Bozânta Mică | Comuna: Recea | Judeţ: Maramureş | Punct: “Grind” | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca romană târzie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 106425.01 |
Județ:
Maramureş
Unitate administrativă:
Recea
Localitate:
Bozânta Mică
Punct:
“Grind”
Localizare:
| 106425.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stanciu | Ioan | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ardeleanu | Marius Vasile | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Bobână | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Cardoş | Raul-Vasile | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
Raport:
Data de început a campaniei: 15.09.2014
Data de sfârşit a campaniei. 17.10.2014
Localitatea Bozânta Mică este situată la 15 km vest de Baia Mare şi la 5 km nord-vest de drumul european E 58, între râurile Someş şi Lăpuş. Locul de hotar, numit de localnici „Grind” sau “Grindul Alb”, se găseşte în partea nord-vestică a localităţii, spre Arieşu de Câmp, la circa 150 m vest de malul stâng a Lăpuşului şi la 1,2 km sud-est de confluenţa acestuia cu râul Someş. În acest punct, cu prilejul mai multor cercetări de suprafaţă, prima dintre ele efectuată de dr. Ioan Stanciu în anul 1992, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice datând din epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie.
Proiectul de cercetare arheologică a sitului de la Bozânta Mică “Grind” a fost iniţiat, în anul 2008, de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi are ca principale obiective cercetarea integrală a sitului, salvarea, protejarea,
conservarea, restaurarea şi valorificarea complexă a rezultatelor toate acestea urmând să contribuie la mai buna cunoaştere a epocii bronzului, epocii romane şi perioadei medieval timpurii din bazinul inferior a Lăpuşului. Primele cercetări arheologice sistematice au fost desfăşurate în anul 2009, urmate apoi, an de an, de alte campanii de cercetare (2010-2013).
Campania arheologică din anul 2014 s-a desfăşurat în perioada 15.09 – 17.10, conform Autorizaţiei pentru cercetare arheologică sistematică nr. 77/2014, emisă de Ministerul Culturii. Colectivul de cercetare a fost alcătuit din: dr. Ioan Stanciu – responsabil ştiinţific de şantier (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca), dr. Marius Ardeleanu, Raul Cardoş, dr. Dan Pop, Bogdan Bobînă (Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş). În vederea realizării practicii de specialitate, în acest an, în campania arheologică, a participat şi Dragoş Conţiu, student anul I la Secţia Arheologie din cadrul Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj Napoca.
În anul 2014 au fost trasate şi cercetate două secţiuni şi şase casete. S I/2014 a fost trasată paralel cu drumul de acces dinspre punctul Grind spre râul Lăpuş, la o distanţă de 1,8 m de acesta, pe direcţia nord-sud, cu dimensiunile de 68,5 x 2 m. Pentru recoltarea cât mai exactă a materialului arheologic, dinspre nord spre sud a fost realizat un caroiaj din doi în doi metri. În vederea verificării întinderii spre vest a complexului arheologic nr. 143, în dreptul caroului 44-46, pe latura vestică a SI/2014, cu un martor stratigrafic de 0,5 m, pe direcţia est – vest, a fost trasată SII/2014, având dimensiunile de 10 x 1 m. Pentru cercetarea integrală a unor complexe arheologice au fost trasate şi şase casete. În vederea identificării unor posibile complexe arheologice, caseta 1 (C1/2014) a fost trasată paralel cu SI/2014, la vest de aceasta, cu un martor stratigrafic de 0,5 m, în dreptul carourilor 8-14, având dimensiunile de 6,5 x 5 m şi orientarea nord–sud. Pentru verificarea eventualei extinderi spre vest a complexului nr. 140, spre vest de SI/2014, cu un martor stratirafic de 0,2 m (ulterior desfiinţat), s-a trasat caseta C2/2014. Aceasta a fost orientată pe direcţia nord – sud şi a avut dimensiunile de 6,5 x 5 m. Pentru cercetarea integrală a complexului 144, spre vest de C1/2014, paralelă cu aceasta, pe direcţia nord – sud, cu un martor stratigrafic de 0,2 m (ulterior desfiinţat) s-a trasat caseta C3/2014, cu dimensiunile de 2 x 1,5 m. Pentru cercetarea integrală a complexului 142, spre est de SI/2014, paralelă cu aceasta, pe direcţia nord – sud, cu un martor stratigrafic de 0,2 m (ulterior desfiinţat) s-a trasat caseta C4/2014, cu dimensiunile de 2,2 x 1,2 m. Pentru cercetarea integrală a complexului 149, spre nord şi sud de SII/2014, paralele cu aceasta, pe direcţia est – vest, cu câte un martor stratigrafic de 0,2 m (ulterior desfiinţate) s-au trasat casetele C5/2014 şi C6/2014. C5/2014, situată la nord de SII/2014 a avut dimensiunile de 4 x 1 m, iar C6/2014, situată la sud de SII/2014, a avut dimensiunile de 4 x 2 m.
