Borduşani-Popină | Judeţ: Ialomiţa | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Instiuție Nedefinită |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Gabriel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Cercetările arheologice din Zona α Aceasta este situată în partea de nord – est a suprafeţei cercetate arheologic, a tell-ului, ea corespunzând cu suprafaţa unde au demarat cercetările datorită, în principal a faptului că în acea perioadă era singura disponibilă. În această campanie cercetările s-au concentrat în zona sectoarelor 7, 8, 12 şi 13 unde, într-o primă etapă s-a realizat reconstituirea situaţiei stratigrafice astfel cum fusese ea înregistrată în 1994-1995. Operaţiunea în sine a fost dificilă şi cronofagă. Precizăm că aici (sectoarele 7 şi 13), fuseseră cercetate resturile unei locuinţe abandonate, neincendiată (US 1300,1301, 13002, 1368, 1433, 1420, 1432, 1392, 1419) şi depunerile corespunzînd unei zone menajere (St. 8 şi 12 (US 2002, 2003, 1182, 1220, 1221). Zonă menajeră În întreaga suprafaţă, cu excepţia perturbărilor stratigrafice de tipul şanţurilor de fundaţie, s-a observat existenţa unor consistente depuneri menajere în toate cele patru sectoare respectiv St 7 (US1301), St 8 (US 2003), St 12 (US 7745) şi St 13 (US 1691, 1692). În general, acestea se prezentau sub forma unor sedimente siltice de culoare cenuşie, cu structură eterogenă, conţinând lentile de cenuşă cu fragmente milimetrice şi centimetrice de cărbune, uneori lentile fine de coprolite, fragmente ceramice, oase şi scoici. Aceste caracteristici ale compoziţiei lor sugerează că spaţiul respectiv a fost utilizat atât pentru depunerea resturilor menajere dar şi, punctual, pentru perioade scurte de timp, a unor animale. O altă caracteristică a acestei zone a constat din neobişnuit de intensa perturbare cauzată de gangurile diferitelor animale.
Complexe funerare În sectoarele 8 şi 13 după demontarea nivelului de depuneri menajere, au fost descoperite resturi scheletice ce provin de la patru indivizi, toţi încadraţi în grupa de vârstă infant (0-3 ani). Trei dintre aceştia au vârste înscrise în intervalul nou-născut – 0,5 ani, iar unul în intervalul 0,5 - 1,5 ani. Nu au fost identificate boli dentare sau osoase. În toate cele patru sectoare menţionate, după demontarea zonei de depuneri menajere au fost observate şi cercetate resturile unei locuinţe abandonate, neincendiate- SL. 20. Locuinţa nr. 20 Aceasta a fost observată în cele patru sectoare 7, 8, 12 şi 13. A fost o locuinţă neincendiată care prin caracteristicile distrugerile sale se încadrează în categoria celor distruse sistematic. foarte probabil, imediat după momentul încetării utilizării ei drept locuinţă. Pe toată suprafaţa sa s-a observat existenţa unor pachete, adeseori bine mărunţite de pereţi amestecate cu cele ale podelelor. La fel s-a întâmplat şi cu structura de combustie ale cărei resturi, amestecate cu pachetele provenind de la pereţi şi podele au fost observate pe o suprafaţă de cca. 1 m². În zonele de sud (S. III) şi nord (S. IV), au fost efectuate sondaje cu scopul verificării stratigrafiei şi recoltării unor probe susceptibile a fi datate astfel încât să se poată obţine date suplimentare privind locuirea umană în aceste zone şi încadrarea lor cronologică. Materialele arheologice descoperite au fost atribuite culturii Gumelniţa şi epocii La