, sunt reduse în zonă. De asemenea, riscurile vecinătăţii imediate a unor păduri în care trăiau prădători de mari dimensiuni şi, mai mult, posibilităţile reduse (până la zero) de practicare a agriculturii, sunt realităţi peste care nu se poate trece. Motivele revenirii obsesive trebuie căutate în altă parte. Poate descoperirea de nisip aurifer în pasta unui vas din campania 1999 şi în alte trei fragmente din campania 2005, aparţinând tuturor celor trei mari niveluri stratigrafice (aşa cum au fost ele definite în bibliografie), se poate constitui într-un probabil motiv. Cercetările interdisciplinare ale campaniei 2006 vor elucida multe dintre necunoscute.
Trebuie, ajunşi în acest moment al excursului nostru, să relevăm o situaţie nouă descoperită în campania anului 2005. Anterior, acreditam cu siguranţă ideea existenţei numai a trei mari momente de locuire a movilei, marcate cu siglele cunoscute, N1, N2 şi N3. Insistenţa de a atinge nisipul şi pietrişul grindului ne-a obligat să atingem în cele două amintite noi suprafeţe adâncimi de 4,90–5,00 m (de la punctul zero al tell-ului).
N3 (primul din punct cronologic din cele trei niveluri) se dezvoltase pe ceea ce consideram, greşit, de altfel, de a constitui stratigrafic argila grindului. Demontarea integrală a acestei argile, absolut sterile, în cele două suprafeţe amintite a condus la descoperirea unei al patrulea nivel, conţinând numeroase fragmente ceramice, resturi osteologice şi deşeuri de prelucrare a silexului. Mai mult, sub un nou nivel de steril, pe care acest al patrulea se dezvoltase, am identificat nivelul nr. 5. În ceea ce priveşte materialul aparţinând acestuia, este similar cu cel din N4 şi ambele grupări indică afilierea la cultura Gumelniţa. N5 este plasat la o diferenţă de nivel de 2 m faţă de nivelul luncii actuale şi ne putem închipui cu uşurinţă amploarea transformărilor peisajului preistoric datorate Neajlovului. Deşi îngust şi cu un debit mediu anual mic, râul se poate transforma şi în prezent într-un adevărat fluviu, cu maluri aflate la distanţe de mai bine de 20 de ori mai mari decât cele fireşti şi cu adâncimi de peste 5 m. (de la media anuală de 0,80 m).
Microzona Bucşani
Continuând investigaţiile de teren asupra spaţiului definit ca aparţinând microzonei cultutrale Bucşani, ni s-a confirmat extraordinare densitate a locuirilor preistorice. Au fost identificate patru noi staţiuni aparţinând epocii bronzului, toate situate pe teritoriul administrativ al satului Dealu (com. Crevedia), şi a uneia gumelniţeană, situată pe terasa inferioară a Neajlovului, la mai puţin de 400 m de tell-ul de La Pod. Prezenţa abundentă a materialului ceramic şi a fragmentelor de chirpic şi gradul extrem de mic de rulare a acestora ne determină să afirmăm caracterul in situ a acestora. A fost identificat şi tell-ul de la Pădurea Neagră, amintit în câteva rânduri în bibliografie. Faptul că descoperirea sa a fost dificilă până acum se datorează distrugerii a două treimi din volumul său de buldozer şi redarea sa agriculturii. Treimea rămasă este puternic afectată şi ea de numeroase gropi contemporane şi de pădurea extrem de deasă care o acoperă. Este cel mai mare tell al microzonei, înălţimea păstrată atingând 5,30 m. Ridicarea microtopografică este în curs de prelucrare.
Cel puţin între tell-ul de La Pod şi cel de La Pepinieră (deci, pe cca. 2,5 km de vale), întreaga terasă inferioară a fost locuită într-un fel sau altul în perioada corespunzătoare evoluţiei cronologice a culturii Gumelniţa. Densitatea extremă ne face, în acest moment, să nu mai avem posibilitatea de a indica prin toponime punctele cu material. Nu este exclus să renunţăm la a mai marca staţiuni independente şi să ne gândim la o întinsă staţiune, cu mai multe puncte de concentrare a locuirii (cele patru tell-uri din acest segment de vale – La Pod, La Pădure, Pădure 2, La Pepinieră). Probabil, în perioadele de inundaţie devastatoare, populaţia se refugia pe terasa inferioară, oricum inclusă în aria controlată şi exploatată de aceasta. Staţiile sezoniere şi cele temporare erau reactivate nu numai în perioadele proprice, ci şi forţat, prin refugiere.
Obiectivele campaniei 2006:
- finalizarea cercetării nivelului superior din tell-ul de La Pod (arheologic, arheozoologic, micromorfologic, sedimentologic, geologic, carpologic, antracologic etc.),
- finalizarea sondajului din tell-ul de La Pădure, până la nivelul grindului din bază,
- realizarea unei aplicaţii GIS pentru întreaga microzonă şi unificarea topografică a acesteia,
- realizarea unor datări 14C şi arheomagnetice,
- identificarea canalelor Neajlovului contemporane locuirii gumelniţene, cel puţin în zona celor 2,5 km amintiţi,
- realizarea unor serii de carotaje pe terasa inferioară a Neajlovului pentru identificarea tipului de locuire, pe aceiaşi 2,5 km de vale.
Rezumat:
Zona de interes pentru cercetări este limitată spre S de confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul, iar spre N de curba generală de nivel de 100 m. Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia cultural-cronologică a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii preistorice. Campania anului 2005 a condus, prin cercetarea unor noi suprafeţe amplasate spre limitele staţiunii, la posibilitatea conturării unei realităţi destul de sumbre în ceea ce priveşte vieţuirea gumelniţeană pe tell. Au fost identificate nu mai puţin de 23 de momente de inundaţie urmate de băltiri la un nivel altimetric ridicat faţă de lunca preistorică. Obsesia comunităţilor gumelniţene de a reveni într-o poziţie topografică permanent ameninţată de inundaţie nu are o explicaţie imediată. Posibilităţile de aprovizionare cu materii prime uzuale, de strictă necesitate, sunt reduse în zonă. De asemenea, riscurile vecinătăţii imediate a unor păduri în care trăiau prădători de mari dimensiuni şi, mai mult, posibilităţile reduse (până la zero) de practicare a agriculturii, sunt realităţi peste care nu se poate trece. Motivele revenirii obsesive trebuie căutate în altă parte. Poate descoperirea de nisip aurifer în pasta unui vas din campania 1999 şi în alte trei fragmente din campania 2005, aparţinând tuturor celor trei mari niveluri stratigrafice, se poate constitui într-un probabil motiv. Continuând investigaţiile de teren asupra spaţiului definit ca aparţinând microzonei culturale Bucşani, ni s-a confirmat extraordinare densitate a locuirilor preistorice. Au fost identificate patru noi staţiuni aparţinând epocii bronzului, toate situate pe teritoriul administrativ al satului Dealu (com. Crevedia), şi a uneia gumelniţeană, situată pe terasa inferioară a Neajlovului, la mai puţin de 400 m de tell-ul de La Pod.
Bibliografie:
Note:
1.
1. Trei niveluri aluviale despărţeau N3 de N2, acesta din urmă fiind separate de cel superior de un al patrulea.