Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: ”Pod”, ”Pădure” | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Bucşani
Localitate:
Bucşani
Punct:
”Pod”, ”Pădure”
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bem | Cătălin | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Hila | Tudor | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Opriş | Vasile | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Tudoran | Marian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Crețu | Ciprian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Campania 2014 pe şantierul arheologic Bucşani s-a desfăşurat în două etape, în perioadele 8-18 iulie şi 13 septembrie
– 15 octombrie.
Două au fost obiectivele acestei campanii de cercetări.
Cel dintâi, obiectivul principal, a fost avansarea cercetării unei locuinţe neincendiate din nivelul intermediar (N2) al tell-ului de La Pod (Loc 2/2010) şi nivelurile ocupaţionale exterioare construcţiei. Cele din ultimele momente de locuire sunt datate radiocarbon în cadrul proiectului Chronos (cca. 4350-4250 BC).
Au fost demontate progresiv, integral sau parţial, sedimentele care constituiau nivelurile ocupaţionale exterioare din zonele de sud, est şi vest ale locuinţei, punându-se în evidenţă momentele de început ale construcţiei. Tipul de sediment, extrem de nisipos, fără constituenţi organici macroscopici, numeroasele
cruste carbonatice – rezultat al acţiunii pluviale (sau a inundaţiilor), urmată de evaporări rapide –, dar şi diferenţele de umiditate, au făcut exterm de dificilă evidenţierea fiecărei depuneri în parte. Zona exterioară a peretelui locuinţei a putut fi pus în evidenţă mai cu seamă datorită resturilor antropice (fragmente ceramice şi resturi osteologice) – deseori în poziţie oblică sau chiar verticală, adosate peretelui (fig. 1-3).
Puţinele detalii constructive ale bazei peretelui – cu o grosime variabilă de 40-50 cm, decelate până în prezent, induc certitudinea că cel puţin pentru zona estică şi nordică peretele a fost construit în tehnica paiantei, cu împletitură orizontală de nuiele pe stâlpi cu un diametru de cca. 8 cm. Dimensiunile minime ale spaţiului construit ating 3,5x4,2 m, în extremitatea nordică fiind ridicată şi vatra interioară (fig. 4). Rectangulară, cu colţuri rotunjite (1,45 x 1,20 m), aceasta avea cel puţin trei refaceri. Spre deosebire de descoperiri similare, gardina vetrei era impresionată termic, paradoxal dacă avem în vedere faptul că locuinţa este neincendiată.
Ca de obicei, inventarul interior este slab cantitativ – unei serii de fragmente ceramice adăugându-i-se fragmente ale unei afumători (strecurători) şi ale unei râşniţe din calcar cochilifer (fig.4). Sursa acestei materii prime nu este locală, Dobrogea putând fi aria de provenienţă.
Refacerile demontate ale podelei, cu grosimi cuprinse între 2 şi 5 cm, sunt realizate din acelaşi sediment extrem de nisipos, cromatic, textural şi structural cu infime diferenţe faţă de cel utilizat la construcţia peretelui sau cel corespunzător nivelurilor ocupaţionale exterioare. Faţă de acestea, diferenţa este dată de cvasi-absenţa materialelor arheologice macroscopice.
Demontarea integrală a locuinţei neincendiate va fi finalizată în campania 2015.
Menţionăm că toate materialele arheologice au fost spălate pe teren, iar suprafaţa cercetată a fost protejată/conservată cu folie şi pământ. De asemenea, o serie de eşantioane au fost prelevate pentru a fi sitate la umed campania următoare.
Am realizat, în plus, câte o coloană stratigrafică în tell-ul de La Pod, precum şi în cel de la Pădure, ambele cu scopul obţinerii unor determinatoare stratigrafice care să vină în completarea metodologiei de cercetare a tell-urilor gumelniţene de mici şi medii dimensiuni.
Cel de-al doilea obiectiv al campaniei 2014 a fost acela de a obţine precizări suplimentare în ceea ce priveşte stratigrafia verticală a unor situri din microzona Bucşani.
Am realizat o serie de patru carote (fig. 5) în tell-ul de la Zgârci, care, alături de celelalte două tell-uri amintite, definesc Microzona Bucşani. A fost interceptată succesiunea depunerilor antropice, precum şi umplutura şanţului de delimitare, evidenţiată şi în urma mai vechilor cercetări magnetometrice, din cadrul proiectului Chronos. Adâncimea şanţului este de cca. 2,50 m de la suprafaţa actuală a solului iar stratigrafia antropică depăşeşte 2,60 m.
În plus, ne-am concentrat activitatea şi în zona de centru- vest a ansamblului Bucşani Pădure, în spaţiul terenurilor private din dreapta DN61 (Giurgiu-Găeşti), acolo unde ni s-a permis accesul, contribuind la definirea suplimentară a Microzonei Bucşani şi a ansamblului amintit. Am realizat astfel alte serii de carotaje care au relevant existenţa aceluiaşi nivel antropic cu grosimi variabile (40-80 cm), ceea ce confirmă în mod fericit mai vechile cercetări sau presupuneri.
În prima etapă a campaniei, am urmărit efectuarea de carotaje în situl Bucşani Pădure-Pepinieră. Datorită creşterii bruşte a nivelului Neajlovului, în urma viiturii (fig. 6-7) lunca fiind parţial acoperită iar nivelul râului crescând cu peste 5 m în numai câteva ore (vârful de viitură fiind localizat în noaptea de 12/13 iulie), am reuşit să relevăm numai faptul că stratigrafia sitului pare a avea cel puţin 0,80 m grosime. Deşi neplăcută în sine, inundarea văii a scos în evidenţă forţa unui râu de mici dimensiuni, mai ales în condiţiile
în care precipitaţiile în zonă au fost de mică amploare. Deşi până în data de 15 iulie apa s-a retras în albia majoră, accesul a rămas la fel de dificil datorită numeroaselor meandre ale Neajlovului care au reţinut apa revărsată.
În toate cazurile, carotiera a fost utilizată în paşi altimetrici succesivi de câte 10 sau, uneori, 15 cm, sedimentele prelevate au fost separate urmând a fi descrise sedimentologic în laborator.
În plus, au fost prelevate probe din zonele de nisipuri holocene din lunca Neajlovului pentru a retesta concentraţia de aur aluvionar (fig. 8).