Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Pod | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 101387.01 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Bucşani
Localitate:
Bucşani
Punct:
La Pod
Localizare:
| 101387.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bem | Cătălin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Haită | Constantin | participant | Instiuție Nedefinită |
Raport:
Deşi cu fonduri insuficiente, campania arheologică a anului 1999 s-a putut desfăşura mulţumitor. Timp de o lună (iulie) fondurile au fost asigurate dintr-o sponsorizare, pentru ca alte patru săptămâni (septembrie) să se beneficieze de sprijinul financiar al Muzeului Judeţean "Teohari Antonescu" Giurgiu şi de voluntariatul unor studenţi ai Facultăţii de Istorie din Constanţa. Obiectivele urmărite au trebuit să se înscrie astfel în limitele impuse de această situaţie.
S-a urmărit în primul rând demontarea integrală a nivelului 1 (convenţional denumit) – Gumelniţa B1 - din întreaga suprafaţă decopertată în timpul campaniei din 1998. Implicit, s-a încercat desluşirea exactă a împrejurărilor în care a început acumularea stratigrafică a acestui ultim nivel arheologic – o posibilă depunere aluvionară părea să reprezinte limita sa, întrevăzută vag datorită gropilor moderne în sondajul stratigrafic din 1998. În fine, trei sondaje practicate în luncă la distanţe de tell ce variau între 30 şi 50 m erau menite să stabilească o posibilă legătură între depunerile naturale din cadrul stratigrafiei staţiunii cercetate şi grindul pe care s-au dezvoltat acestea, pe de o parte, şi succesiunea sedimentară a luncii, pe de alta.
În ceea ce priveşte primul obiectiv, deşi numai parţial atins datorită aceleiaşi insuficienţă a fondurilor, s-a reuşit cercetarea tuturor locuinţelor, anexelor, vetrelor sau cuptoarelor exterioare şi a unei mari părţi a depunerilor menajere sau generic "exterioare" aparţinând N1 din suprafaţa anterior decopertată (cca. 40% din suprafaţa totală a tell-ului – (700 m2). Elementele esenţiale care trebuie amintite în aceste scurte rânduri sunt cele legate în primul rând de tehnica de construcţie a celor două locuinţe a căror cercetare s-a încheiat în campania anului 1999. Ambele, atât L4, descoperită şi în proporţie de 80% demontată în 1998, cât şi L9, integral cercetată în ultima campanie (ca şi L7 din 1998) erau construite pe butuci (scunzi şi neîngropaţi) care, uneori, împreună cu o substrucţie din lemn, lut şi nisip şi întotdeauna cu o reţea complexă de scânduri adesea fasonate alcătuiau un postament solid pe care se ridicau podeaua şi apoi pereţii. În plus faţă de celelalte două case asemănător construite, L4 avea în colţurile de SV şi SE platforma din blăni şi lut - susţinută de butuci - construită deasupra unor goluri săpate de genul a ceea ce, mai mult sau mai puţin conform cu realitatea au fost numite "viduri sanitare". Aceste trei locuinţe, deşi au fost practic realizate în aceeaşi tehnică, sunt, în fapt, variante ale unui nou tip. De exemplu, L4, fiind construită pe o suprafaţă cvasi-orizontală are butucii de lungime relativ egală şi platforma paralelă cu solul, întregul ansamblu prezentându-se ca un paralelipiped dreptunghic, laturile perpendiculare pe sol fiind realizate din materialul componentei sedimentare a platformei şi făcând corp comun cu aceasta. Pereţii sunt construiţi aşadar abia după realizarea integrală a platformei, incluzând aici şi podeaua din lut, neavând structură lemnoasă. În cazul L9, construită în pantă, butucii nu numai că au lungimea crescătoare, firesc, în josul pantei, dar, mai mult, în zona de maximă altitudine platforma se sprijină direct pe sol. Pereţii, cu structură de rezistenţă lemnoasă realizată din pari fixaţi într-o talpă orizontală, erau construiţi pe o platformă complexă care, însă, nu includea butucii şi nu beneficia de o ermetizare ca în cazul celei a L4. Asemănătoare cu situaţia acesteia este maniera în care exteriorul pereţilor L9 este prelungit în jos cel puţin în aproximativ jumătatea dinspre partea mai înaltă (unde a fost surprinsă), "îmbrăcând" vertical platforma.
O situaţie deosebită a fost surprinsă şi în cadrul anexei L9. Protejat de probabilul acoperiş al anexei delimitată parţial şi de câteva gropi de par se găsea, alături de un vas de dimensiuni apreciabile, un mic cuptor. Între cele două faze evidente de utilizare ale acestuia (constituite din resturi de cremaţie) se interpunea o unitate stratigrafică de 9-12 cm grosime fără urme de ardere care conţinea ca singur material arheologic un saltaleone din aur. Dezafectarea cuptorului pentru, fără îndoială, scurt timp şi, în legătură directă cu aceasta, depunerea piesei de metal par să fie elemente care nu pot avea o explicaţie utilitară.
