Boroşteni | Comuna: Pestişani | Judeţ: Gorj | Punct: Peştera Cioarei | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Consideratii metodologice
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 81200.01 |
Județ:
Gorj
Unitate administrativă:
Pestişani
Localitate:
Boroşteni
Punct:
Peştera Cioarei
Localizare:
| 81200.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cârciumaru | Marin | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Anghelinu | Mircea | responsabil sector | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Cosac | Marian | responsabil sector | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Dincă | Rodica | responsabil sector | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Mărgărit | Monica | responsabil sector | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Cârstina | Ovidiu | responsabil sector | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Raport:
Consideraţii metodologice
Reluarea săpăturilor din Peştera Cioarei a urmărit două obiective principale: verificarea observaţiilor stratigrafice anterioare şi epuizarea secvenţei sedimentare din partea finală a peşterii. Acest ultim aspect urmărea să confirme sau să infirme existenţa unui eventual nivel secund al peşterii şi, prin urmare, eventuala continuare a secvenţei sedimentare. Această posibilitate, sugerată de glisarea stratelor geologice în partea finală a peşterii, deschide perspective promiţătoare privind conservarea unei secvenţe sedimentare anterioare Complexului de încălzire Boroşteni (Riss-Würm).
Prin urmare, colectivul nostru şi-a propus continuarea săpăturii sistematice a secţiunii XIII, unde alunecarea stratelor este mai evidentă şi era bănuită existenţa unui sifon.
Decaparea secţiunilor XIV şi XIII s-a realizat conform sistemului de cercetare aplicat până acum: decapaj atent, în nivele minimale, înregistrare tridimensională, însoţită de desenarea descoperirilor pe hârtie milimetrică, fotografiere şi trecerea prin sită a întregului depozit cercetat.
Rezultate:
Cercetarea secţiunii XIV a confirmat presupunerile noastre anterioare privind concentrarea cronologică şi din punctul de vedere al repartiţiei specifice a activităţii umane din peşteră. Astfel, s-a putut constata diminuarea netă a numărului artefactelor musteriene în partea inferioară a depozitului atribuit Complexului interstadial Nandru. De asemenea, această diminuare se verifică şi din punctul de vedere al exploatării spaţiului interior: partea finală a peşterii nu a fost practic locuită. Au fost recuperate 18 aşchii (6 din diorit, 12 din cuarţ şi cuarţit), dintre care doar două slab retuşate marginal. Nu excludem posibilitatea ca prezenţa lor să se datoreze unor eventuale perturbări stratigrafice. S-au recuperat de asemenea bogate resturi faunistice (preponderent de Ursus spelaeus).
Adâncirea săpăturii în secţiunea XIII a presupus evacuarea unui număr important de dale de calcar, unele de mari dimensiuni, acumulate în timpul celorlalte campanii. De asemenea, a fost necesară evacuarea pământului de umplutură rezultat din campaniile din anii ’80.
Din nefericire, în ciuda eforturilor, nu a fost posibilă soluţionarea problemei privind existenţa unui nivel subteran. Degradarea intensă a pereţilor şi acumularea desprinderilor calcaroase din pereţi nu ne-au permis observarea precisă a unei continuităţi sedimentare, deşi a fost atinsă adâncimea de -6,5 m faţă de punctul 0.
Menţionăm că eventuala existenţă a unui etaj subteran al peşterii ar presupune prelungirea secvenţei paleocronologice şi eventual culturale regionale. O astfel de situaţie, unică în plan regional, ar putea contribui serios la o mai bună cunoaştere a paleoliticului mijlociu şi eventual inferior din sudul României.