Brăila | Punct: vatra medievală a oraşului | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 42691.01 |
Județ:
Brăila
Unitate administrativă:
mun. Brăila
Localitate:
Brăila
Punct:
vatra medievală a oraşului
Localizare:
| 42691.01 |
Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cândea | Ionel | participant | Muzeul Brăilei |
| Dinu | Niculina | participant | Muzeul Brăilei |
| Apetrei | Cristian | participant | Universitatea Dunării de Jos, Galaţi |
Raport:
În anii 2002-2003 cercetările arheologice au continuat în ceea ce numim vatra medievală a oraşului Brăila1. Perimetrul delimitat, aşa cum am arătat în nota de mai jos, precum şi protecţia de care se bucură, ne permit să avansăm destul de încet, dar cu rezultate, cel mai adesea, interesante.
Trebuie să spunem că urmărim, atât cât este cu putinţă, cele trei necropole care au conturat însăşi aria pe care a luat naştere şi a evoluat aşezarea medievală Brăila.
În acest sens am putut cerceta alte două puncte pe str. Cetăţii, respectiv nr. 59 şi 72. Primul se află la circa 20 m spre N de punctul Cetăţii nr. 70 (Casa Perpessicius), unde a fost descoperită în 1986 necropola creştină a oraşului datată sec. XIII-XIV. Aici, în această zonă, în 2003, am avut prilejul să putem cerceta arheologic cele două puncte amintite mai sus şi care ne-au permis să adăugăm date noi în privinţa întinderii acestei prime necropole medievale a Brăilei.
Cel de-al treilea punct cercetat a fost str. Veche nr. 4 B.
Aşadar, pe str. Cetăţii nr. 59, cercetarea a putut fi continuată – în raport cu Cetăţii 70 – după aproape 17 ani de la campania ce a relevat prezenţa acestei necropole creştine medievale ce precede, în mod indubitabil, fortificaţia din secolul al XVI-lea ridicată de turci.
Pe suprafaţa, pe care urma să se ridice o nouă casă, într-un cartier asaltat de dorinţa de a construi, la nr. 59 am putut practica o suprafaţă de 4 x 4 m. Cunoscând în general stratigrafia, aşa cum s-a înfăţişat ea în punctul Cetăţii 70, (deci la cca. 20 m spre S) ne aşteptam la date similare. Mai întâi, pe toată suprafaţa de 16 m2 a existat un strat de moloz de circa 0,90-1 m. Aspectul acestuia nu a fost omogen el fiind rezultatul intervenţiilor din ultimii 30-40 de ani. Pe acest loc s-au mai efectuat lucrări de construcţii în ultimii ani (nu de anvergură ci magazii, etc.) care au răscolit depunerile, astfel încât între -0,50 -1 m s-au găsit puţine fragmente ceramice şi câteva fragmente de oase. Ceramica aceasta este smălţuită (verde sau maro la interior şi exterior, cu o pastă fină, bine arsă - cel puţin în parte). Subliniind încă odată cât de frământat sau mai bine zis răscolit este pământul în aria fostei necropole şi a fostei citadele, adăugăm şi menţiunea unei mandibule umane şi a unei lulele (turceşti) la circa –1,20 şi –1,12 m.
Dacă în suprafeţele cercetate pe Cetăţii 70 înmormântările creştine au apărut după –2 -2,10 m, dar deranjate2, aici, la –1,55 m au fost descoperite două cranii, respectiv M53 şi M54, pentru că, atribuindu-le aceleaşi necropole, le-am numerotat în continuare. Mai mult, ca şi în situaţia de vis-a-vis, în preajma celor două cranii s-au descoperit bârne groase sugerând resturile unor coşciuge, distruse şi ele, ce pot să provină de la aceste două morminte sau de la altele. La adâncimea de 1,70 m au fost descoperite o serie de oase umane dar şi de animale, situaţie surprinsă şi în str. Cetăţii 70. Caracteristic este şi faptul că între -1,20 -1,70 m nu există fragmente ceramice.
