Braşov | Punct: Zidurile de Sus | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 40205.04 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
mun. Braşov
Localitate:
Braşov
Punct:
Zidurile de Sus
Localizare:
| 40205.04 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bauman | Ionel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Coşuleţ | Stelian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
Raport:
Săpăturile arheologice de salvare efectuate la fortificaţiile medievale ale Braşovului în zona După Zidurile de Sus situată între Bastionul Ţesătorilor de In şi Bastionul Frânghierilor s-au desfăşurat în perioada 15 iunie-15 august 2005 la solicitarea proiectantului general SC ADA BV SRL. Campania anului 2005 o completează pe cea din anul 2003 când zona a fost cercetată parţial. Scopul săpăturii a fost acela de a furniza date specifice pentru întocmirea proiectului de restaurare. Finanţarea cercetării a fost asigurată de Consiliul Judeţean Braşov.
Începutul edificării sistemului de fortificaţii medievale a Braşovului este plasat documentar la sfârşitul sec. XIV. În linii generale, la acest palier temporal, se poate afirma că fortificaţiile erau perimetrale, formate dintr-o incintă de zid întărită de turnuri de apărare şi turnuri de intrare. În această din urmă situaţie turnurile aveau la bază intrări ample ce permiteau atât accesul pietonal cât şi cu mijloace de transport. În unele zone este posibil ca incinta de zid să fi fost suplinită de val din pământ. În mod necesar incinta, fie din zid, fie din val de pământ, era precedată de şanţuri de apărare, unele dintre ele uscate, altele cu apă.
Primele invazii turceşti în Tara Bârsei impun amplificarea sistemului de fortificaţii. Documentar, aceasta se întâmplă în primul sfert al veacului XV, când încep a fi realizate bastioane şi porţi de intrare, unele dintre ele dezvoltate prin înglobarea vechilor turnuri de apărare şi intrare. Amplificarea fortificaţiilor braşovene va continua şi în sec. următoare, atingând maxima extensie la mijlocul sec. XVII, odată cu construirea Bastionului Aurarilor. Reparate şi întreţinute în repetate ocazii, fortificaţiile medievale ale Braşovului vor rezista timpului până la jumătatea sec. XIX, când, parte dintre acestea, încep a fi demolate pentru a face loc unor noi comenzi sociale.
Săpăturile arheologice din anul 2005 completează cercetările de profil începute în anul 2003, când s-au trasat şi cercetat parţial numai secţiunea S I şi secţiunea S II figurate în planul general al cercetării, plan anexat prezentului.
Scopul cercetării arheologice a fost obţinerea şi furnizarea de date de profil necesare întocmirii proiectului de restaurare.
Pe teren s-au trasat cinci secţiuni figurate pe planul general de săpătură sub denumirea de secţiunea S I, secţiunea S II, secţiunea S III, secţiunea S IV şi secţiunea S V. Scopul secţiunilor a fost relevarea existenţei, a tehnicii de realizare şi a dimensiunilor şanţului de apărare ce preceda incinta, precum şi a turnurilor de apărare, în această zonă - potrivit surselor documentare – în număr de patru, părţi constitutive, alături de zidul de incintă, ale fortificaţiilor medievale.
Secţiunea S I
Secţiunea S I, trasată în anul 2003 şi continuată în anul 2005, are dimensiunile de 40 x 2m şi intersectează şanţul de apărare şi incintă. În campania din anul 2003 s-a putut stabili lăţimea şanţului de apărare ce preceda incinta propriu-zisă, lat de 10,75 m, şi delimitat de incinta propriu-zisă şi un parapet din piatră de carieră uşor fasonată legată cu mortar hidraulic de slabă calitate, parapet paralel cu zidul de incintă medieval. Redeschiderea secţiunii S I în anul 2005 a fost necesară întrucât trebuiau stabilite şi alte elemente costitutive ale şanţului, precum şi adâncimea şi traseul acestuia.
Astfel în imediata apropiere a zidului de incintă se afla o bermă din pământ bătătorit ce facilita rondul. Berma are o lăţime de cca. 2 m şi a fost surprinsă la adâncimea de –0,60 m faţă de nivelul de călcare actual. Şanţul cobora în pantă abruptă până la adâncimea de –2,50 m faţă de nivelul actual de călcare, şi se încheia cu parapetul de piatră descris mai sus, ce prezintă particularitatea înclinării către E, către muntele Tâmpa. Înclinarea este moderată, iar lăţimea parapetului determinată în zona din imediata vecinătate a Bastionului Ţesătorilor este de 1,25 m.
Partea superioară a bermei poate fi considerată ca fiind nivelul de călcare şi de construcţie medieval. De la acest nivel s-a pornit la realizarea tălpii incintei, situată la –0,50 m faţă de nivelul superior al bermei, prin săparea unui şanţ de fundaţie în pământul lutos al zonei. Dacă adâncimea de fundare a incintei de zid a putut fi precizată nu acelaşi lucru se poate spune despre parapetul ce delimita cealaltă latură a şanţului de apărare. In mod paradoxal parapetul are o adâncime de fundare mai mare, identificarea acesteia urmând a fi relevată prin cercetări ulterioare.
