Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popină | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dimache | Mădălina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Hovsepyan | Roman | participant | Institutul de Arheologie Erevan, Armenia |
| Cernău | Ioan | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niță | L. | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Campania 2014 a avut următoarele obiective:
- continuarea cercetării unor categorii ale spaţiului construit, respectiv locuinţa incendiata SL 56 – locuinta şi a zonei de pasaj, C. 394;
- completarea schemei cronologice a locuirilor gumelniţene prin recoltarea unor probe în vederea obţinerii unor date radio-carbon, în funcţie de calitatea eventualelor eşantioane;
- completarea bazei de date a şantierului prin introducerea informaţiilor privind unităţile stratigrafice, complexele şi artefactele descoperite
Date semnificative asupra complexelor şi contextelor arheologice cercetate
SL 56
Până în prezent aceasta este cea mai bine păstrată locuinţă incendiată descoperită şi cercetată la Borduşani. Această situaţie ca şi dorinţa noastră de a se încerca obţinerea a cât mai multe date privind evoluţia sa dar şi a condiţiilor de incendiere a impus cercetarea resturilor sale cu o atenţie deosebită.
Vestigiile acestei locuinţe incendiate, au fost observate în sectoarele 32, 33, 38 şi 39. Suprafaţa păstrată a sa era de aprox.
66 m² (11 x 6 m), suprafaţa iniţială, completă, era foarte probabil apropiată de aceasta, cca. 70 m².
SL 56 este suprapusă în zona sudică de către SL 50 (US 7238), iar în cea nordică de către niveluri ocupaţionale exterioare (US 4891, 4897, 6058, 6059), suprapunând la rândul ei resturile unei locuinţe neincendiată.
Până în momentul actual al cercetării (2014), nu au fost descoperite elemente constructive certe care să indice compartimentarea interioară a locuinţei, însă nu excludem ipoteza existenţei acestora (este probabilă existenţa unui perete interior ce ar fi împărţit locuinţa în două încăperii, distrus de intervenţiile antropice posterioare: C 301, C 202, C 325, v. în acest sens şi Fig.2).
Diagrama stratigrafică a SL 56 cuprinde 12 SS. care evidenţiază evoluţia locuinţei din momentul construirii acesteia şi până la distrugerea prin incediere.
Evoluţia locuinţei
Din punctul de vedere al materialelor utilizate cât şi acela al soluţiilor constructive această locuinţă se înscrie în seria largă a celor cercetate la Borduşani. Chiar dacă intervenţiile posterioare
au afectat în bună măsură resturile sale s-a putut reconstitui evoluţia sa din momentul începerii construirii şi până la secvenţa finală, respectiv incendierea.
Astfel, iniţial, suprafaţa pe care a fost ridicată SL 56 a fost amenajată prin nivelarea resturilor provenind de la distrugerea unei locuinţe neincendiate, anterioare, rezultând un pat de amenajare ce nu a fost demontat în campania 2014 (SS. 1: US 7267, 4895,4901, 6069).
Până în momentul acual al cercetării (2014), nu a fost descoperit decît un singur şanţ de fundaţie pentru SL 56, şi anume C 523. Această situaţie a fost cauzată de perturbările stratigrafice antropice posterioare (şanţurile de fundaţie: C 292, C 514, C 283, C 202, C 301, C 325, C 265, C 280, C 286), ce au suprapus zonele în care ar fi trebuit să existe existe elemente constructive precum şanţurile de fundaţie şi pereţii de V, E şi cel interior. Precizăm şi faptul că zona de N a SL 56 este perturbată de limita suprafeţei cercetate, respectiv limita actuală a tell-ului.
O secvenţă ulterioară (SS. 2: US 7265, 7266), este reprezentată de şanţul de fundaţie corespunzător peretelui de V al SL 56 (C. 523). Acesta a fost observat pe o lungime de 2.70 m, având o lăţime de 20 cm, fiind orientat pe direcţia : SSE-NNE. A rămas nedemontat în campania 2014.