Pe măsura adâncirii suprafeţei, prezenţa pământului negru afânat precum şi o vertebră cervicală (la -1,95 m) ne-au dat certitudinea că, în mare, situaţia se repetă şi vom surprinde şi alte morminte, poate, nederanjate.
Într-adevăr, la –2,30 m aproape de axul secţiunii e apărut un nou schelet, de data aceasta întreg.
M55 - adâncimea 2,30 m. Capul la V şi privirea spre E, lungimea în secţiune 1,70 m, oasele de la laba piciorului drept erau deranjate, probabil din cauza unor rădăcini vegetale, mâna dreaptă pe lângă corp iar stânga uşor pe bazin. Astfel, pentru prima dată în această necropolă unde surprindem întreg scheletul mormântului în secţiune, una dintre mâini este aşezată pe bazin. Fără inventar.
Ulterior, spre V, la –2,60 m, a fost descoperit şi pus în evidenţă M56, tot întreg.
M56 - adâncimea 2,60 m. Capul la V şi privirea spre E, lungimea în secţiune 1,60 m; mâinile pe lângă corp. Fără inventar. Cu această situaţie a poziţiei mâinilor din M56, "revenim la normal" în această privinţă şi rămânem în absolut în privinţa lipsei totale a inventarului.
Este adevărat că deasupra lui, deci în pământul aşezat în groapa mormântului au fost găsite fragmente de cărămidă şi câteva cioburi atipice.
Odată cu lărgirea secţiunii spre toate punctele cardinale s-a trecut practic la săparea fundaţiei locuinţei. Cu acest prilej au mai putut fi surpinse următoarele situaţii care ridică numărul mormintelor din cea mai veche necropolă a aşezării medievale Brăila la 64.
Astfel, spre colţul de SE al S1 la –2,60 m a apărut doar capul din ceea ce a fost M57, orientat cu faţa spre E. Restul scheletului a rămas în profilul de E al S 1. Subliniem că el are aceeaşi adâncime cu M56 ceea ce ne face să credem că orizontul de inhumări de la această adâncime, dintr-un motiv sau altul a scăpat, în general, neatins. Este o simplă ipoteză bazată pe faptul că de la această adâncime şi M58 (-2,90 m) şi M59 (-2,90 m), evidenţiate doar pe cele două cranii ale scheletelor - ce la fel presupunem că se pierdeau în profilul estic al S1 -, au o poziţie firească, privesc spre E, spre răsărit.
În schimb M60, 61 şi 62 de pe latura de V a S 1 situate mai jos, la –3,10 m n-au putut fi studiate, ca şi M63 şi M64 de pe profilul sud-vestic, aflate mai sus la –2,20 m. Motivul a fost graba cu care s-a acţionat de către excavatoristul care n-a vrut să mai aştepte ca arheologul să procedeze la o elementară cercetare a scheletelor surprinse în zona capului3.
Astfel, săpăturile arheologice din str. Cetăţii nr. 59 au ridicat la 64 numărul mormintelor surprinse în cadrul celei mai vechi necropole creştine de la Brăila dar, din păcate, n-a dus decât la cercetarea a două dintre ele, surprinse în S 1 în întregime, evidenţiind încă 5 morminte lăsate in situ (M53, 54 – -1,55 m), M57 (-2,60 m), M58 şi M59 (-2,90 m).
Fără a mai stărui asupra importanţei respectării legii într-un astfel de demers, în cea mai veche necropolă creştină de pe teritoriul aşezării medievale Brăila, vom prezenta în continuare observaţiile prilejuite de practicarea unei casete de 2 x 2 m, în curtea casei din str. Cetăţii nr. 72, adică o suprafaţă în continuarea celei din Cetăţii 70.
Şi aici ridicarea unei noi locuinţe a impus această cercetare ce nu s-a putut desfăşura decât doar pe 4 m2.
