Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Pădure, La Şcoală | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Bucşani
Localitate:
Bucşani
Punct:
La Pădure, La Şcoală
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Muşeţeanu | Crişan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
În punctul 1 de la Şcoală primele materiale arheologice au fost descoperite în urma unor cercetări de suprafaţă, în anul 2004. Spaţial, sub acest toponim erau încadrate terenul viran din proximitatea imediată a clădirii şcolii (construcţie din anii ’70) şi grădinile private care îl încadrau. Identificasem atunci, la suprafaţa solului, fragmente de chirpic ars şi ceramică Gumelniţa, din epoca bronzului, Latène şi din perioada medievală - sec. XVI-XVII. Ulterior am contopit sub aceeaşi denumire şi descoperirile de la Dolot, Lăptărie, Biserică şi Cimitir.
În decembrie 2005, Primăria Bucşani a dispus săparea unui şanţ de drenare a apei de-a lungul şcolii, pe marginea unui drum secundar, spre lunca Neajlovului. Profilul acestuia indica prezenţa unui nivel cultural de cca. 0,50 m grosime. Au fost recuperate atunci câteva zeci de fragmente ceramice, în general, atipice, dar în majoritate aparţinând epocii târzii a bronzului. De asemenea, o groapă de mici dimensiuni fusese secţionată de şanţul de drenare a apei. Resturile antropice erau mai numeroase în zona mai înaltă a terasei inferioare a Neajlovului, spre luncă, dispărând cu totul în imediata vecinătate a clădirii şcolii.
De asemenea, în campania 2007, a fost efectuat un şir de şapte carote plasate la distanţe variabile între ele (1 şi 6 m), ulterior incluse în suprafaţa de 1200 m2 cercetată preventiv (15 august – 14 septembrie).
Stratigrafia celor trei intervenţii de natură diferită este identică. Succesiunea straturilor identificate, fără a fi însă completă în toate secţiunile, este următoarea:
– sol actual, organic, nearat niciodată.
– nivelare contemporană (a nivelului de construcţie a clădirii şcolii) – nisip, pietriş, fragmente de cărămidă şi BCA.
– amestec de silt, nisip şi argilă, cenuşiu închis, eterogen, având o structură agregată. Are rare incluziuni de pietriş centimetric. În zona vestică (care a inclus şi carotele) conţine fragmente ceramice, cărbune şi chirpic ars (centimetric). Singurul complex cercetat este amplasat altimetric şi stratigrafic la limita inferioară a acestui amestec. Grosimea acestui strat nu depăşeşte 40 cm şi în zona estică a suprafeţei cercetate preventiv este steril. Poate reprezenta, cel mai probabil, o acumulare naturală într-o perioadă mare de timp, contemporană cu locuirile din epoca bronzului şi Latène.
– în general, are aceleaşi caracteristici, fiind însă brun-cenuşiu, omogen, mai poros şi conţinând mai mult pietriş. Nu conţine constituenţi antropici decât în mod excepţional (probabil antrenaţi în bioturbaţii). Este constituit înaintea locuirii din epoca târzie a bronzului, în vecinătatea imediată.
– argila terasei inferioare, gălbuie sau brun-gălbuie, omogenă şi, evident, fără constituenţi antropici. Grosimea sa variază dar, în sondajele şi carotele realizate, nu depăşeşte 0,85 m.
– pietriş (cu diametrul de 1-3 cm) în matrice argiloasă.
Întotdeauna, între argila terasei şi nivelul imediat superior există un strat de silt şi nisip argilos, brun-cenuşiu, omogen, fără constituenţi antropici decât accidental, care poate fi interpretat ca un paleosol. Fiind un strat de tranziţie, el nu a fost figurat pe profilele sondajelor ci numai pe cele ale carotelor (5’).