Din observarea terenului la suprafaţă, şanţul de apărare, un şanţ „uscat” nu un şanţ „cu apă”, continuă paralel cu incinta de zid pe o distanţă de încă cca. 90 m. Ca o problematică de viitor legată de cercetarea şanţului şi a elementelor sale constitutive şi de dimensiuni, apare ca necesară trasarea unor noi secţiuni în zona încă neafectată de structuri moderne – căi de acces, clădiri, ş.a. – în vederea confirmării datelor observate în secţiunea S I şi, posibil, obţinerea de date suplimentare.
Secţiunea S II
Suprapune unul din turnurile de apărare ale incintei fortificate. Tehnic, turnul este figurat în prezentul raport sub denumirea turnul T I.
Săpătura a stabilit elementele de construcţie, planimetria, precum şi nivele constitutive ale turnului, plecând de la nivelul de călcare în turn aflat la –3,28 m faţă de orizontala trasată de noi.
Turnul T I este construit din piatră de carieră uşor fasonată, legată cu mortar de var şi nisip de bună calitate. Ca o particularitate constructivă este de remarcat faptul că piatra fasonată de al exteriorul şi interiorul turnului este de dimensiuni mai mari, de cca. 0,30-0,40 m, este fasonată mai atent către părţile ce rămân în exterior, spărturile rezultate de la fasonare precum şi piatră de mai mici dimensiuni, de până la 0,20 m, fiind folosite la construire miezului zidului, în amestec cu o cantitate mare de mortar. Această particularitate constructivă a fost observată şi la celelalte turnuri cercetate precum şi la incintă, ceea ce sugerează contemporaneitatea realizării lor. Turnul T I are plan patrulater şi are dimensiunile exterioare 6,30 x 4,87 m. Grosimea zidurilor este inegală: zidurile perpendiculare pe incintă au puţi peste 1 m, în timp ce zidul paralel cu incinta are 1,45 m, acţionând probabil ca un contrafort într-o zonă cu înclinaţi mare. Nivelul de călcare medieval în turn este situat la –3,28 m faţă de Wagriss, şi, plecând de la acesta, pe verticală, se eşalonau patru nivele de depozitat şi locuit, cu înălţime variabilă cuprinsă între 2,50–2,80 m. Separaţia nivelelor se făcea prin tavane pe grinzi, cu excepţia nivelului al treilea al turnului ce pare a fi fost boltit cu cărămidă. La acest nivel este plasată şi intrarea în turn practicată din interiorul incintei prin intermediul galeriei de apărare.
Secţiunea S III
Secţiunea S III a fost trasată peste un al doilea turn adosat incintei.
Turnul T II are, spre deosebire de turnul T I, un plan semicircular cu dimensiunile exterioare de cca. 7,30 x 5,50 m, el fiind mai mare decât turnul T I. Şi planul este diferit, această dispoziţie planimetrică fiind mai puţin uzitată în contextul general al fortificaţiilor medievale: semicircular şi nu rectangular. Este construit din piatră de carieră, uşor fasonată, legată cu mortar de var cu nisip, prezentând aceiaşi particularitate constructivă ca şi turnul T I: piatră fasonată de dimensiuni mari la exterior şi interior, emplecton din piatră de spărtură şi piatră de dimensiuni mai mici înecată în mortar ce constituie miezul zidului. Grosimea zidului turnului este egală, oscilând în jurul valorii de 1,52 m. Intrarea în turn se practica prin două uşi, una situată la nivelul al doilea al turnului şi alta situată la nivelul al treilea, ce corespunde, analog cu turnul T I, galerie de rond al incintei. Camera de la nivelul al treilea era, ca şi cea de la turnul T I, boltită cu cărămidă şi servea foarte probabil ca locuinţă. Celelalte două nivele din cele patru pe care le avea turnul erau, ca şi încăperea de la nivelul întâi, folosite, probabil, ca şi depozite de armament şi muniţie, ca depozit de alimente.
Cu excepţia camerei boltite cu cărămidă, separaţia dintre nivele era realizată de tavane din lemn pe grinzi, aşa cum o demonstrează orificiile de încastrare în zidăria din piatră.