După acest moment s-a trecut la realizarea pereţilor. C 518 (SS. 3, US 7269), reprezintă singurul perete al SL 56 identificat în campania 2014 şi rămas nedemontat. Limitele acestuia nu au fost delimitate clar (faţă de nivelul de distrugere), însă a fost observat un aliniament de 8 gropi de ţăruşi care ne oferă poziţionarea şi direcţia sa.
C 524 (SS.4, US 7270, 4894, 4900 şi 6093), reprezintă o platformă din bârne de lemn despicate. Acestea erau orientate pe direcţia SEE – NVV şi două pe direcţia SSE – NNV. Remarcabil este faptul că aceasta exista numai în jumătatea de vest a SL 56 situaţie unică, până în prezent, în arealul nord-dunărean al culturii Gumelniţa. Platforma nu a fost demontata în campania 2014. Lângă una dintre aceste bârne a fost descoperită o aşchie de silex. Este dificil de afirmat dacă prezenţa sa în acest context este întâmplătoare sau nu.
C 512 (SS 5. US: 7254-St 33, 4967 -St 32), reprezintă o structură de combustie a SL 56. Aceasta era poziţionată în colţul de SE al caroului E2 respectiv colţul de SV al caroului D2. C 512 nu a fost demontat în campania 2014. Este foarte probabil să fie structura de combustie din camera mică, însă până la
descoperirea unor elemene de compartimentare a SL 56 aceasta rămâne doar o ipoteză. Menţionăm că suprafaţa pe care ar fi trebui să fie descoperită structura de combustie din camera mare (NV St.
38), a fost distrusă din vechime.
Ulterior a fost construită podeaua masivă a SL 56 (SS. 6 US: 7262, 4893, 6068). Pentru aceasta a fost folosit un sediment siltic brun-roşcat, omogen, compact, cu puţină materie vegetală şi rare fragmente ceramice de mici dimensiuni în compoziţie. Podeaua a fost observată numai în jumătatea de vest a SL 56 şi în apropierea structurii de combustie C 512. Pe podea au fost descoperitele 3 vase întregibile (vas nr. 5, 8 şi 12) toate trei fiind vase de mari dimensiuni. Podeaua avea în St. 39 o înclinare de la V la E iar în St. 33 de la N la S şi o grosime ce varia de la 1 cm în V, la 10 în N-E caroului E 6. În aceasta a fost descoperit un gratoar fragmentar.
C 521(SS. 7, US: 6071 – 6092), reprezintă un aliniament de 11 gropi de tăruş provenit de la o probabilă compartimentare iniţială, la care s-a renunţat ulterior. C. 521 era orientat pe directia SSV-NNE. În toate gropile de ţăruş a fost descoperit lemn carbonizat, fibrele acestuia fiind în poziţie verticală.
Perforând podeaua, au fost observate o serie de gropi de par (SS. 8 US: C 522 –US. 7263, 7264, C 511- US. 7252, 7253), C 509 - US. 4959, 4960, C 510- US. 4961, 4962, C 515- US. 7076, 7077, C 520 - US. 6065, 6066). Toate conţineau lemn carbonizat în poziţie verticală şi aveau diametre cuprinse între 14 -20 cm. La demontare nu a fost observată o grupare aparte a gropilor însă acestea sunt situate doar în jumătatea de est a SL 56.
După o perioadă de utilizare a locuinţei s-a realizat o nivelare (SS. 9 US: 6070, 6067), cu aport de material (US 6070) şi refacerea parţială în zona de NV a locuinţei, a podelei (US 6067). Aceasta s-a realizat cu scopul uniformizării suprafeţei pe care s-a aflat C 521 rezultând o compartimentare diferită a locuinţei în această fază.
Abandonarea locuinţei
Aceasta s-a realizat prin incendierea intenţionată a ei (SS. 10 US: 7260, 7261, C. 513 -7255, 7259, 7250, 4892, 4899, 6061, C. 519 - 6064 şi 6063).