Cercetarea preventivă a avut două mari etape. În primul rând, au fost trasate şi cercetate (utilizând pentru decaparea nivelului vegetal şi al nivelărilor contemporane şi un utilaj de tip excavator) secţiunile de margine – S1, S2 şi S19. Primele rezultate obţinute ne-au permis să putem investiga apoi zona numai pe traseul şanţurilor de fundaţie ale viitoarei clădiri. Stratigrafia preponderent naturală, lipsa resturilor antropice din jumătatea sud-estică a suprafeţei cercetate şi existenţa unei zone distruse de rădăcinile unor plopi seculari şi a acţiunii constructorului de a le înlătura au fost motivele acestei decizii. Depunerile majoritar naturale şi identificarea stratigrafică exactă a depunerilor antropice (în fapt, fragmente ceramice şi de chirpic ars) ne-au permis, de asemenea, să cercetăm secţiunile din cea de-a doua etapă până la epuizarea nivelului în care se integrau resturile antropice, fără a mai atinge argila de bază a terasei, mult anterioară locuirii. Pentru un control suplimentar, au fost trasate şi cercetate S21 şi S22, adâncirea lor realizându-se mecanic în argila terasei inferioare.
Exceptând o serie de fragmente ceramice tipice pentru bronzul târziu, ne reţine în acest context atenţia un singur complex descoperit (Cx1). Este amplasat înspre colţul de SV al suprafeţei cercetate, la intersecţia secţiunilor S1 şi S15. Pentru cercetarea sa a fost trasată Cas1, la 0,50 m SV paralelă cu S1. Pe un contur aproximativ oval, având diametrele de 1,52 şi, respectiv, 2,35 m, a fost identificată o lutuială, arsă la brun-cenuşiu şi având o grosime maximă de 2,3 cm. Pe alocuri era suprapusă de o alta, mult mai subţire, de maximum 0,6 cm. Deşi nu au fost identificate eventuale gropi de pari, nici material arheologic care să ne inducă o concluzie fermă, înclinăm să acordăm acestei structuri o funcţionalitate probabilă. Este foarte posibil ca cele două lutuieli să aparţină unei construcţii uşoare, de scurtă durată (nu a fost descoperit deloc chirpic ars, dar au fost identificate fragmente de lemn ars). Oricum, lipsa materialului arheologic este frapantă. Au fost descoperite numai fragmente ceramice de mici dimensiuni din epoca târzie a bronzului, neavând însă contact fizic cu suprafaţa lutuielilor.
Toate materialele ceramice tipice descoperite în secţiunile de la Şcoală aparţin bronzului târziu. Au fost însă descoperite şi extrem de puţine fragmente ceramice de factură gumelniţeană (patru), nedecorate (pasta şi tratamentul suprafeţelor exterioare concură la stabilirea acestei apartenenţe). Mult mai numeroase materiale de tip Gumelniţa au fost descoperite la suprafaţa solului începând de la cca. 150 m SSE de zona cercetată (fostele toponime Lăptărie, Biserică şi Cimitir). De asemenea, o serie de fragmente ceramice (33) indică prezenţa în zonă şi a unei comunităţi Latène .
Limita estică a răspândirii celor 306 fragmentelor ceramice (în greutate de 6,25 kg) este indicată de S8, marea majoritate fiind descoperite în zona vestică a suprafeţei cercetate, în două mari concentrări - cas1 (26) şi extremitatea nord-vestică a S2 (61). Trebuie menţionat că fragmentele ceramice recuperate din şanţul de drenare a apei amintit şi cele identificate la suprafaţă în spaţiul de la S de cercetările preventive depăşesc cu mult numărul şi cantitatea celor descoperite la Şcoală. [Cătălin Bem, Constantin Haită]
Rezumat:
În campania 2007, a fost efectuat un şir de şapte carote plasate la distanţe variabile între ele (1 şi 6 m), ulterior incluse în suprafaţa de 1200 m2 cercetată preventiv. Toate materialele ceramice tipice descoperite în secţiunile de la Şcoală aparţin bronzului târziu. Mult mai numeroase materiale de tip Gumelniţa au fost descoperite la suprafaţa solului începând de la cca. 150 m SSE de zona cercetată (fostele toponime Lăptărie, Biserică şi Cimitir). De asemenea, o serie de fragmente ceramice (33) indică prezenţa în zonă şi a unei comunităţi Latène.