Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popina Mare | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 92998.01 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Borduşani
Localitate:
Borduşani
Punct:
Popina Mare
Localizare:
| 92998.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vlad | Florin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Munteanu | S | participant | Instiuție Nedefinită |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Parnic | Andreea | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Observaţii privind caracteristicile stratigrafiei în cele două sondaje
În ambele sondaje (S. V-N şi S. VI-NE), se poate observa faptul că stratigrafia observată corespunde cu succesiunea tipică pentru locuirile gumelniţene dar şi a celor atribuite culturii Boian, observate atât la Borduşani-Popină cât şi la Hîrşova-tell, respectiv alternanţa structuri construite
– depuneri menajere (PL. 3, 4). Dar trebuie să precizăm că observarea atentă permite unele nuanţări ce considerăm că sunt foarte importante pentru caracteristicile locuirii gumelniţene în perioada de început pe martorul de terasă de aici.
Dacă succesiunea amintită aici este un element important, el nu este singurul. Un atribut major, în opinia noastră, îl constituie caracteristicile fizice ale depunerilor menajere (compoziţie şi grosime în principal). Pe de o parte ele sugerează un ritm de acumulare rapid ce ar putea fi determinat de intensitatea diverselor tipuri de activităţi pe de o parte, iar pe de alta şi eventualul interval de timp scurs între diversele episoade constructive care, deci, poate fi mai lung sau mai scurt. Este evident că intensitatea poate afecta ritmul acumulărilor deşeurilor şi în atare situaţie aprecierea intervalului temporal comportă un nivel de subiectivitate ce poate fi important. În principiu această problemă pare că ar putea fi rezolvată prin intermediul datărilor absolute. În fapt, dacă avem însă în vedere marja de variabilitate a acestor datări, soluţia respectivă ridică probleme dificil de rezolvat pentru tipul respectiv de complexe ce par a nu fi funcţionat pe intervale de timp suficient de lungi pentru a putea fi încadrate temporal mai precis. În consecinţă, singura posibilitate de a încerca (cel puţin), o rezolvare, este reprezentată de analiza atentă a materialelor arheozoologice care pot furniza date extrem de importante privind sezonalitatea. Desigur, numai dacă acestea sunt analizate detaliat pe complexe şi nu global.
Revenind la stratigrafia din cele două sondaje se poate constata că ele oferă, în ciuda suprafeţelor relativ mici, informaţii sugestive. Astfel, profilul de sud din Sondajul V, a evidenţiat existenţa resturilor a 7 locuinţe între care se intercalează depuneri ale resturilor menajere. Între acestea se detaşează zonele menajere codificate drept Cx. 3100 şi Cx. 3101, situate la baza şi partea superioară a stratigrafiei evidenţiate aici, ambele demonstrând o amplitudine stratigrafică pe care noi o considerăm semnificativă. Între cele două zone menajere activitatea constructivă pare să se fi desfăşurat în ritmuri alerte.
Această situaţie poate fi interpretată drept posibila ilustrare a unor moduri variate în timp de utilizare a spaţiului. Cauzele acestei situaţii nu pot fi deocamdată precizate.
În cazul Sondajului VI, cercetarea, ilustrată prin profilul de sud, evidenţiază resturile a 5 locuinţe şi ele precedate şi succedate (stratigrafic şi cronologic), de depuneri menajere. În schimb, numai la partea inferioară a stratigrafiei arheologice constatăm existenţa unor depuneri menajere mai consistente, respectiv între SL 362 – 363 - 364. Zona superioară a profilului (marcată de evoluţia dintre SL 362 – 361 şi 360), sugerează o evoluţie mult mai echilibrată, depunerile menajere fiind mai puţin consistente şi asemănătoare din punctul de vedere al caracteristicilor fizice.
Comparând datele altimetrice obţinute, situaţia stratigrafică din acest sondaj cu cea din Sondajul I Est, ar rezulta faptul că în zona de nord- est limita superioară a martorului de terasă, pare să fi fost mai ridicată aici decât cea din zona de NV a tell-ului ce ar fi fost mai joasă. Dacă coroborăm aceste date cu cele rezultate din observarea ceramicii rezultă că locuirea gumelniţeană pare să fi început în zona sa de est ea extinzându-se spre nord-vest şi abia ulterior spre nord-est, vest şi sud, evoluţie ce demonstrează că partea superioară a grindului nu era plană iar primele implantări antropice au urmat această situaţie şi abia apoi, când aglomerările resturilor de locuire au contribuit la orizontalizarea suprafeţei, aceasta a căpătat aspectul definit de cercetările din suprafeţele alfa, beta şi gama. Datele oferite de Sondajul III Sud completează această schiţă ele afirmând în acelaşi timp şi o scădere a pantei către sud în zona în care, mult timp, s-a crezut existenţa unui al doilea tell, mai mic şi care în fapt, s-a dovedit a nu fi fost altceva decât o continuare a martorului de terasă în zona sa sudică. Această situaţie a fost provocată de practicarea drumului de acces pe Popină, foarte probabil odată cu săparea gheţăriei mari, situate în partea sa centrală.
Concluzii
Date noi privind topografia martorului de terasă.
În Sondajul VI-NE baza stratigrafiei arheologice surprinse în săpătură se afla la – 7,79 m, aceasta fiind partea superioară a martorului de terasă pe care au locuit comunităţile gumelniţene aici. În Sondajul V-N stratigrafia arheologică a fost cercetată până la adâncimea de – 9,89 m, ea continuând. Cumulând toate datele existente rezultă că, în această zonă a tell-ului, amplitudinea stratigrafică antropică pare să fi avut grosimi variabile, în orice caz, mai ample decât s-a crezut până în prezent. Precizăm că în sondajul S. V-N, nu s-a putut termina cercetarea depunerilor arheologice, aceasta urmând a fi continuată în campania anului viitor.
Aceste observaţii coroborate cu cele obţinute în cursul realizării sondajelor de pe laturile de est şi vest sugerează că în momentul iniţial al locuirii antropice aici suprafaţa nu era plană, existând, foarte probabil o denivelare, observată pe laturile de est şi nord-vest, cea de nord-est fiind mai înaltă. Foarte probabil, locuirea s-a concentrat în această alveolare, abia ulterior ea extinzându-se pe restul martorului de terasă de aici.