În jumătatea vestică, pe podeaua locuinţei (SS. 6), a fost descoperit un nivel continuu de arsură in situ (US: 7260, 6063). Grosimea acestuia varia între 4 şi 5 mm. La demontare s-a observat că era arsură în loc, sub aceasta, podeaua fiind rubefiată la partea superioară. Acest nivel de arsură pare să fie rezultatul arderii unei structuri uşoare din materie vegetală gen acoperiş.
Această ipoteză este sprijinită de continuitatea şi unitatea stratului
de arsură precum şi de descoperirea în nordul caroului E 6 a unei mici suprafeţe cu paie arse în loc.
Absenţa din jumătatea de E a nivelului de arsură este cauzată de intervenţiile antropice, nivelul de distrugere aflându-se în multe cazuri direct pe platforma de lemn. Un alt aspect care
susţine această ipoteză este prezenţa în carourile D4, E4, E5 şi F4 a unor pachete de chirpic de mari dimensiuni aflate in pozitie oblica, verticala cât şi orizontală situaţie care sugerează existenţa unor intervenţii posterioare, având în vedere tocmai această situaţie. De asemenea între lipiturile unui pachet de chirpic din caroul D4, aflat în poziţie oblică, a fost observat un fragment de lamă de silex. Prezenţa acestuia ar putea fi explicată prin absenţa podelelor în zona caroului D4 ceea ce poate presupune o
eventuală intervenţie antropică anterioară incendierii.
Aspectul general al distrugerii este eterogen fiind vizibile pachete mari de chirpic (20 -40 cm lungime) şi medii (10 cm lungime), împreună cu chirpic mărunţit. În colţul de NE al caroului
D4 au fost observate fragmente de chirpic arse până la vitrificare. În caroul F2 respectiv F3 (US 7259), în ceea ce ar putea fi zona de vest a cameri mici, distrugerea nu a fost atât de puternic afectată
de incendiere, chirpicul fiind ars superficial, la partea superioară. În St. 38 respectiv St. 39 pachetele de chirpic de mari dimensiuni păstrau urme de la structura de rezistenţă din lemn (pari cu diametre ce variau între 7 şi 10 cm şi împletitură de nuiele cu diametre ce variau între 0.5 şi 1 cm).
Distrugerea prezenta o înclinare principală de la N spre S şi una secundară de la vest la est. În St. 32 grosimea stratului de distrugere variază de la 27 cm la N şi 21 cm la S. În St. 38 avea o grosime de aprox. 35 cm în sud subţiindu-se până la dispariţie în caroul D5 iar în St. 39 grosimea nivelului de distrugere varia de la 15-20 cm în vest la 30 în est. În vestul St. 33 distrugerea are un aspect eterogen datorită cantităţii mari de carbune şi cenuşă prezente în compoziţie precum şi de arderea parţială a chirpicului. În St. 38 distrugerea era îndepărtată din vechime nemaipăstrându- se aici nici un element constructiv al SL 56.
Între pachetele de distrugere au fost descoperite relativ numeroase fragmente ceramice, aglomerari ale acestora fiind observate în: SE caroului E3, SE caroului E4 , N caroului D4, şi NE caroului F5. În distrugere au fost descoperite şi un numar de 9 vase ceramice întregi şi întregibile. Acestora li se adaugă şi un număr de piese de silex, respectiv 3 lame fragmentare şi 5 aşchii. În zona acestor acestor aglomerări au fost descoperite şi trei piese IMDA. De asemenea în centrul caroului D4 au fost descoperite 3 fragmente centimetrice de plăcuţe de vatră.
Situaţiile spaţiale evidenţiate sugerează pe de o parte intensitatea variabilă a arderii, mai intensă în zona de vest şi mai slabă în cea de est.