Secţiunea S IV
Secţiunea S IV a fost trasată peste un al treilea turn, turnul T III, ce face parte din incinta fortificată. Acest turn revine la dispoziţia de plan rectangular. Are laturile de 6,90 x 4,50 m şi este construit din piatră de carieră uşor fasonată, legată cu mortar de var cu nisip. Prezintă şi el particularitatea constructivă observată la turnurile T I şi T II: „cofrag” din piatră fasonată şi emplecton din spărturi de piatră înecate în mortar. Grosimea laturilor este egală, ea fiind măsurată ca având 1,50 m. Intrarea în turn se făcea dinspre interiorul fortificaţiilor printr-o uşă situată la nivelul al doilea al construcţiei. Nivelul de parter era ocupat de o deschidere amplă, boltită semicircular, practicată atât in zidul de incintă cât şi în peretele nord-estic al turnului. Surmontată de o boltă de asemenea semicirculară, din cărămidă, neangajată la extremităţi, ceea ce sugerează existenţa unei/unor herse ce blocau accesul, intrarea are lăţimea de 2,70 m şi înălţimea de 2,75 m. Hersele, elemente ale fortificaţiilor militare medievale, erau ridicate din încăperea situată la următorul nivel, al doilea, încăpere care, în cazul intrării din turnul T III era şi ea boltită cu cărămidă, podeaua încăperii situată la nivelul următor, al treilea al turnului, fiind susţinută de grinzi încastrate în zidărie. La o dată pe care actualmente nu o putem preciza, intrarea a fost zidită la ambele extremităţi ale sale. În sfârşit, studiul paramentului indică şi la acest turn existenţa a patru nivele, cele două nivele superioare, al treilea şi al patrulea fiind separate de tavane pe grinzi de lemn.
Secţiunea S V
A fost trasată suprapunând un al patrulea turn adosat incintei, turnul T IV. Este şi acest turn unul de plan rectangular. Construit din piatră de carieră uşor fasonată legată cu mortar hidraulic, are o intrare practicată dinspre interior situată la nivelul al doilea, zidită, închisă la o dată ce nu poate fi precizată. Dimensiunile exterioare ale turnului sunt 6,12 x 5,10 m şi, ca şi celelalte turnuri ale incintei, pare a fi avut patru nivele, din care astăzi se păstrează numai două. Grosimea laturilor este diferită: cele două laturi perpendiculare pe incintă au amândouă câte 1m grosime în timp ce latura paralelă cu incinta are grosimea de 1,20 m, acţionând, probabil, ca un contrafort într-o zonă ce avea înclinaţie mare. Descoperirea laturilor la aceeaşi adâncime faţă de nivelul de călcare actual sugerează demolarea intenţionată a turnului, ceea ce nu este cazul pentru celelalte trei turnuri, care s-au prăbuşit prin abandonare şi nefolosire.
Materialul arheologic constă din materiale de construcţii: cărămizi de diferite dimensiuni, ţigle şi olane fragmentare, scoabe şi cuie de metal, apoi din ceramică smălţuită: vase de diferite forme şi dimensiuni, cahle fragmentare, şi, în sfârşit din piese de metal cum ar fi balamale de uşă, piese componente ale unei instalaţii de ridicat.
Fără a avea posibilitatea analizării în amănunt a materialului arheologic recoltat putem totuşi aprecia că el aparţine unui orizont temporal cuprins între sfârşitul sec. XVII, sec. XVIII, datând, mai degrabă, perioada de abandonare a turnurilor decât cea de edificare.
Concluzii:
Cercetările arheologice au confirmat existenţa în zonă a patru turnuri de apărare, părţi componente ale incintei medievale. S-au putut stabili cu maximă precizie dispoziţia planimetrică şi de elevaţie, dimensiunile fiecărui turn în parte. Ca o noutate absolută se relevă existenţa turnului de plan semicircular precum şi a turnului de intrare, singurul cunoscut până acum pe latura estică a fortificaţiilor medievale ale Braşovului. De asemenea precizarea elementelor constitutive şi a dimensiunilor şanţului de apărare pot fi considerate ca o contribuţie însemnată a cercetărilor de profil din zonă.
În ceea ce priveşte datarea descoperirilor, în lipsa unor piese arheologice care să o precizeze cu cât mai multă exactitate, ea poate fi făcută numai pe bază documentară şi comparativă. Să facem remarca că un al cincilea turn al zonei este un punct de plecare pentru edificarea Bastionului Ţesătorilor de In şi cunoscând documentar că acesta este edificat în primul sfert al sec. XV, putem admite datarea descoperirilor din zona După Zidurile de Sus anterior anului 1421. Cu alte cuvinte incinta de zid, turnurile şi şanţul de apărare pot aparţine unui orizont temporal cuprins între sfârşitul sec. XIV şi primul sfert al sec. XV, deci unei prime faze de realizare a fortificaţiilor medievale ale Braşovului.
În consecinţă, pentru proiectul de restaurare, se impune tratarea unitară a tuturor elementelor constitutive ale fortificaţiilor de După Zidurile de Sus: zid de incintă, turnuri şi şanţ de apărare. Conservarea şi restaurarea lor, valorificarea lor, trebuie privită ca un tot unitar cu atât mai mult cu cât avem la dispoziţie aproape toate detaliile de construcţie aferente acestora.