Bragadiru | Judeţ: Ilfov | Punct: La Moară | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 179230.02 |
Județ:
Ilfov
Unitate administrativă:
Oraş Bragadiru
Localitate:
Bragadiru
Punct:
La Moară
Localizare:
| 179230.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sandu-Cuculea | Vasilica | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Situl arheologic Bragadiru „La Moară” se află pe malul nordic al râului Sabar, la vest de şoseaua Bucureşti-Alexandria şi la nord-vest de Fabrica de nutreţuri combinate. Se întinde pe o fâşie de teren, de circa 200 m lăţime şi circa 1000 m lungime, situată pe terasa medie, panta şi platoul terasei înalte a Sabarului.
În toamna anului 1968, arheologul Mioara Turcu începea săpăturile arheologice, la început de sondaj, devenite săpături sistematice, în anii 1969-1974 şi 1976-1979, cu care ocazie a descoperit a aşezare din epoca Latène geto-dacică (secolele II-I a.Chr.) din care a cercetat 22 locuinţe; o aşezare din secolele III-IV p.Chr. din care a săpat o locuinţă; o aşezare din epoca medievală timpurie din care a descoperit şi săpat 17 locuinţe, şi resturi de locuire din secolele XV-XVII1.
Terenul de 400 mp, situat în T 100, P 451/20, lot 5, pe care s-a făcut cercetarea arheologică preventivă în vederea construirii unei locuinţe private, este situat pe platoul terasei înalte, în jumătatea apuseană a sitului şi în marginea nordică a acestuia. Suprafaţa lui este uşor înclinată, aceasta înălţându-se de la nord-est spre sud-vest.
La cercetarea de suprafaţă efectuată înainte de începerea săpăturilor, resturile arheologice (fragmente de vase din secolele IX-XI p.Chr., chirpici şi pigmentaţie specifică a solului) s-au observat la circa 50-70 m sud de acest lot, către muchia şi panta terasei spre Sabar. Absenţa resturilor de pe suprafaţa lui, l-a plasat în zona de protecţie a sitului Bragadiru ”La Moară”, obiectivul cercetării urmărind stabilirea potenţialului arheologic al acestuia.
Au fost săpate 4 şanţuri orientate 34o NE - 214o SE. S I - III de 17,50 x 2,80 m şi S IV de 18,00 x 2,80 m, până la adâncimi cuprinse între 0,65, spre colţul nord-estic şi 0,90 m spre cel sud-vestic. Suprafaţa cercetată a fost de 197,40 mp.
Stratigrafic, în jumătatea sudică a S I, sub un strat arabil de 0,25 m grosime, cenuşiu-gălbui, se află un strat cenuşiu-negricios, de 0,15 m grosime, un strat negricios de circa 0,20 m grosime, un strat negricios-castaniu, gros de 0,15 m şi stratul castaniu. În colţul nord-estic, unde terenul este mai jos, stratul castaniu apare la adâncimea de 0,55 m. Pe măsură ce terenul urcă spre sud şi sud-vest pământul castaniu apare tot mai jos, raportat la nivelul actual de călcare, spre exemplu către colţul sud-vestic al S I, partea superioară a acestuia se află la -0,75 m.
În stratul arabil s-au găsit rare fragmente de la vase din lut ars din secolele XVII-XVIII şi în stratul cenuşiu-negricios câteva fragmente lucrate la roată din pastă fină şi zgrunţuroasă în secolele III-IV p.Chr.
În nivelul 3 cu pământ negricios şi în partea superioară a stratului negricios-castaniu, au apărut materiale arheologice, mai puţine în partea nord-estică şi mai multe spre sud-vest, unde şi nivelele culturale erau mai groase. S-au găsit: bucăţi de pământ ars la roşu în care se păstrau amprente de paie şi pleavă; un fragment de la o lamă din silex; un toporaş-dăltiţă din piatră gălbuie; un fragment de strecurătoare şi fragmente de la o fusaiolă. Majoritatea materialului arheologic din acest strat este format de fragmente de la vase, de diverse dimensiuni, unele lucrate din pastă având în compoziţie numai pleavă, altele puţină pleavă şi mai mult sau mai puţin nisip, arse atât în mediu reductor cât şi oxidant, cu stratul de barbotină erodat în diverse proporţii. La câteva fragmente de vase decorul era format din proeminenţe mici sau mai mari, brâu în relief alveolat sau linii incizate care uneori trasează pe corpul vasului benzi netede, ce alternează cu benzi haşurate în reţea.
Decorul din benzi netede, alternând cu benzile haşurate în reţea, existent pe trei fragmente de vase modelate din pastă cu nisip şi puţină pleavă, arse la negricios-cenuşiu, găsite în treimea sudică a S II, este caracteristic culturii Dudeşti2 din epoca neolitică mijlocie.
În săpătura efectuată pe pe suprafaţa sitului arheologic Bragadiru „La Moară” a fost descoperită marginea nord-estică a unei aşezări neolitice, despre care până acum, nu s-a ştiut. După aspectul suprafeţei terenului şi al situaţiei stratigrafice constatate în săpătură, resturile vetrei acesteia se întind spre sudul şi vestul suprafeţei cercetate de noi.
Note:
1.
1. Mioara Turcu, Cercetări privind aşezările getică şi feudală timpurie de la Bragadiru (1968-1969), Bucureşti 8, 1971, p. 55-67; Mioara Turcu, Cercetările arheologice de la Bragadiru, Cercetări arheologice în Bucureşti 3, 1981, p. 30-46, Fig. 1.
2. Eugen Comşa, Rezultatele sondajelor de la Dudeşti şi unele probleme ale neoliticului de la sud de Carpaţi, SCIV, 1-2, 1956, p. 41-49; Idem, Săpăturile de la Dudeşti, MCA 5, 1959, p. 91-98; Ibidem, Données sur la civilisation de Dudeşti, Praehistorische Zeitschrift, Band 46, 1971, Heft 2, 195-249; Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, Buc., 1974, p. 42-44, Fig. 18.