Tene, lipsind cu totul cele ce ar fi putut aparţine culturii Boian. Materialul litic (silex) Materialul litic rezultat în urma cercetărilor desfăşurate în campania 2017 este format din 31 produse de debitaj şi 5 fragmente de calcar. Materia primă utilizată este silexul mat, omogen, de culoare crem, roşcat-maroniu, sau cenuşiu, cu puncte fosilifere. Eşantionul litic include patru categorii tehnologice (Fig. 1): aşchii/esquilles, fragmente indeterminate, suporturi laminare brute (Pl. 4:1) şi piese retuşate (Pl. 4:2-9; Pl. 5), din care ultimele două reprezintă 66% din piesele descoperite. Suporturile laminare sunt reprezentate, în majoritate, de fragmente proximale, cu taloane netede, late de 2-4 mm şi meziale, fracturate perpendicular pe planul suportului. Piesele retuşate ilustrează relativ puţine categorii tipologice: grattoirs, troncaturi, lame retuşate marginal, o piesă cu encoche şi o lamă appointée. Exceptând fracturile transversale şi longitudinale, cele mai frecvente urme de uzură identificate sunt lustrul macroscopic, cu extindere variabilă, dezvoltat pe suprafaţa dorsală şi ventrală a pieselor, şi desprinderile semicirculare de pe marginile lungi, ambele apărute, fie izolat, fie împreună, atât pe suporturile brute, cât şi pe piesele retuşate. În cazul lamelor retuşate marginal, lustrul macroscopic suprapune uneori porţiunea retuşată a uneia din margini, alteori este întrerupt de linia retuşelor. Analiza petrografică a materialului litic Analiza petrografică a materialului litic descoperit în campania de cercetări arheologice din anul 2017, în suprafaţa S α, a evidenţiat următoarele tipuri de roci: Roci sedimentare: Calcar fin, gălbui, omogen, moderat compact. - Ascuţitor. Calcar fin, cenuşiu deschis - mediu, uşor eterogen, puternic ars. - Fragment de percutor aproape sferic, 1/4. Calcar foarte fin grezos, foarte bine sortat, cenuşiu mediu şi gălbui, puternic ars. - Fragment de percutor, rotunjit, cca. 1/4.
Gresie cuarţoasă fină, foarte fin micacee, foarte bine sortată, cenuşiu deschis şi gălbui, omogenă, compactă. - Mic fragment de râşniţă - frecător, cu crustă, puternic ars. Gresie cuarţoasă fină, foarte fin micacee, foarte bine sortată, cenuşiu mediu şi cenuşiu verzui, omogenă, compactă; posibil din şisturi verzi. - Mic fragment de râşniţă - frecător. Galet de rocă carbonatică, fin, brun cenuşiu închis, omogen, compact. - Mic şlefuitor cu suprafaţă lustruită. Galet de silicolit fin, brun gălbui (cafeniu), omogen, compact. - Fragment de percutor, cca. 1/2. Galet de şist verde cu textură foarte fină, cenuşiu verzui închis, omogen, compact. - Dăltiţă de mici dimensiuni. Roci metamorfice: Şist verde cu textură fin grezoasă, bine sortat, cenuşiu verzui deschis, omogen, compact, cu şistozitate slabă. - Mic fragment de râşniţă - frecător cu şuprafaţă şlefuită (partea activă) şi muchia cioplită. Şist verde cu textură grezoasă grosieră, moderat sortat, cenuşiu verzui mediu, omogen, compact, cu şistozitate slabă. - Mic fragment de râşniţă - frecător cu şuprafaţă şlefuită (partea activă). Şist verde cu textură micro-conglomeratică, slab sortat, cenuşiu verzui deschis şi mediu, omogen, compact şi moderat compact, cu şistozitate slabă. - 2 fragmente de râşniţă cu o şuprafaţă şlefuită (partea activă) şi muchia cioplită. - 1 mic fragment de râşniţă - frecător cu suprafaţă activă şi muchia cioplită. În ceea ce