Cândva, după incendierea locuinţei, pe suprafaţa ocupată de resturile incendiate, foarte probabil după ce acestea nu mai erau fierbinţi au fost practicate două alveolări (SS. 11, C. 517 - US:
7257, 7258 şi C. 516 - 4965, 4966). Dintre acestea se remarcă C. 516. La partea inferioară a acesteia a fost descoperită o grupare de şase obiecte de lut în formă de corn. În apropierea lor a fost descoperit un bulgăre de chirpic ars, de mici dimensiuni (11/8 cm), în a cărui compoziţie au fost descoperite numeroase seminţe de linte, orz şi grâu (cf. det. R Hovsepyan), situaţie ce ne face să credem că amestecul respectiv a fost intenţionat realizat. Prezenţa acestor obiecte precum şi gruparea lor în apropierea fostei structurii de combustie C 512 presupun o depunere intenţionată.
Este dificil de apreciat care ar fi putut fi conexiunea cu locuinţa incendiată, dacă aceasta va fi existat.
Ultima secvenţă a evoluţiei acestei locuinţe (SS.12, US: 7248, 4891, 4898 şi 6060) marchează o perioadă de timp relativ scurtă, probabil de câţiva ani. Practic s-a putut observa că distrugerea prezenta la partea sa superioară un strat format din fragmente milimetrice şi centimetrice de chirpic ars, iar cu excepţia unei cruste mai dure la partea superioară se remarca prin caracterul său poros. S-a observat că la partea sa superioară era şi orizontal, situaţia sugerând foarte probabila nivelare şi tasare a distrugerii în vederea pregătirii spaţiului necesar pentru construirea SL 50.
Cercetarea cu multă atenţie a vestigiilor acestei locuinţe nu a permis foarte multe concluzii ferme pe care speram să le formulăm pe baza datelor din săpătură. Aceasta în primul rând acelei ilustrate de SL 56.
Cu toate acestea, detaliile observate evidenţiază cu destulă claritate, efectuarea unor acţiuni atât anterioare momentului distrugerii definitive a locuinţei prin incendiere cât şi după acest moment.
Pe de altă parte, remarcăm şi faptul că aglomerările de fragmente ceramice şi de vase întregi sau întregibile nu suprapun direct zonele unde au fost observate intervenţiile stratigrafice posterioare incendierii.
Această situaţie sugerează faptul că, foarte posibil, înregistrăm dovezile efectuării unei succesiuni de acţiuni concretizate de depunerea unor vase, întregi sau sparte pe loc, după care, ulterior incendierii s-a mai intervenit prin practicarea celor două alveolări (C. 516 şi C. 517 din SS 11). Observarea detaliilor stratigrafice (şi deci cronologice), evidenţiază succesiune diferitelor activităţi. Dacă succesiunea acestora este coerentă şi logică (din punctul nostru de vedere), în cazul ultimilor două, şi ne referim aici la cele două alveolări concluziile sunt mai dificil de enunţat. În primul rând nu putem să afirmăm că aceste două intervenţii au fost contemporane. Singurul element clar constă în faptul că, în mod cert, ele au fost practicate posterior incendierii. Ele diferă din punctul de vedere al compoziţiei şi al dimensiunilor.Semnificaţiile unor astfel de activităţi par a fi complexe. Depunerea unor diverse piese de lut dar şi a unor bucăţi de chirpic ars ce aveau în compoziţie multe seminţe provenind de la specii de plante cultivate (ce păreau a fi fost utilizate intenţionat pentru a fi realizat numai chirpicul respectiv), în cazul C. 516 (SS 11) rămâne încă neclară. Toate aceste observaţii nu ne permit să afirmăm că activităţile ce au avut drept rezultat practicarea celor două alveolări pot fi integrate absolut sigur în seria de activităţi legate de încheierea ciclului utilizării locuinţei, deşi această ipoteză poate fi considerată drept posibilă.
Trebuie să precizăm în acelaşi timp că, după ce acestea au fost realizate, resturile locuinţei incendiate au fost abandonate o perioadă destul de lungă de timp, probabil cel puţin câţiva ani, deoarece sunt acoperite de aşa-numitul nivel de abandon, caracterizat de dezagregarea chirpicului ars sub efectul factorilor fizici, ploaie, îngheţ-dezgheţ (SS 12).
Utilajul litic
În campania 2014 au fost descoperite un număr de 69 de piese.
