Broscăuţi | Judeţ: Botoşani | Punct: Hârtop | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca romană târzie;
Categorie:
Civil; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Amenajare/construcţie; Mormânt;
Cod RAN:
| 36435.10 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Broscăuţi
Localitate:
Broscăuţi
Punct:
Hârtop
Localizare:
| 36435.10 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciucălău | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Țerna | Andreea | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Țerna | Stanislav | participant | Universitatea "Şcoala Antropologică Superioară", Chişinău |
Raport:
Situl se află la sud-est de satul Broscăuţi, lat. 7461762.7, long. 5309455.7 (UTM 35N), pe un
platou la altitudinea de 145 m. Pe latura sudică, înspre Valea Iepăriei, versantul este puternic afectat de eroziune, iar în nord şi est coboară în pantă lină spre valea Jijiei. Locul este cunoscut de localnici sub denumirea de Hârtop (fig. 1).
Existenţa sitului de la Hârtop ne-a fost semnalată în primăvara anului 2018 de către localnicul Liahu Cătălin care a colectat fragmente ceramice şi litice din prăbuşirile versantului. După caracteristicile materialului arheologic, am presupus existenţa a două secvenţe cronologice. Cea mai timpurie aparţine culturii Horodiştea – Gordineşti, iar cea mai târzie, primelor secole d. Hr. Întrucât situl nu era repertoriat, am realizat o periegheză pentru localizarea exactă a zonei cu patrimoniu arheologic. În urma cercetărilor de suprafaţă, am constatat existenţa unor complexe arheologice (două gropi cu material Horodiştea-Gordineşti) vizibile în malul promontoriului şi puternic afectate de procesele de eroziune. Totodată, descoperirea unor fragmente de calotă craniană umană indicau posibila prezenţă a unei necropole. Se impunea astfel, realizarea unor cercetări mai amănunţite pentru încadrarea cronologică, cunoaşterea stratigrafiei, a tipului de sit (locuire civilă/necropolă) şi salvarea patrimoniului aflat în pericol de distrugere. În perioada 6-9 august s-au desfăşurat săpături de diagnostic arheologic în zona afectată de alunecări.
O primă secţiune, de 2 x 3 m, orientată N-S a fost trasată perpendicular pe mal, în zona în care era vizibil conturul unei gropi cu material Horodiştea- Gordineşti (fig. 1/B1). Concomitent, a fost curăţat şi taluzat malul versantului în dreptul complexului arheologic. În plan, groapa s-a conturat slab la al doilea nivel de săpare, la cca. 40 cm adâncime, având o deschidere de aproximativ 105 cm pe direcţia est- vest. În partea nordică, complexul este prezervat pe o lărgime de maxim 20 cm. În profil, groapa avea formă de clopot, cu fundul cotlonit şi a fost săpată în lutul galben până la adâncimea de 140 cm, raportat la suprafaţa actuală de călcare (fig. 2). A fost umplută forţat cu lut galben-maroniu, materialul arheologic concentrându-se în partea inferioară a complexului, într-un strat de sol negricios de cca. 30 cm grosime, cu conţinut mare de cenuşă şi cărbune (fig. 2). Inventarul gropii este alcătuit din material ceramic, în care predomină net categoria ceramicii negre (fig. 3), resturi osteologice provenite în special de la rumegătoare mici, 3 fusaiole de lut (fig. 3), piese de silex, un fragment de râşniţă, un împungător de os1.
La est de complexul investigat, în malul versantului, a fost identificată o altă groapă cu material Horodiştea (fig. 1/B2). Întrucât trasarea unei secţiuni peste acest complex ar fi afectat drumul de tractor şi o parte a culturii agricole, am decis să nu cercetăm groapa exhaustiv. Ne-am limitat la curăţarea şi fotografierea profilului şi colectarea, pe adâncimi, a materialului rezultat în urma taluzării.
În timpul cercetării versantului sudic pentru evaluarea gradului de degradare a patrimoniului, au fost observate în profil două fragmente diafizare de tibie umană, iar alături de acestea, au fost găsite, în solul alunecat, mărgele de sticlă de dimensiuni foarte mici (cca. 5 mm diametru) de culoare galbenă şi verde. Aceste elemente semnalau prezenţa unui mormânt aflat în pericol de distrugere, pe care am decis, în cele din urmă, să-l cercetăm. În acest sens, a fost deschisă o secţiune de 2 x 2 m, orientată aproximativ N-S (fig. 1/B3). Groapa mormântului s-a conturat la cca. 50 cm adâncime, iar fundul la 105 cm. Aceasta avea formă rectangulară cu marginile nordice rotunjite şi cu treaptă pe pereţii de est şi de vest. Scheletul era depus pe direcţia N-S, în poziţie întins pe spate, cu mâinile pe lângă corp, şi cu capul spre est (fig. 4). Oasele antebraţului drept se aflau în poziţie secundară, ca urmare a perturbărilor produse de galeriile săpate de rozătoare. Partea sudică a mormântului a fost afectată de prăbuşirea malului, membrele inferioare fiind rupte de la nivelul tibiei. Inventarul mormântului era alcătuit dintr-un vas cu toartă lucrat la roată, depus lângă piciorul stâng, o verigă de fier şi două aplice de cupru găsite între cutia toracică şi braţul stâng (fig. 4) şi cca. 100 de mărgele de sticlă de mici dimensiuni, care probabil au fost cusute pe veşmânt, pe partea exterioară a picioarelor. După caracteristicile materialului arheologic, mormântul poate fi atribuit populaţiilor sarmatice din sec. II - III e.n. Câmpia Jijiei superioare şi a Başeului a reprezentat o zonă apreciată de grupurile de populaţii sarmatice, a căror prezenţă în secolele II-III e.n. Este atestată prin descoperirile şi cercetările arheologice efectuate în ultimele decenii. Pe valea râului Jijia sunt cunoscute opt obiective arheologice în care au fost identificate morminte izolate sau necropole sarmatice: Broscăuţi, Vorniceni, Dângeni, Iacobeni (com. Dângeni), Strahotin (com. Dângeni), Truseşti, Albeşti, Pogorăşti (com. Răuseni).
În ambele secţiuni s-a realizat cernerea sedimentului arheologic cu site de diferite dimensiuni pentru recuperarea cât mai riguroasă a materialului arheologic. Din umplutura gropii Horodiştea au fost prelevate probe de sol pentru analize XRF şi pentru identificarea macro-resturilor vegetale şi colectate oase de animale pentru datare C14. Pentru o documentare cât mai exactă a contextelor arheologice s-au folosit fişe de complexe, liste de înregistrare a descoperirilor, desenul tehnic al situaţiilor arheologice şi fotogrametria de tip SFM (structure from motion), cea din urmă servind la crearea modelului 3D al structurilor arheologice. A fost utilizată fotografia aeriană realizată cu ajutorul dronei pentru obţinerea ortofotomozaicului şi a modelului digital de elevaţie (DEM) a terenului.
Este necesară o nouă etapă de evaluare a sitului prin metoda prospectării geomagnetice, care ar permite delimitarea precisă a zonei cu complexe arheologice, estimarea gradului de degradare a patrimoniului şi cunoaşterea modului de organizare internă a locuirii Horodiştea dar şi a distribuţiei mormintelor în cadrul necropolei sarmatice. De asemenea, sunt necesare intervenţii arheologice de salvare în zonele afectate de eroziunea intensă a versantului.
Note:
1.
(1) A. Vornicu-Ţerna, 2018, Tehnologia osului în preistorie. Artefacte din colecţiile Muzeului Judeţean Botoşani, Arvin Press, Bucureşti, p. 65.