În acelaşi context se cuvine menţionată o altă situaţie. Prima manifestare cu implicaţii stratigrafice a noilor veniţi care au reîntemeiat aşezarea (în condiţiile în care N1 este separat de nivelul intermediar al tell-ului de o depunere aluvială) este săparea unei gropi. Nu această acţiune în sine este deosebită ci conţinutul său. Înainte de a fi ridicată vreo construcţie care să lase urme vizibile după 6000 ani, într-o groapă, săpată aproximativ în centrul suprafeţei circulare a movilei şi în imediata apropiere a zonei de altitudine maximă, deşi în exteriorul suprafeţei direct locuite, ocupate de locuinţe şi anexe, a fost depus corpul fără cap al unui bour (Bos Primigenius). Poziţia sa în cadrul microtopografiei tell-ului şi mai cu seamă faptul că separă zona efectiv locuită de restul movilei, în N1 paradoxal de săracă, şi, nu în ultimul rând, renunţarea evidentă la cantitatea şi calitatea proteică a unei cel puţin jumătate de tonă de carne, nu pot indica decât un act de natură simbolică. Datorită lipsei de analogii şi a spaţiului mic oferit de aceste rânduri ne limităm doar la a aminti această situaţie.
În ceea ce priveşte sondajele începute în luncă, în imediata vecinătate a tell-ului, nu putem decât să considerăm că nivelul luncii, cel puţin în zona noastră de interes, a crescut foarte mult. La adâncimea de 1.20 m la care ne-am oprit în toate cele trei sondaje, singurele urme antropice sunt urmele unui foc şi câteva fragmente ceramice care nu pot fi mai vechi de sfârşitul sec. XVIII. Chiar dacă acestea nu sunt in situ datele problemei nu se schimbă cu nimic. Dacă în numai cu puţin mai mult de 200 ani s-au depus mai bine de 1.20 m de sediment aluvial nu este greu de presupus ce cantitate de material ar fi putut depune Neajlovul în 6000 ani. De aceea, putem fi aproape siguri că prima aşezare a tell-ului La Pod de la Bucşani a fost fondată pe un grind format în preajma şi datorită unei sinuozităţi a râului. În acelaşi context ne limităm la a aminti cele patru momente de inundaţie surprinse arheologic în cadrul stratigrafiei tell-ului – trei sunt intercalate între nivelul de la bază (Gumelniţa A1) şi cel intermediar (Gumelniţa B1) şi totalizează un maxim de 70 cm, cel de-al patrulea, amintit mai sus, aflat la mai bine de 1.50 m de suprafaţa generală a luncii actuale, despărţind cele două nivele Gumelniţa B1 ale tell-ului (cel intermediar şi N1 – cel cercetat în campaniile 1998-1999). Pentru a putea clarifica în mai mare măsură evoluţia preistorică a luncii în raza comunei Bucşani am început a practica sondaje punctuale cu ajutorul carotierei şi în zona tell-ului La Pădure (situat la numai 3 km de cel cercetat de noi). În campania anului 2000 dorim să intensificăm acţiunea de sondare a luncii în preajma ambelor tell-uri şi, de asemenea, să practicăm un sondaj de informare în tell-ul La Pădure.
Studiul faunei, Adrian Balaşescu- MNIR- C.N.C.P.
S-a întregit analiza resturilor faunistice care provin din nivelul arheologic N1. Numarul pieselor osoase determinate este de 978. Lista faunistica reuneşte atât specii de mamifere domestice: Bos taurus (vita domestica), Ovis aries (oaie), Capra hircus (capra), Sus domesticus (porc), Canis familiaris (câine) cât şi salbatice: Lepus europaeus (iepure de câmp), Castor fiber (castor), Vulpes vulpes (vulpe), Ursus arctos (urs), Mustela putorius (dihor), Martes sp. (jder), Meles meles (bursuc), Lutra lutra (vidra), Felis sylvestris (pisica salbatica), Equus caballus (cal salbatic), Sus scrofa attilla (mistreţ), Cervus elaphus (cerb), Capreolus capreolus (caprior), Bos primigenius (bour).
În strategia economiei alimentare a comunitaţii gumelniţene de la Bucşani creşterea animalelor (64%) pare sa joace un rol important. Dintre acestea erau crescute cu predilecţie bovinele (34%), care sunt urmate de porcine (20%) şi ovicaprine (8%). Vânatoarea pare sa fie şi ea o ocupaţie de baza având în vedere procentul ridicat de oase determinate (36%) şi specii identificate (14). Erau preferate animalele de talie mare: cerbul (13%), bourul (6%), calul salbatic (4%) şi mistreţul (3%).
Semnalam descoperirea unui schelet de bour (Bos primigenius) fara cap depus într-o groapa- c57, probabil rituala. Talia acestui mamifer nu este una dintre cele mai mari (1,45 cm- dupa Matolcsi), dar animalul este foarte robust (prezinta largimii ale extremitaţilor oaselor care-l situeaza printre cei mai robuşti indivizi din Europa). Importanţa acestei descoperiri este foarte mare, având în vedere ca astfel de depuneri, mai ales ale unui animal salbatic de talie mare, pîna în prezent nu au mai fost identificate în cadrul neo-eneoliticului românesc.
Studiu sedimentologic, Constantin Haita, MNIR - CNCP
Studiul sedimentologic continuat în aceast tell gumelniţean a fost limitat la cercetarea unor sondaje sedimentologice realizate în lunca Neajlovului, în apropierea aţezarii.
Studiul sedimentologic preliminar a evidenţiat faptul ca depunerile naturale sunt de data relativ recenta, pentru a atinge nivelul contemporan locuirii fiind necesara realizarea unor sondaje mai adânci de 1 metru. Acest fapt indica, pe de alta parte, ca nivelul luncii în perioada neolitica a fost situat mult mai jos. ceea ce explica şi prezenţa locuinţei descoperite în sondajul sedimentologic din campania 1998, situata cu puţin (circa 0.5 m) peste nivelul actual al luncii.