priveşte ariile sursă ale acestor roci, toate au ocurenţă în depozitele din Dobrogea centrală şi de sud. Industria materiilor dure animale În campania 2017, au fost descoperite 12 piese, din care doar două au fost realizate din corn de Cervus elaphus, restul fiind confecţionate din os. Registrul tipologic este destul de limitat, ilustrând specializarea acestei comunităţi în anumite activităţi. Vârfurile au fost confecţionate pe suport plat, aplicându-se o metodă de debitaj prin bipartiţie (1) sau prin partiţii succesive (4). În primul caz (Pl. 6/a), debitajul a fost realizat prin percuţie, cu fasonajul prin abraziune a extremităţii proximale şi a laturilor, la nivel mezo-distal. Vârful este fracturat şi nu putem identifica gradul de uzură. În cel de al doilea caz (Pl. 6/b), debitajul a fost realizat tot în percuţie, cu o singură excepţie, în care a intervenit şi rainurage-ul (Pl. 6/c). La acest ultim exemplar, întreaga suprafaţă a fost regularizată prin abraziune (Pl. 6/d), în acest mod obţinându-se şi frontul activ. Extremitatea proximală era şi ea fasonată, dar s-a fracturat en languette, probabil ca urmare a sistemului de înmănuşare. Aproape întreaga suprafaţă a piesei a fost acoperită de incizii transversale. La celelalte piese (Pl. 6/f), fasonajul a intervenit la nivel distal (Pl. 6/g), în jurul întregii circumferinţe, pentru a asigura convergenţa laturilor şi morfologia ascuţită a extremităţii. Aceasta este, la toate exemplarele, puternic tocită, cu lustru macroscopic şi dispariţia stigmatelor tehnologice (Pl. 6/e, h). Categoria tipologică a dăltiţelor este reprezentată de patru exemplare, din care două pe suport în volum şi două pe volum plat. În primul caz (Pl. 7/a), s-a intervenit la nivel proximal pentru eliminarea epifizei prin percuţie, planul de debitaj nefiind fasonat. Frontul activ a fost amenajat prin percuţie, după care a fost regularizat destul de neuniform, prin abraziune (Pl. 7/b). Uzura la nivelul extremităţii este intensă, cu dispariţia stigmatelor tehnologice şi dezvoltarea unor striuri fine, longitudinale (Pl. 7/c), ce dovedesc că piesele au fost folosite într-o mişcare paralelă axei principale. Piesele pe suport plat (Pl. 7/d) au fost obţinute printr-o metodă de bipartiţie prin percuţie, cu laturile de debitaj rămase în stare brută. La nivel distal, a fost aplicată o abraziune (Pl. 7/e), menită să amenajeze frontul activ specific dăltiţelor. Frontul este puternic uzat, cu apariţia unor striuri funcţionale dispuse longitudinal axei pieselor (Pl. 7/f). Domeniul estetic este reprezentat de un pandantiv confecţionat dintr-o vertebră de Silurius glanis (Pl. 7/g). Conturul piesei a fost regularizat prin abraziune (Pl. 7/h). Central, a fost realizată o perforaţie, prin percuţie (Pl. 7/i). Din corn, au fost confecţionate doar două artefacte. Prima piesă este o daltă pe axă (Pl. 7/j), din păcate fracturată atât longitudinal, cât şi transversal. Probabil, era vorba despre o piesă pe suport în volum. Se mai păstrează o porţiune din frontul activ – de tip biseau, pus în formă prin percuţie. Extremitatea pare intens tocită. Cea de a doua piesă este un suport, provenind din raza bazală a unui ramuri. Conservă volumul anatomic, segmentarea realizându-se prin percuţie pe 2/3 din diametru, continuată cu detaşarea prin flexionare. Raport arheozoologic (moluşte, peşti, reptile şi păsări) În campania