Din punct de vedere tipologic repertoriul acestora nu este foarte bogat. Menţionăm astfel cinci categorii de piese, respectiv topoare (2 exemplare dintre care unul fragmentar), cu o pondere statistică de 2,90%, gratoare (4 exemplare dintre care două fragmentare), cu o pondere statistică de 5,80%, lame (10 exemplare, dintre care un singur exemplar întreg, 4 fragmente proximale şi 5 fragmente meziale) cu o pondere statistică de 14,50%, două lamele (dintre care una fragmentară), cu o pondere
de 2,90% şi aşchii (51 de exemplare), cu o pondere statistică de
74%.
Din punctul de vedere al contextului arheologic, lotul cel mai important este cel descoperit în locuinţa 56, respectiv 15 piese, dintre care 8 aşchii, 5 lame (toate fragmentare), 1 gratoar (fragmentar) şi o lamelă. Dintre acestea o aşchie şi fragmentul de gratoar au fost descoperite în podeaua locuinţei. Toate celelalte piese au fost descoperite în US-ul corespunzător distrugerii locuinţei. Faptul că acestea nu prezintă urme de ardere permite supoziţia că ele ar fi ajuns în acest context după momentul incendierii locuinţei. În atari condiţii este dificil de afirmat caracterul intenţional al depunerii lor.
Celelalte 54 de piese au fost descoperite fie în umplutura unor şanţuri de fundaţie fie în niveluri ocupaţionale exterioare.
Utilajul de piatră este şi el puţin numeros şi puţin variat din punct de vedere tipologic. Astfel, din numărul total de 8 piese, 5 sunt râşniţe fragmentare (cu o pondere statistică de 62,5%). A mai fost descoperit un şlefuitor, un percutor şi o aşchie de piatră.
Din punctul de vedere al contextului arheologic constatăm că 5 piese au fost descoperite în locuinţa 56. Lotul acesta este compus din 3 fragmente de răşniţe, un şlefuitor şi o aşchie. Toate aceste piese au fost descoperite printre vestigiile provenind de la distrugerile pereţilor, fără a prezenta urme de ardere asecundară ceea ce permite ipoteza că acestea au fost depuse/aruncate după distrugerea prin incendiere a locuinţei. Din punct de vedere spaţial nu se constată o regrupare a acestora cu utilajul de silex.
Utilajul IMDA
Nici această categorie de utilaj nu este numeroasă fiind descoperite numai 10 piese dintre care 4 dălţi, 2 lustruitoare, 2 mânere, 1 împungător şi una indeterminabilă tipologic, 6 fiind lucrate din os, 2 din corn iar alte 2 din valve de scoică.
Din punctul de vedere al contextului arheologic remarcăm faptul că 3 piese au fost descoperite în locuinţa 56. Dintre acestea mânerul, şi piesa indeterminabilă tipologic au fost descoperite între resturile rezultate din distrugerea acesteia. O a treia, un lustruitor lucrat dintr-o valvă de scoică a fost descoperită în podeaua locuinţei în zona caroului F3.
Se constată şi în cazul celor două că nu prezintă urme de ardere secundară ceea ce sugerează faptul ca au fost depuse/aruncate printre aceste resturi după distrugerea prin incendiere a locuinţei.
Nici poziţia lustruitorului în podeaua locuinţei nu poate fi afirmată cu certitudine ca fiind intenţionată.
Raport de cercetare sedimentologică În campania de cercetări arheologice din anul 2014, cercetarea sedimentologică pe situl eneolitic Borduşani Popină a avut în vedere două obiective:
- cercetarea micromorfologică a unei locuinţe incendiate, cercetată în suprafaţa S β; au fost studiate profilele micro-stratigrafice şi au fost prelevate două eşantioane din nivelul de podea incendiat (US
7260), în scopul analizei modului de realizare a podelei şi a nivelului de amenajare din bază, cercetării nivelului de utilizare a locuinţei şi stabilirii condiţiilor de ardere prin incendiere a acesteia.