Stratigrafia, asemănătoare cu Cetăţii 70 şi Cetăţii 59 a constat dintr-un strat masiv de gunoi şi moloz (cca. 1-1,30 m) după care, la –2,30 m au apărut câteva oase de copil deranjate de amenajarea unui beci recent. La –2,60 m - din nou –2,60 m - s-au descoperit oasele de la genunchi în jos ale M65. În rest scheletul mormântului a rămas în peretele secţiunii, nepermiţând astfel aflarea poziţiei mâinilor. În schimb aşa cum anticipam, dat fiind poziţia mormintelor din S 1-S 3 din Cetăţii 70, ne-am convins că necropola continua spre E, ea "îmbrăcând", sau mai bine zis folosind, întreaga faleză înaltă a Dunării.
Fosta cetăţuie, perimetrul fostei citadele a fortificaţiei ridicată de turci după octombrie 1540 a fost precedată, mai întâi, de necropola creştină cea mai veche a aşezării medievale, poate încă din vremea în care aceasta nu dobândise trăsături urbane (sec. XIII-XIV).
Descoperirile din 2003 din cele două puncte amintite mai sus întăresc, în toate privinţele concluziile noastre publicate acum aproape un deceniu în urmă (1995).
Sigur apariţia unei poziţii cu o mână pe bazin iar cealaltă în lungul corpului (vezi mai sus, descrierea M55) poate fi accidentală şi ne grăbim să o semnalăm ca atare.
Astfel avem o dată mai mult documentată succesiunea celor două elemente fundamentale: necropola creştină (sec. XIII-XIV) şi citadela otomană (post 1540), care fac inconsistente aserţiuni de curând apărute privind prezenţa, chiar pe acest loc, a unei cetăţi înainte de turci4.
Strada Veche nr. 4B.
Pentru prima dată de la începutul investigaţiilor arheologice în zona de S a oraşului Brăila, pe Faleză, într-un perimetru pe care ne-am obişnuit să-l numim necropola creştină nr. 3 sau Cimitirul Mitropoliei Proilaviei, n-au fost descoperite morminte.
Dacă adăugăm la această primă observaţie faptul că str. Veche păstrează sensul de strada Biserica Veche şi că pe această stradă unii cercetători ai istoriei oraşului Brăila amplasează chiar biserica mitropolitană, atunci rezultatele din punctul nr. 4B sunt, oarecum, surprinzătoare.
Şi aici ridicarea unei noi locuinţe a permis cercetarea prealabilă a terenului. Suprafaţa a fost de 4 x 4 m (S 1) şi în ea au fost surprinse o serie de complexe arheologice dintre care, cele mai importante sub raportul inventarului descoperit au fost cele 4 gropi menajere - G1 - G4.
Aşadar, în cele patru complexe amintite au fost surprinse câteva categorii de obiecte, deosebit de importante după părerea noastră şi anume:
În caroul 1 şi 2 la –2,60 m s-a găsit un mic tezaur de monede turceşti. Este vorba de 20 de mahmudele – Mahmud al II-lea (1808-1839) - foarte tocite, dintre care doar 3 erau perforate, ceea ce arată că ele erau retrase din uz şi pregătite, poate, pentru a fi înşirate într-o salbă. La puţine (2-3) se poate citi şi anul de domnie (1 şi 2) ceea ce le plasează la sfârşitul primului deceniu al secolului al XIX-lea, oricum, în timpul stăpânirii otomane a Brăilei. Remarcăm ca de fiecare dată în cazul unor astfel de piese, slaba lor calitate şi tocirea argintului prin circulaţie.
O a doua categorie de obiecte ce ne-a atras atenţia sunt fragmentele de brăţări de sticlă. Este evident faptul că aparţin unor perioade diferite şi unor ateliere greu de precizat în actualul stadiu de cercetare. Cele din sticlă albastră au analogii la Brăila, în descoperirile anterioare tot din zona cimitirului Mitropoliei Proilaviei. Ţinând cont şi de prezenţa unor bulgări mici de sticlă albastră şi albă, nu excludem posibilitatea realizării acestor brăţări în secolul al XVIII-lea şi la Brăila.
