Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Pod | Anul: 2003


Descriere:

Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 101387.01 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Bucşani
Localitate:
Bucşani
Punct:
La Pod
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Bem Carmen-Cornelia participant CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti
Dumitraşcu Valentin participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Marinescu Bîlcu Silvia participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Stavrescu-Bedivan Mala participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Bem Cătălin participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Nicolae Cătălin participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Bălăşescu Adrian participant Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Haită Constantin participant Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Grigore Dan participant Şcoala Generală Buftea
Nicolae Irina participant Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Raport:
Penuria de fonduri, aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani, şi-a pus amprenta şi asupra cercetărilor din microzona Bucşani. Obţinerea unor fonduri dintr-o destinaţie privată ne-a oferit totuşi posibilitatea să asigurăm continuitatea unor cercetări care necesită însă mai multă atenţie. Obiectivul principal al campaniei 2003 a fost acela de a duce la bun sfârşit acţiunea, începută în 2002, de a conserva pentru un viitor pe care îl dorim nu foarte îndepărtat, nivelul intermediar al tell-ului de La Pod. A fost astfel acoperită cu folie de plastic şi pământ o suprafaţă totală de 800 m2. Cercetarea acestui nivel va fi posibilă numai în condiţiile obţinerii unor fonduri importante. De aceea, conservarea a fost gândită să asigure o protecţie pe o perioadă îndelungată. De asemenea, a fost încheiată prelucrarea preliminară a întregului material arheologic rezultat din cercetarea nivelului superior al tell-ului. Au fost identificate în urma unor noi cercetări de suprafaţă două staţiuni Boian-Giuleşti, două La Tene şi, probabil, una Starèevo (materialul ceramic majoritar cu pleavă în pastă poate indica o astfel de atribuire). Cercetările de suprafaţă din microzona ale cărei limite au fost cu alte ocazii prezentate au evidenţiat o nouă trăsătură specifică. Întreaga terasă inferioară a Neajlovului, dezvoltată numai pe partea stângă a râului, aproximativ între tell-ul de La Pod şi cel de La Pădure, deci pe cca. 2 km lungime, a fost locuită în toate perioadele istorice anterior remarcate. Cu alte cuvinte, cei 2 km liniari ai terasei inferioare ascund resturi de locuire aparţinând culturilor Boian-Giuleşti (în premieră identificată în zonă) şi Gumelniţa, dar şi din epoca bronzului, Hallstatt şi La Tene sau din sec. XV-XVIII. O serie de sondaje stratigrafice în diferite puncte ale terasei (realizate prin despăgubirea localnicilor în a căror proprietate este fiecare lot în parte) au adus precizări privind evoluţia pe verticală a depunerilor antropice. O situaţie deosebită a fost relevată în cazul punctului cunoscut sub denumirea de Pădure 2 – micul tell gumelniţean identificat aici s-a dezvoltat pe o mai veche (şi mai întinsă) aşezare Boian-Giuleşti, ultimul nivel al staţiunii aparţinând perioadei La Tene. Cercetarea parţială a unei gropi de extragere a lutului şi a unui presupus bordei Boian-Giuleşti (cercetate, din păcate, pe o prea mică suprafaţă pentru a ne permite să facem consideraţii definitive) ne-a indicat o posibilă concentrare antropică, relativ importantă dacă avem în vedere amplasamentul celor două complexe în cadrul microtopografiei staţiunii. În sfârşit, dar nu mai puţin important, trebuie să amintim realizarea unei anchete sociologice asupra comunităţii locale din Bucşani, obiectivele principale ale acesteia fiind măsurarea capacităţii comunităţii de a proteja situri arheologice, dar şi percepţia acesteia asupra arheologului şi cercetărilor arheologice. Rezultatele, deosebit de interesante după părerea noastră, urmează să fie date publicităţii. [Cătălin Bem] Studiul preliminar al faunei de la Bucşani Pădure 2 Adrian Bălăşescu Fauna analizată, aparţinând fazei Boian-Giuleşti, descoperită în două sondaje practicate în tell-ul Pădure 2, nu este foarte bogată. Ea numără doar 129 de resturi, care aparţin numai mamiferelor (clasa Mammalia), din care s-au determinat specific 37 (28,7%). S-au determinat următoarele specii de mamifere domestice: Bos taurus, ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus), Sus domesticus, Canis familiaris şi sălbatice: Sus scrofa (mistreţ), Capreolus capreolus (căprior). Având în vedere numărul mic de resturi faunistice determinate este prematur să emitem consideraţii privind gestiunea resurselor animale.
Rezumat:

Obiectivul principal al campaniei 2003 a fost acela de a duce la bun sfârşit acţiunea, începută în 2002, de a conserva pentru viitor nivelul intermediar al tell-ului de La Pod. A fost astfel acoperită cu folie de plastic şi pământ o suprafaţă totală de 800 m2. Cei 2 km liniari ai terasei inferioare ascund resturi de locuire aparţinând culturilor Boian-Giuleşti (în premieră identificată în zonă) şi Gumelniţa, dar şi din epoca bronzului, Hallstatt şi Latène sau din sec. XV-XVIII. O situaţie deosebită a fost relevată în cazul punctului cunoscut sub denumirea de Pădure 2 – micul tell gumelniţean identificat aici s-a dezvoltat pe o mai veche (şi mai întinsă) aşezare Boian-Giuleşti, ultimul nivel al staţiunii aparţinând perioadei Latène.