- cercetarea sedimentologică a succesiunii stratigrafice observată
pe profilul estic al sondajului S II Vest, realizat în partea de nord- vest a aşezării, în baza tell-ului, în scopul înregistrării primelor niveluri de locuire. Au fost observate nivelurile corespunzătoare unei locuinţe incendiate, niveluri de locuire exterioară şi de umplere ale unei gropi şi unei amenajări posterioare.
Raport arheozoologic
În campania de cercetări arheologice din 2014 s-a studiat materialul provenit în principal de la demontarea locuintei SL 56. Materialul faunistic studiat până în prezent numără 737 resturi prelevate direct din complexele studiate. Majoritatea resturilor faunistice au fost triate pe teren în proportie de 100%, fapt ce a dus la identificarea arheozoologică a numeroşi taxoni: moluşte, peşti, reptile şi mamifere. S-au identificat primar: 7 taxoni de moluşte, 5 specii de peşti, 1 specie de reptile şi peste 9 specii de mamifere. Toate aceste fragmente prezintă toate caracteristicile unor deşeuri menajere: urme de taiere - de dezarticulare si de descărnare, urme de dinti (de carnivore, probabil caini), urme de ardere, etc.
Moluşte. S-au identificat 240 cochilii de moluşte. Dintre acestea cele mai numeroase (224) aparţin celor trei specii ale scoicii de râu din genul Unio (U. pictorum, U tumidus, U. crassus) şi scoicii de lac (Anodonta sp.). Alte specii ce apar mai rar în esantion aparţin gasteropodul Viviparus sp. şi bivalvelor Dreissena sp. şi Pseudanodonta sp. (tabel 1). Dimensiunile indivizilor de Unio se încadrează în categoria celor medii spre mari dar sunt prezenţi şi indivizi de mici dimensiuni (figura 1.). Valorile înalţimii cochiliei celor 29 indivizi de Unio pictorum se eşalonează între 22,4 şi 40,1 mm, a celor 68 de indivizi de Unio tumidus între 17,6 şi 42,5 mm iar a celor 11 indivizi de Unio crassus între 25,1 şi 31,4mm.
Peşti. In aceasta campanie în eşantionul prelevat direct au fost identificate 105 resturi ce au aparţinut peştilor (tabel 1). Acestea sunt în general oase robuste care se păstrează mai bine în timp şi care pot fi colectate cu uşurinţa direct (keratohyalul, hyomandibularul, dentarul, opercularul, basioccipitalul, parasfenoid, vertebre). Speciile identificate sunt comune în Dunăre şi apele dulci: sturioni, ştiucă, crap, lin şi somn. Somnul domină ca număr de resturi (34,2%) fiind urmat de crap (31,6%) şi ştiuca (28,9%). Celelalte ciprinide şi sturionii sunt mai slab reprezentate cu resturi sub trei procente din totalul celor determinate.
Reptile. Sunt prezente doar 3 resturi ale ţestoasei de apă,
Emys orbicularis.
Mamiferele. Pentru mamifere au fost identificate un număr de 389 fragmente din care determinate 268 (68%). Ca şi în eşantionul precedent mamiferele domestice sunt dominante cu 97% din totalul resturilor determinate. Dintre domestice ierarhia se menţine, astfel pe primul loc fiind vita domestică urmata de porc şi ovicaprine şi în final de câine. Mamiferele sălbatice cerbul, căpriorul, mistreţul şi bursucul sunt prezente doar cu câte un rest.
Studiul tuturor acestor resturi în viitor va permite cunoaşterea diferitelor aspecte legate de paleoeconomia animalieră (culesul moluştelor, pescuitul, vânătoarea şi creşterea animalelor). De asemenea studiile de arheozoologie coroborate cu cele de paleobotanică (carpologie şi antracologie), dar şi cu cele de sedimentologie-micromorfologie vor permite observarea unor detalii sezoniere ale exploatării animalelor, dar şi a altor resurse din preajma tell-ului de la Borduşani.
Note:
1.
15. Method of archaeobotanical material recovery is specified for each sample.
16. Some plants could have various origin and appear in several categories.