În directă legătură cu o astfel de îndeletnicire, dar cu analogii în celălalt capăt al oraşului s-ar afla scoicile marine aduse special la Brăila pentru a fi prelucrate şi transformate în paftale. Astfel de scoici au mai fost găsite ca şi aici (str. Veche 4 B) în cartierul turcesc al oraşului, adică pe str. Cetăţii nr. 56, în chiar inima citadelei. Era probabil un meşteşug răspândit în sec. XVII-XVIII într-un oraş cu oarecari pretenţii în ale modei pentru negustori etc.
La fel - descoperirea a două paftale din bronz alături de un fragment de lănţişor din aceleaşi material, a unui bumb, a unei bare din bronz şi a unui colţar - sugerează alături de descoperiri similare, mai vechi, faptul că în secolele XVII-XVIII existau în Brăila ateliere pentru accesorii şi bijuterii ieftine.
În sfârşit, două sigilii din plumb pentru mărfuri aduse din Anvers şi Braşov subliniază încă o dată importanţa comercială a Brăilei şi în secolele de stăpânire otomană a oraşului. [Ionel Cândea]
Note:
1. În general, aşa cum am precizat în mai multe rânduri considerăm că oraşul medieval şi medieval târziu, până în pragul epocii moderne este cuprins la Brăila de faleza înaltă a Dunării şi de traseul Bulevardului Al. I. Cuza şi str. Unirii. În cadrul acestei suprafeţe distingem alte trei zone de interes:
A. aria fostei cetăţi – la N de Grădina Publică şi Vadul Schelei până la Bulevardul Al. I. Cuza. Aici avem stabilită succesiunea a două repere importante: 1. Necropola medievală nr. 1 (sec. XIII-XIV) peste care s-a suprapus după 1540 (octombrie) cetatea – fostă fortificaţia otomană
B. aria fostului cimitir creştin nr. 2 de secol XV (cca. 1400-1500) din actuala Piaţă Traian şi mai ales de sub şi din jurul bisericii Sf. Arhanghel Mihail.
C. aria fostei necropole a Mitropoliei Proilaviei, şi întreaga zonă sudică a oraşului medieval, în lungul Căii Silistrei, Calea Călăraşilor de astăzi. Aici sunt două mari probleme de urmărit:
a. dispunerea cartierului (cartierelor) creştin(e) ale Brăilei, ce au gravitat în jurul Mitropoliei Proilaviei şi
b. necropola Mitropoliei (a cărei biserică s-a prăbuşit în 1846 odată cu malul înalt (terasa Dunării).
2. Vezi I. Cândea, Brăila. Origini şi evoluţie până la jumătatea secolului al XVI-lea, Brăila, 1995, p.237, fig. 11.
3. Fiind epuizată cercetarea pe suprafaţa contractată 4 x 4 = 16 m2, proprietarul n-a mai admis, decât cu greu, o supraveghere a excavărilor ce urmau să aibă loc pentru fundaţii.
4. Vezi Petre Ş. Năsturel, La conquete ottomane de Brăila et la creation du siege métropolitain de Proilavon, în Il Mar Nero 3, 1997/98, p.191-197. Punctul nostru de vedere, contrar celor afirmate de ilustrul bizantinist, în Il Mar Nero 4, 1999-2000, Brăila, fut-elle une forteresse avant 1538?, p.181-194, este întemeiat şi pe aceste realităţi arheologice.
Rezumat:
În anii 2002-2003 cercetările arheologice au continuat în ceea ce este numită vatra medievală a oraşului Brăila. Cu prilejul acestei campanii a fost mai mult documentată succesiunea celor două elemente fundamentale: necropola creştină (sec. XIII-XIV) şi citadela otomană (post 1540), care fac inconsistente aserţiuni de curând apărute privind prezenţa, chiar pe acest loc, a unei cetăţi înainte de turci. Două sigilii din plumb pentru mărfuri aduse din Anvers şi Braşov subliniază încă o dată importanţa comercială a Brăilei şi în secolele de stăpânire otomană a oraşului.