de cercetări arheologice din 2017 de la Borduşani-Popină s-a studiat un eşantion faunistic provenit din sectoarele alfa şi gama. Cele 1339 resturi au fost prelevate direct din complexele studiate (Fig. 2). Au fost identificate diverse grupe de animale: 5 taxoni de moluşte, 5 de peşti, ţestoasa de apă şi 3 resturi neidentificate de pasăre. Aceste fragmente prezintă caracteristicile unor deşeuri menajere (urme de dinţi şi de la tranşare etc.). Materialele provin din mai multe complexe arheologice: şanţurile de fundaţie, locuinţe, zone de deşeuri (US1182, 1186, 1221, 1224, 1225, 1230, 1231, 1242, 1243, 1301, 1302, 1303, 1394, 1394, 1691, 1692, 1693, 1696, 1697, 1698, 1849, 1855, 1856, 1858, 1859, 1963, 2002, 2003, 2004, 2101, 2113, 7744, 7745, 7746) Moluşte. S-au identificat 1190 cochilii de moluşte. Dintre acestea cele mai numeroase (1070) aparţin celor trei specii ale scoicii de râu din genul Unio (U. pictorum, U tumidus, U. crassus) urmate de cele (96) ale scoicii de lac (Anodonta sp.). Gasteropodul Viviparus sp. este şi el prezent cu 24 de cochilii (Fig. 2). Dimensiunile indivizilor de Unio se încadrează în categoria celor medii dar sunt prezenţi şi indivizi de mici sau mari dimensiuni (Fig. 3). Valorile înălţimii cochiliei celor 82 indivizi de Unio pictorum se eşalonează între 23,3 şi 41,6 mm (media 32,26), a celor 532 de indivizi de Unio tumidus între 22,1 şi 42,1 mm (media 31,81) iar a celor 20 indivizi de Unio crassus între 22,3 şi 33,2 mm (media 30,48). Aceste date se încadrează în limitele înregistrate pentru nivelul Gumelniţa din aşezarea de la Borduşani-Popină. Peşti. Au fost identificate 144 resturi ce au aparţinut peştilor (Fig. 2). Acestea sunt în general oase robuste care se păstrează mai bine în timp şi care pot fi colectate cu uşurinţă direct (cleitrum, prima radie de la înotătoare, opercularul, dentarul, vertebre). Speciile identificate sunt comune în apele dulci: sturioni, ştiucă, crap, somn şi şalău. Somnul domină ca număr de resturi (55,56%) fiind urmat de crap (21,53%) şi ştiucă (8,33%). Dimensiunile reconstituite sunt medii şi mari toţi indivizii încadrându-se in categoria reproducătorilor. Pentru crap (Cyprinus carpio) s-au reconstituit dimensiunile pentru 11 indivizi (Figura 3) cu taliile cuprinse între 321 mm lungime totala-Lt (0,493 kg) şi 994 mm Lt (13,79 kg). Greutatea totală reconstituită era de 75,947 kg cu o medie de 6,9 kg (745 mm Lt). Somnul (Silurus glanis) este prezent cu 47 indivizi (Fig. 5). Taliile pentru 46 de indivizi se eşalonează între 494 mm Lt (0,824 kg) şi 1780 mm Lt (43,13 kg) unul atingând dimensiuni foarte mari 2437 mm Lt (113,5 kg). Greutatea totală înregistrată era de circa 638,783 kg cu o medie de 13,59 kg (1078 mm Lt). Ştiuca (Esox lucius) este prezentă cu resturi de la 9 indivizi cu dimensiuni cuprinse între 352 mm Lt (0,266 kg) şi 780 mm Lt (3,38 kg), greutatea lor totală atingând valoarea de 10,885 kg (533 mm Lt). Şalăul (Sander lucioperca) e reprezentat doar de 4 indivizi cu dimensiuni mari şi foarte mari cuprinse între 615 mm Lt (2,1 kg) şi 1099 mm Lt (12,6kg). Greutatea totală a acestor indivizi era de 21,621 kg (789 mm Lt). Reptile. Doar două resturi au fost identificate de la carapacea broaştei ţestoase acvatice (Emys orbicularis). Păsări. Acestea sunt prezente cu fragmente de la indivizi de talie mare şi foarte mare (coracoid şi clavicular).