Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Pod | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinescu Bîlcu | Silvia | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bem | Carmen-Cornelia | participant | Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti |
| Parnic | Valentin Aurel | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Popa | Traian | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
mai puţin obiective, ca şi cea anterioară, două etape (iunie şi octombrie). Urmărind obiectivele impuse de evoluţia cercetării, am procedat la deschiderea a două noi suprafeţe - ? (8x16 m), având latura mare paralelă la 2 m N de vechea zonă cercetată (?), şi ? (4 x 10 m), cu latura scurtă paralelă la alţi 4 m N de S. ?, în dreptul jumătăţii de E a sectorului 7. Scopul principal al acestor două suprafeţe este de a întregii imaginea generală asupra N. 1 (epuizat în această campanie în S. ?) şi de a surprinde legătura cu lunca antică.
Faptul că acest nivel superior (Gumelniţa B1) s-a format stratigrafic pe ceea ce numeam cu alte ocazii "nivel de inundaţie" permite deplina sa individualizare şi, mai mult, ne-a oferit posibilitatea de a-l putea trata independent de restul stratigrafiei tell-ului.
Situaţia tell-ului "La Pod" ne-a obligat, de asemenea, să avem în vedere deosebirile esenţiale între ceea ce se numesc aşezări cu continuitate de locuire ("clasicele" tell-uri din sudul Munteniei şi Dobrogea, cu amplitudini stratigrafice impresionante) şi aşezările pluristratificate, fără continuitate de locuire. În această din urmă categorie se înscrie şi tell-ul de la Bucşani (aminteam cu alte prilejuri şi faptul că între nivelul inferior şi cel intermediar există trei depuneri aluviale, separându-le net). Dacă privim tell-ul în accepţiunea orientală a termenului şi având în vedere doar traducerea cuvântului din limba arabă, atunci toate aşezările pluristratificate cu aspect de movilă sunt tell-uri, inclusiv cel de la Bucşani. Dacă, însă, avem în vedere în primul rând faptul că o locuire continuă, neîntreruptă, în acelaşi spaţiu, a aceleiaşi comunităţi timp de secole, caracterizează un tell, atunci aşezarea de la Bucşani nu aparţine acestei categorii. Atunci când i se atribuie culturii Gumelniţa apelativul de "cultură a tell-urilor" se omite faptul că există numeroase aşezări (marea majoritate necercetate) unistratificate, circumscrise sau nu marilor tell-uri. Folosirea bibliografică a "nivelurilor" în tell-uri trebuie să corespundă cel puţin unor elemente de logică. În cazul staţiunilor de genul aceleia de la Bucşani, în care locuirea nu este continuă şi, mai mult, există elemente stratigrafice de separare pe verticală (consecinţe ale inundaţiilor), posibilitatea de individualizare netă a fiecărei faze de locuire (pe clasicele niveluri) este absolut reală. Alta este, evident, situaţia în aşezările cu continuitate de locuire - neexistând elemente de separare stratigrafică, antropice sau naturale, nu există niveluri. Creaţiile bibliografice par să nu ţină seama de realitate.
Revenind la ceea ce face în mod direct obiectul acestor rânduri, două sunt elementele care ne reţin în mod deosebit atenţia. În campania anului 2000 a fost descoperită cea de-a şasea locuinţă a nivelului superior - microtopografia aşezării indică faptul că o alta nu mai există, toate concentrându-se în zona de înălţime maximă şi doar pe panta de SE. Deosebit de interesantă este şi această locuinţă - demontată numai în proporţie de 60% (pe o suprafaţă nu mai mare de 12 m2) ea a permis identificarea a nu mai puţin de 100 vase de diferite dimensiuni, ceea ce înseamnă 8 - 9 vase pe 1 m2. Ca şi în cazul altor patru locuinţe, o mare parte a acestora era spartă nu în urma incendiului şi a dărâmării pereţilor, ci după acest eveniment, în mod intenţionat şi acoperind întreaga suprafaţă a nivelului de distrugere. Amintim aici un singur exemplu edificator pentru succesiunea propusă - în zona peretelui de sud, spre colţul de SV, peste ceea ce a rămas în elevaţie din perete (7 - 12 cm), dar în acelaşi timp şi peste blocul de la baza sa, dărâmat intenţionat (având o grosime de 60 cm şi o înălţime de 45 cm nu se putea prăbuşi singur), au fost sparte cinci vase care acopereau în situ cele două elemente stratigrafice. Inventarul acestei locuinţe, spre deosebire de al celorlalte, conţinea şi numeroase unelte şi elemente de plastică antropomorfă, unice pentru întregul nivel superior de la Bucşani. Nefiind integral cercetată, nu putem da mai multe detalii - probabil şi aceasta era construită pe butuci, ca alte trei locuinţe, dat fiind aspectul de alveolare al spaţiului interior (diferenţa de nivel dintre mijlocul locuinţei şi baza interioară a pereţilor atinge, pe numai 2 m lungime, 45 cm).
Pentru a avea un element de comparaţie şi a putea începe definirea nivelului intermediar al aşezării (de asemenea, Gumelniţa B1), am iniţiat cercetarea zonei menajere dezvoltată imediat sub ceea ce am numit nivel de inundaţie. Fără îndoială, evenimentele care au prilejuit creşterea nivelului apei şi inundarea aşezării, au afectat şi integritatea stratigrafică a nivelului în discuţie. Nu numai că acesta are o tendinţă de aplatizare, dar unele elemente indică un amestec de materiale arheologice şi de rulare a acestora. Chiar dacă nu de amploare (fragmente din aceiaşi piesă, nu într-un singur caz, au fost descoperite la nu mai mult de 2 m unul de celălalt), fenomenul a putut uniformiza şi omogeniza cel puţin partea superioară a nivelului intermediar (care nu a relevat urme de structuri incendiate). În aceste condiţii, cercetarea din campania 2000 s-a dorit o eşantionare a ceea ce am considerat că a putut fi o zonă menajeră (în sectorul 7 al S. ?) - rezultatele obţinute, în măsura în care sunt totuşi preliminare, nu pot decât să demonstreze această presupunere. Ne aflăm într-adevăr în faţa unei zone menajere. Cele aproximativ trei mii de litri de sediment tamisat cu site de 2,5 mm şi 1 mm, au relevat o bogăţie de material arheologic, dar şi condiţii superioare de conservare faţă de N. 1 - au fost identificate numeroase resturi de peşte, păsări, nevertebrate, resturi carpologice, antracologice, piese din cupru fragmentare, plastică antropomorfă miniaturală, unelte de mici dimensiuni rupte, dar integral întregibile.
Campania anului 2000 a condus şi la posibilitatea de conturare a teritoriului comunei Bucşani ca microzonă individualizabilă nu numai geo-morfologic, dar şi cultural. Actualmente, pe cca. 15 km de vale, între confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul şi curba de nivel de 100 m din dreptul comunei Crevedia Mare, au fost identificate şase tell-uri (din păcate unul, care apare pe hărţi interbelice şi care ne-a fost semnalat de localnici, a fost integral distrus de o serie de cariere de pietriş, nisip şi lut).
Campaniile viitoare şi mai cu seamă cea din 2001 vor fi în măsură să ne permită cercetarea integrală a nivelului superior al aşezării "La Pod", legătura sa cu lunca antică, definirea exactă a nivelului intermediar din aceeaşi aşezare, caracterul locuirilor în tell-urile "La Pădure" şi "La Pepinieră" (progresiv atacate de factori naturali şi antropici), precizarea modului de evoluţie a luncii cel puţin în zona aşezării în curs de cercetare.
Planşa 9