Bozânta Mică | Comuna: Recea | Judeţ: Maramureş | Punct: Grind | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 106425.01 |
Județ:
Maramureş
Unitate administrativă:
Recea
Localitate:
Bozânta Mică
Punct:
Grind
Localizare:
| 106425.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ardeleanu | Marius Vasile | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Bobână | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Cardoş | Raul-Vasile | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Ghiman | Dorian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Şomcutean | Zamfir | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Dénes | Zsuzsanna | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Paál | Alexandru | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Stanciu | Ioan | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
Localitatea Bozânta Mică este situată la 15 km V de Baia Mare şi la 5 km NV de drumul european E58, între râurile Someş şi Lăpuş. Locul de hotar, numit de localnici „Grind" sau „Grindul Alb", se găseşte în partea nord-vestică a localităţii, spre Arieşu de Câmp, la cca. 150 m V de malul stâng a Lăpuşului şi la 1,2 km SE de confluenţa acestuia cu râul Someş. În acest punct, cu prilejul mai multor cercetări de suprafaţă, prima dintre ele efectuată de dr. Ioan Stanciu în anul 1992, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice datând din epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie1.
Trebuie menţionat faptul că în această zonă, marcată de confluenţa râului Săsar cu Lăpuşul, respectiv a acestuia din urmă cu râul Someş, sunt cunoscute mai multe situri arheologice cu descoperiri similare celor de pe Grind: Bozânta Mică „Movile" (epoca bronzului)2, Bozânta Mică „Unchiu Popii" (epoca bronzului, medieval timpuriu)3, Bozânta Mică „La huci" (epocă romană)4, Lăpuşel „Ciurgău" (epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie)5, Lăpuşel "Mociar" (epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie)6, Lăpuşel „Tedeş" (epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie)7, Lăpuşel „Hodiştău" (epoca bronzului)8, Buşag „Pe tog" (epoca bronzului)9, Buşag „casa familie Zoicaş" (epoca bronzului şi medieval timpurie)10, Săsar „Dâmbu Morii" (epoca bronzului)11, dintre care doar cele de la Lăpuşel „Ciurgău" şi „Mociar" au beneficiat de cercetări arheologice de mai mică sau mai mare amploare.
Proiectul de cercetare arheologică a sitului de la Bozânta Mică „Grind" a fost iniţiat, în anul 2008, de MJIA Maramureş în colaborare cu IAIA Cluj şi are ca principale obiective cercetarea integrală a sitului, salvarea, protejarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea complexă a rezultatelor toate acestea urmând să contribuie la mai buna cunoaştere a epocii bronzului, epocii romane şi perioadei medieval timpurii din bazinul inferior a Lăpuşului.
În anul 2008 a fost întocmită documentaţia tehnică şi ridicarea topografică în vederea obţinerii autorizaţiei de cercetare arheologică sistematică şi au fost întreprinse demersurile, în colaborare cu Primăria comunei Recea, în vederea identificării proprietarilor terenurilor.
Deoarece informaţiile legate de acest sit proveneau numai din cercetări arheologice de suprafaţă, săpăturile arheologice din 2009 au urmărit stabilirea stratigrafiei sitului.
Au fost trasate şi cercetate două secţiuni (SI şi SII) şi două casete (C1 şi C2). Astfel, SI/2009, cu dimensiunile de 1,5 x 50 m, a fost trasată pe direcţia N-S, aproximativ la mijlocul grindului, în partea sudică în porţiunea unde acesta prezintă înălţimea maximă, coborând pe panta lină spre N. SII/2009, cu dimensiunile de 1,5 x 10 m, a fost deschisă la S de SI, în prelungirea acesteia, între SI şi SII păstrându-se un martor stratigrafic de 0,40 m. C1/2009 a fost deschisă pentru cercetarea complexului 6, la V de SI (în dreptul m. 17-19,80), cu dimensiunile de 2,80 x 1,5 m; între SI şi C1 a fost păstrat un martor stratigrafic de 0,20 m. C2/2009 a fost deschisă pentru cercetarea cpl.8, la E de SI, cu dimensiunile de 1,80 x 1 m, păstrându-se un martor stratigrafic faţă de SI de 0,20 m. Suprafaţa cercetată prin secţiuni şi casete este de 96 m2.
În cursul cercetărilor arheologice au fost identificate şi cercetate şapte complexe arheologice după cum urmează: unul aparţinând epocii bronzului (cpl. 7 nu a fost în întregime cercetat din motive financiare), patru epocii romane - Barbaricum (sec. II-IV p. Hr. - cpl. 6, cpl. 8-10), un complex aparţinând probabil evului mediu timpuriu (cpl. 11) şi un complex cu atribuire culturală incertă (şanţ), probabil tot de epocă romană - Barbaricum (cpl. 4).
Cpl. 004: Şanţ (canal?) cu lăţimea de 1 m şi adâncimea maximă de 0,20 m. A fost identificat la -0,55 m. În grund, conturul său nu este perfect drept, prezintă o uşoară arcuire spre S şi formă albiată în secţiune. În umplutura lui de culoare neagră cenuşie se găseau câteva fragmente ceramice din epoca bronzului şi epoca romană.
Cpl. 006: Groapă de formă ovală cu dimensiunile de 1,60 x 2 m, orientată NV-SE. A fost identificată la -0,60 m dar forma ei a fost conturată cu precizie, datorită intervenţiilor cu utilaje moderne, doar la - 0,80 m. Adâncimea maximă a complexului, de la nivelul de identificare, este de 1,60 m, pereţii drepţi şi fundul albiat. În umplutură apar urme de arsură, chirpic, oase de animal şi fragmente ceramice de epocă romană (fine cenuşii, inclusiv ştampilate şi roşii zgrunţuroase), dar şi din epoca bronzului. Tot epocii romane îi aparţin şi un cuţit din fier, un ac de bronz şi un tipar de piatră fragmentar.
Cpl. 007: Locuinţă sau groapă de epoca bronzului. S-a conturat la adâncimea de -0,70 m, cu dimensiunile de 2,10 x 0,90 m, sub forma unei pete semicirculare spre V şi N având consistenţă diferită (bucăţi mici de cărbune, chirpic şi foarte multe fragmente ceramice şi vase sparte pe loc), faţă de pământul din jur, adâncindu-se în pământul viu cu 0,50 m, în secţiune având forma tronconică cu marginile înclinate spre exterior şi fundul drept. Complexul continuă înspre E, cercetarea lui nu a fost finalizată din motive financiare. În porţiunea cercetată nu au fost descoperite gropi de stâlpi sau urmele vreunei instalaţii de încălzit. Inventarul constă exclusiv din ceramică: vase - vatră, străchini, castroane, ceşti, oale de diferite dimensiuni, parte din ele ornamentate cu striuri sau cu motive incizate-excizate, aparţinând culturii Suciu de Sus.
Cpl. 008: Groapă de formă circulară identificată la -0,40 m cu diametrul de 1,40 m şi adâncimea maximă a complexului, de la nivelul de identificare, de 1,90 m. Se îngustează treptat spre fund, unde există un strat subţire de arsură (0,03-0,04 m) aici groapa având 0,70 m diametru. În umplutura gropii au apărut câteva fragmente ceramice de epoca romană (cenuşii fine) şi a bronzului, oase de animal, o fusaiolă şi un fragment de râşniţă.
Cpl. 009: Groapă surprinsă parţial, intră în profilul vestic. Formă probabil circulară, cu diametrul de 0,80 m şi adâncimea, de la identificare (-0,70 m), de -0,60 m. Suprapune partea sudică a cpl. 010. Conţine câteva fragmente ceramice de epocă romană şi epoca bronzului.
Cpl. 010: Groapă probabil circulară cu diametrul de 1,40 m, cercetată parţial deoarece intră în profilul vestic. A fost identificată la -0,80 m, adâncindu-se de la acest nivel până la -1,40 m. În partea superioară a gropii au apărut mai multe bucăţi mici de chirpic ars, iar în umplutură câteva fragmente ceramice aparţinând epocii romane şi epocii bronzului.
Situaţia stratigrafică în SI/2009 se prezintă în felul următor: sub stratul vegetal subţire, de câţiva centimetri, se află un strat de pământ de culoare gri-maroniu deschis (0,20 m) ce reprezintă stratul de arătură modern. Sub acesta urmează un strat cu o grosime variabilă de 0,25-0,50 m, de culoare gri-maroniu, cu tentă gălbuie la baza lui, reprezentând o intervenţie mai veche cu un utilaj (probabil scalificator) pentru afânarea pământului. Ca urmare acest strat se prezintă sub formă vălurită, pe aproape toată lungimea secţiunii cu excepţia capătului nordic al ei. Adâncimea mare (0,70-0,75 m) până la care s-a ajuns cu aceste intervenţii moderne au distrus în totalitate stratul de cultură aparţinând Evului mediu timpuriu şi parţial pe cel de epocă romană. Stratul de epocă romană (surprins mai bine în zona complexelor 006 şi 009) are o grosime de 0,10 m şi constă dintr-un pământ nisipos, de culoare maronie, pigmentat cu chirpic şi cioburi mărunte. Apare de la adâncimea de 0,30 m. Partea superioară a stratului de Epoca bronzului este distrus de intervenţia modernă pentru întoarcerea pământului. Acesta are grosimea de până la 0,50 m şi o adâncime maximă de până la 0,90 m de la nivelul de călcare actual. Are culoarea negricioasă, puţin nisipos, puternic pigmentat cu fragmente ceramice, chirpic şi, în unele locuri, cărbune. Sub acest strat se află un pământ de culoare neagră amestecat cu nisip fin (gălbui) de 0,30-0,40 m, strat ce reprezintă sterilul din punct de vedere arheologic.
Materialele arheologice şi documentaţia se găsesc la MJIA Maramureş.