Stratul superior (vegetal şi arabil) a fost săpat mecanizat cu ajutorul unui buldo-excavator. De la această adâncime (25-30 cm), săpătura a fost efectuată manual, cu ajutorul muncitorilor angajaţi. Metoda de săpătură folosită a fost cea bazată pe straturi şi răzuiri succesive, fiecare strat săpat având o „pană de hârleţ” (cca 15 cm), iar complexele identificate au fost secţionate, desenate şi fotografiate. Suprafaţa totală cercetată în campania din 2014 a însumat 226 m2.
Stratigrafia se prezintă în felul următor: sub un strat vegetal de câţiva centimetri (3-5), urmează stratul arabil, de culoare cafeniu-nisipos (grosime medie 20-25 cm). De la 25-30 cm adâncime urmează un strat de pământ de culoare neagră cu chirpic şi cioburi, după care, de la 50-60 cm adâncime urmează un strat de pământ nisipos cu pietriş. Stratul de steril arheologic constă într-un nisip fin de culoare gălbuie, la fel ca şi în cazul celorlalte secţiuni săpate la Bozânta Mică „Grind”. Cu excepţia zonelor unde au fost surprinse complexe arheologice, nu s-a identificat un strat de cultură corespunzător celor trei epoci cunoscute din cercetările efectuate în anii anteriori.
În cursul cercetărilor arheologice din anul 2014 au fost identificate şi cercetate 14 complexe arheologice. Dintre acestea, un complex arheologic aparţine Epocii Bronzului (sec. XIII a. Chr.) şi este reprezentat de un mormânt dublu de incineraţie cu oasele depuse în urnă (Cx. 143). Cinci complexe (Cx. 137, 139, 142, 144-145), reprezentând gropi de tipul cu pereţii arşi şi lutuiţi, aparţin epocii romane - Barbaricum (sec. II-III p. Chr.), Cu excepţia unui vas de dimensiuni mari (chiup), depus în Cx. 137, din care s-a păstrat doar treimea superioară a lui, din gropi s-a recoltat puţin material arheologic, marea majoritate a ceramicii fiind recoltată din strat. Se remarcă câteva fragmente de la vase de tip chiupuri, decorate cu linii drepte şi în val, castroane lucrate la roată, din pastă fină, culoare cenuşie, dar şi câteva fragmente de la vase lucrate cu mâna, de la oale, din pastă grosieră, cu pietricele în pastă, culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară. Patru complexe arheologice descoperite (Cx. 140, 146, 149-150) aparţin epocii medievale timpurii (secolul VIII p. Chr.), două dintre ele fiind locuinţe sezoniere, iar două gropi de stâlpi de susţinere a structurii locuinţelor. Datorită lipsei vreunui inventar, un număr de trei complexe arheologice au atribuire culturală incertă. Pe lângă materialul ceramic descoperit, au apărut şi câteva fragmente de zgură de fier, precum şi o mărgea din piatră fragmentară, un cui din fier, mai multe greutăţi din lut pentru pescuit şi 24 de unelte (lame) şi nuclee din silex.
Materialele arheologice şi documentaţia foto şi grafică se găsesc la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.