Bucecea | Judeţ: Botoşani | Punct: Biserica Pustie | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 36462.01 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Bucecea
Localitate:
Bucecea
Punct:
Biserica Pustie
Toponim:
Siliştea satului medieval Vâlceşti
Localizare:
| 36462.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Setnic | Eduard Gheorghe | responsabil | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Şadurschi | Pavel | responsabil sector | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Asăvoaie | Costică | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
Raport:
Prezentarea sitului: Punctul "Biserica pustie" este situat la cca. 1,5 km NV de marginea satului, pe partea stângă a Sireţelului, care curge la numai 200-300 m îşi la aproximativ 800 m SV de şoseaua Botoşani -Siret. Punctul se prezintă ca o movilă aplatizată, cu înălţimea de 0,5/0,75 m şi diametrul de cca. 30 m. Primele cercetări au constat în recunoaşteri de suprafaţă efectuate în anul 1989 (Păunescu, Şadurschi 1996, p. 86), prin care s-au identificat "pietre calcaroase şi gresii nisipoase, bucăţi de cărămidă de diferite dimensiuni" (Ibidem). Autorii cercetării consemnează că acest punct şi împrejurimile sale reprezintă, conform tradiţiei locale, " ruinele unei bisericuţe vechi "respectiv" siliştea vechiului sat, Vălceşti, atestat la 13 februarie 1634" (Ibidem).
Pentru verificarea acestor informaţii dar şi a acelora care ne semnalau folosirea locului drept carieră de piatră, am considerat necesară aprofundarea cercetărilor şi în acest scop am efectuat un sondaj în octombrie 2001. Menţionăm că starea de conservare a sitului este bună, acesta prezentând o importanţă deosebită pentru problematica satelor dispărute, în general, şi istoria medievală a actualului judeţ Botoşani, în particular.
Obiectivele cercetării: Cercetarea din 2001 a vizat identificarea sitului şi punerea în acord a tradiţiei cu realitatea de pe teren. În acest scop au fost trasate trei secţiuni cu lăţimea de 1,5 m şi lungimea totală de 41 m.
Rezultatele cercetării: investigaţiile efectuate au surprins fundaţiile a două edificii (numerotate în ordinea descoperirii Z. 1, respectiv Z. 2) şi a necropolei aferente (probabil celui mai vechi)
Primul edificiu, Z. 1, identificat la adâncimea de aproximativ -0,25/-0,35 m, în S. 1 şi S. 3, aparţine unei construcţii din sec. XVII-XVIII. Pentru această datare pledează
a) tehnica de construcţie - piatră spartă înecată în mortar pe bază de var, mortar la care s-au utilizat elemente din zidării anterioare (cărămidă fragmentară şi frescă);
b) contextul planimetric: - de această zidărie aparţin urmele unui pavaj exterior, alcătuit din cărămizi de mai multe tipuri, care dau impresia generală de materiale recuperate şi refolosite în acest nou context;
c) situaţia stratigrafică: - fundaţiile Z. 1 suprapun dezaxat fundaţii mai vechi, în profil observându-se şi o amenajare preliminară, respectiv o nivelare a stratului de dărâmătură, în scopul ridicării noii construcţii, în cadrul acestei operaţiuni fiind antrenate şi resturi de arsură.
Lipsesc, în stadiul actul al investigaţiilor, elemente certe de datare a acestei zidării (Z. 1), dar şi o serie de indicii care ţin de tehnica de construcţie. Pe baza aspectului general şi doar cu titlul de ipoteză, putem spune acum că această fundaţie a fost realizată ca sprijin pentru o construcţie de lemn.
Al doilea edificiu, notat Z. 2, a fost identificat în toate secţiunile, la adâncimea de -0,6/-0,7 m faţă de nivelul actual de călcare. Fundaţiile descoperite relevă existenţa unei construcţii ridicate din piatră de talie de dimensiuni medii, fasonată pe exterior; piatra este bine ţesută, legată cu mortar pe bază de var şi nisip de foarte bună calitate. S-a putut observa, pe porţiunile decopertate, nivelul de demantelare al acestui edificiu datat pe baza analogiilor constructive îndeosebi, în perioada sec. XV-XVI. Pentru aceeaşi datare pledează şi materialul ceramic, în majoritate fragmentar cu puţine elemente de identificare, o monedă anepigrafă (emisiune Ştefan cel Mare) descoperită în stratul de dărâmătură care acoperă Z. 2, precum şi un fragment de ancadrament de fereastră de factură gotică. Menţionăm că biserica a fost decorată în frescă, în mod sigur cel puţin pe interior, stratul de dărâmătură fiind alcătuit în proporţie covârşitoare din frescă mărunţită printre care se regăsesc bucăţi de cărămidă şi sporadice fragmente ceramice.
Lăţimea fundaţiilor Z. 1 este de 1,1/1,2 m, adâncimea acestora coborând până la -1,2 m. Orientarea Z. 2, pe porţiunile surprinse în sondaj, indică identificarea zidurilor de E şi S ale edificiului datat de noi în sec. XV-XVI, mai exact a exteriorului acestor ziduri. Acest lucru este confirmat de identificarea necropolei, din care s-au investigat doar 10 morminte (respectiv 4 de adulţi şi 6 de copii); toate mormintele au orientare E-V şi sunt complet lipsite de inventar. Menţionăm că cercetarea de la Bucecea - " Biserica Pustie " din anul 2001 a fost serios afectată de condiţiile climatice dificile ceea ce nu a permis derularea săpăturii în condiţii optime şi nici efectuarea unor observaţii complete asupra stratigrafiei sitului.
Tehnici de cercetare: materialul recoltat se află în stadiul cercetării analitice şi a prelucrărilor statistice, în laboratoarele Muzeului Judeţean Botoşani, desenele, planurile şi fotografiile urmând a fi prezentate la Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice.
Obiectivele cercetării viitoare: Deoarece sondajul din 2001 de la Biserica pustie nu a avut în intenţie decât o informare asupra vestigiilor in situ şi având în vedere că acest sondaj a dus la descoperirea unor importante vestigii, necunoscute până acum (ca tipologie) cel puţin pe teritoriul actual al judeţului Botoşani, ne propunem în anul 2002, decopertarea integrală a vestigiilor celor două edificii, identificarea clară a contextului stratigrafic şi planimetric, precum şi a elementelor necesare pentru încadrarea cronologică cât mai exactă. Cercetarea integrală ar putea aduce elemente noi în privinţa edificiilor de cult din satele medievale ale actualului judeţ Botoşani, percepţia actuală fiind cea a predominării lăcaşurilor de lemn. De asemenea, decopertarea celor două complexe şi încadrarea cronologică exactă constituie un prim pas în cercetarea arheologică a întregului sat medieval Vâlceşti, localizat pe teritoriul comunei Bucecea.
Propuneri de conservare: conservarea şi restaurarea in situ a vestigiilor existente, cu implicarea comunităţii locale într-un program comun de restaurare - conservare şi de punere în valoare (această finalizare a cercetării arheologice ar fi un punct de atracţie suplimentar alături de muzeul de ştiinţe naturale "V. Afedoae" şi rezervaţia de floră "Lunca Siretului"). Pentru materialele recoltate se va realiza conservarea, restaurarea şi punerea în valoare în cadrul Muzeului Judeţean Botoşani. Cercetarea are în vedere valorificarea multimedia şi reconstituirea virtuală a aspectului unui sat medieval de pe valea Siretului.
Bibliografie: