Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popina Mare | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 92998.01 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Borduşani
Localitate:
Borduşani
Punct:
Popina Mare
Localizare:
| 92998.01 |
Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Popovici | Dragomir Nicolae | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Niță | L. | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Cernău | Ioan | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Cercetarea arheologică din campania 2016 a fost afectată în principal de eliberarea cu întârziere a autorizaţiei de săpătură şi deschiderea finanţării ceea ce a avut drept consecinţă manifestarea unor dificultăţi majore în ceea ce priveşte forţa de muncă. Această situaţie a afectat substanţial planul de cercetare prevăzut a fi pus în operă. În consecinţă şi rezultatele au fost redimensionate.
Scopul principal a constat în concentrarea resurselor în vederea creării condiţiilor necesare realizării diagramei stratigrafice generale a săpăturii. Aceasta presupune în prealabil continuarea cercetărilor în zona de nord-est a tell-ului cu scopul integrării în conexiune stratigrafică a celor trei zone de săpătură respectiv α, ß şi γ. Cercetarea în zona α fusese întreruptă în campania 1996 atunci luându-se decizia săpării celorlalte zone, ß şi γ.
În consecinţă cercetarea de teren a fost concentrată asupra sectoarelor şi s-a lucrat în sectoarele 1, 2, 6 şi 7, pe o suprafaţă de 144 m². În această zonă fuseseră cercetate parţial o serie de structuri de locuire şi complexe între care cele mai importante erau SL 2, C. 2, C. 3, C. 4, C.5, C. 11, C. 12, şi SL 12.
Un efort deosebit în această campanie s-a îndreptat spre încheierea flotării sedimentului prelevat din săparea C. 394 dar şi a altor eşantioane prelevate din alte contexte arheologice şi a căror flotare nu fusese efectuată. Astfel, în cursul campaniilor 2012 – 2016 s-a reusit flotarea, în total, a 3.568,1 l de sediment din acest complex. Volumul total de sediment flotat a fost de 4599,625 l. Din aceştia, 3078 l. au fost flotaţi în această campanie. Flotarea a fost urmată de trierea materialelor carpologice, arheozoologice, a utilajului litic, a ceramicii şi a IMDA. Toate, acestea au fost clasate şi introduse în documentaţia ştiinţifică a şantierului.
Rezultate semnificative
Cercetarea a fost îngreunată în principal datorită necesităţii de a se recupera datele din documentaţia scrisă, desenată şi fotografiată realizată în perioada 1993 - 1995.
SL. 2/12
Vestigiile acesteia au fost descoperite în St.7, St. 6 şi St. 1, acoperind o suprafaţă de cca. 50 m², fiind orientată NNV – SSE.
Reanalizarea datelor existente în documentaţie şi corelarea acestora cu observaţiile din teren din această campanie au condus spre ipoteza că SL 2 din St. 7, reprezintă partea de nord a acesteia, ea continuându-se în St.1. Detaliile definitive vor putea fi precizate în campania 2017. Pe lângă detaliile privind limitele, respectiv pereţii a fost definitivată şi diagrama stratigrafică a acestei zone şi în principal a structurii de combustie din camera de nord, C. 2. deosebit de important pentru stabilirea evoluţiei atât a sa dar şi a locuinţei este faptul că au fost observate pe lângă faza iniţială, constructiva, a altor cinci refaceri, demonstrând pe lângă o utilizare intensă şi o perioadă semnificativă de utilizare. Această observaţie, coroborată cu observaţiile altor structuri de combustie din locuinţele de la Borduşani, sugerează rolul foarte important, de-a lungul întregii succesiuni temporale a anotimpurilor. În consecinţă se poate crede că nu toţi membrii familiei ce locuiau, plecau cu toţii în exteriorul aşezării, existând deci indicii serioase privind repartizarea sarcinilor ce trebuiau îndeplinite între diverşii săi membri.
Deşi cercetarea nu a fost încheiată se poate avansa ipoteza conform căreia în fapt SL 2 reprezintă zona de nord a unei locuinţe, ea fiin o parte din cea care anterior fusese codificată drept SL. 12. Urmează ca în cursul campaniei viitoare să se poată încheia studierea sa.
Materialul litic (silex)
Piesele litice din silex descoperite în campania 2016 alcătuiesc un eşantion limitat, cu doar 14 exemplare, în mare parte reprezentate de suporturi laminare fragmentate, retuşate şi neretuşate. Materia primă utilizată este silexul local, mat, omogen, de culoare crem, roşcată, sau cenuşie. Suprafaţa dorsală a lamelor prezintă negative de desprindere laminare, efectuate din acelaşi sens, observaţie valabilă pentru toate tipurile de fragmente – cele mai numeroase fiind fragmentele meziale şi distale. Dimensiunile suporturilor laminare definesc două grupe de lăţimi, una majoritară, de 22-25 mm lăţime, şi o a doua, de 13-15 mm lăţime; ambele grupe includ atât lame neretuşate, cât şi piesele de tip grattoir şi lama retuşată care formează ansamblul tipologic. În categoria uneltelor pot fi integrate atât acestea din urmă, cât şi suporturile laminare neretuşate, ale căror margini lungi prezintă urme de utilizare, sub forma desprinderilor neregulate bilaterale.
Industria materiilor prime animale (IMDA)
În aşezarea gumelniţeană de la Borduşani-Popina (jud. Ialomiţa), în cadrul cercetărilor arheologice întreprinse în campania 2016, au fost recuperate 7 de piese, pentru confecţionarea cărora au fost alese drept suporturi: osul (3 piese), cornul (2 piese), carapacea de ţestoasă (1 piesă) şi cochilia de Dentalium (1 piesă). Cu o singură excepţie – o preformă din corn de Cervus elaphus – celelalte piese au ajuns în stadiul finit de prelucrare, prezentând grade diferite de uzură. Din os au fost confecţionate două dăltiţe şi un obiect ascuţit. Una din dăltiţe, conservând suportul anatomic (Fig. 1/a), prezintă un front activ amenajat prin percuţie, cu regularizarea planului de debitaj. În cazul celei de a doua dăltiţe, s-a utilizat un suport plat, obţinut prin percuţie, laturile rămânând în stare brută. Frontul activ a fost obţinut prin abraziune bifacială, aplicată doar la nivel distal. Vârful (Fig. 1/b) a fost confecţionat pe suport în volum, amenajarea frontului realizându-se prin percuţie directă, cu fasonajul laturilor de debitaj doar la nivel distal.
Cornul a servit drept materie primă pentru un harpon (Fig. 3/c), din care s-a conservat doar partea proximală. Protuberanţele specifice au fost obţinute prin tăiere, după care, laturile concave de la nivel proximal au fost amenajate prin raclage longitudinal. Extremitatea proximală a fost regularizată prin abraziune. Perforaţia centrală a fost realizată prin rotaţie bifacială. Un fragment de rază de corn a fost debitat longitudinal prin percuţie, după care laturile de debitaj au fost regularizate prin raclage. Piesa pare să fi rămas în acest stadiu – de preformă.
Domeniul estetic este reprezentat de o perlă tubulară din Dentalium (Fig. 1/d), obţinută prin segmentarea cochiliei. Piesa a fost îndelung utilizată, deoarece extremităţile sunt puternic rotunjite, cu apariţia unor mici concavităţi, rezultate din presiunea firului de prindere.
La capitolul indeterminate, putem menţiona un fragment de carapace de ţestoasă (Emys orbicularis) (Fig. 1/e), având faţa superioară şlefuită şi un puternic lustru macroscopic. Dimensiunile reduse nu ne permit să identificăm care a fost funcţia acestei piese.
Tabel nr. 1 – Ponderea numerică a pieselor confecţionate din materii dure animale
Nr. Tipologie Os Corn Carapace de ţestoasă Dentalium
1. Daltă 2
2. Vârf 1
3. Harpon 1
4. Podoabă 1
5. Indeterminată 1
6. Preformă 1
Exploatarea mamiferelor de la Borduşani Popina
În campania de cercetări arheologice din vara anului 2016 s-au recoltat 162 de resturi de mamifere dintre care au fost determinate până la nivel specific 124 (76,5%). Lista taxonilor identificaţi este extrem de redusă, lucru care poate fi pus pe seama eşantionului mic studiat. Astfel s-au identificat vita (Bos taurus), ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus), porcul (Sus domesticus), câinele (Canis familiaris), vulpea (Vulpes vulpes) şi iepurele de câmp (Lepus europaeus) (tabel 2). La acestea se mai adaugă un număr relativ mare de resturi de suine (Sus domesticus/Sus scrofa - 24 NR- 19,4%) cărora din cauza fragmentarităţii accentuate şi a vârstei biologice mici (infans şi juvenil) nu i s-a putut preciza statutul (domestic sau sălbatic).
Repartiţia resturilor faunistice pe complexe, unităţi stratigrafice şi specii poate fi observată în cadrul Anexei 1.
Tabel 2. Repartiţia numerică şi procentuală a spectrului faunistic de mamifere descoperit la Borduşani-Popină
Specii NR %
Bos taurus 50 40,3
Ovicaprine 21 16,9
Sus domesticus 9 7,3
Canis familiaris 10 8,1
Vulpes vulpes 8 6,5
Lepus europaeus 2 1,6
Sus domesticus/Sus scrofa 24 19,4
Total mamifere determinate 124 100,0
Total indeterminate medie 12
Total mamifere 162
După cum se observă mamiferele domestice predomină cu 72,6%, iar dintre acestea bovinele sunt cele mai numeroase cu 40,3% ele fiind urmate de către ovicaprine (16,9%), câine (8,1%) şi porc (7,3%). Ponderea porcului domestic este posibil să fie mult mai mare dacă avem în vedere cantitatea de resturi de suine indeterminabile. (Fig. 1)
Vânatul este slab reprezentat (8,1%), cu doar două specii, vulpea şi iepurele de câmp (Fig. 2). Comparativ cu alte campanii de cercetare arheologică ponderea numărului de specii şi a vânatului este mult diminuată fapt datorat în mare măsură cantităţii mici de faună recoltată şi studiată.
Raport arheozoologic Borduşani-Popină (moluşte, peşti şi păsări)
În campania de cercetări arheologice din 2016 de la Borduşani-Popină s-a studiat un eşantion faunistic provenit din sectorul alfa. Materialul studiat până în prezent numără 1244 resturi prelevate direct din complexele studiate (Figura 1). Majoritatea resturilor faunistice au fost triate pe teren în proporţie de 100%, fapt ce a dus la identificarea arheozoologică de taxoni din cadrul moluştelor, peştilor şi păsărilor. S-au identificat primar: 8 taxoni de moluşte, 3 specii de peşti, un rest neidentificat de pasăre. Aceste fragmente prezintă caracteristicile unor deşeuri menajere.
S-au analizat materialele faunistice provenind din mai multe complexe arheologice: şanţurile de fundaţie, locuinţe, zone de deşeuri (US 1202, 1340, 1341, 1639, 1665, 1681, 2074, 2097).
Moluşte. S-au identificat 1203 cochilii de moluşte. Dintre acestea cele mai numeroase (1094) aparţin celor trei specii ale scoicii de râu din genul Unio (U. pictorum, U tumidus, U. crassus) urmate de cele (88) ale scoicii de lac (Anodonta sp.). Alte specii ce apar mai rar în eşantion aparţin gasteropodul Viviparus sp. şi bivalvelor Dreissena sp. şi Pseudanodonta sp. (Fig. 3).
Dimensiunile indivizilor de Unio se încadrează în categoria celor medii dar sunt prezenţi şi indivizi de mici sau mari dimensiuni (Fig. 4). Valorile înălţimii cochiliei celor 94 indivizi de Unio pictorum se eşalonează între 22,4 şi 43,4 mm (media 33,67), a celor 592 de indivizi de Unio tumidus între 21,1 şi 44,2 mm (media 34,23) iar a celor 29 indivizi de Unio crassus între 20,6 şi 36 mm (media 30,48). Aceste date se încadrează în limitele înregistrate pentru nivelul Gumelniţa.
Peşti. În această campanie în eşantionul prelevat direct au fost identificate 40 resturi ce au aparţinut peştilor (Fig. 3). Acestea sunt în general oase robuste care se păstrează mai bine în timp şi care pot fi colectate cu uşurinţă direct (cleitrum, prima radie de la înotătoare, opercularul, vertebre). Speciile identificate sunt comune în apele dulci: ştiucă, crap şi somn. Somnul domină ca număr de resturi (32,5%) fiind urmat de crap (22,5%) şi ştiucă (5%). Dimensiunile reconstituite sunt medii şi mari. Pentru crap (Cyprinus carpio) s-au reconstituit dimensiunile pentru 3 indivizi cu taliile de 281 mm lungime totală - Lt (0,34 kg), 448 mm Lt (1,36 kg) şi 1034 mm Lt (16,2 kg). Somnul (Silurus glanis) este prezent cu 8 indivizi. Unul este de talie foarte mica 227 mm Lt (71 g), patru de talii medii 784-1065 mm Lt (3-7,8 kg) şi 3 de talii mari 1422-1611 mm Lt (18,7-27,4 kg). Ştiuca este prezentă cu resturi de la un individ de 731 mm Lt (3 kg).
Aves. Păsările sunt prezente doar cu un fragment neidentificabil.