Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popină | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mcphail | G. | participant | Instiuție Nedefinită |
| Hovsepyan | Roman | participant | Institutul de Arheologie Erevan, Armenia |
| Parnic | Valentin Aurel | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Cernău | Ioan | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Obiectivul general a constat în obţinerea unor noi date privind evoluţia comunităţilor gumelniţene (etapa A2) pe Popina-Borduşani, jud. Ialomiţa în contextul mediului specific al Bălţii Ialomiţei, respectiv definirea caracteristicilor privind gestiunea diferitelor tipuri de resurse şi a variaţiilor acestora prin intermediul unor cercetări complexe pluridisciplinare.
Campania 2012 a avut următoarele obiective specifice:
- continuarea cercetării unor categorii ale spaţiului construit, respectiv locuinţele (structurile de locuire 19, 50 şi 47), începute în campaniile precedente, continuarea studierii zonelor de pasaj observate în campaniile precedente, respectiv C. 390 şi C. 397;
- studierea complexă, pluridisciplinară, a complexelor surprinse; o atenţie deosebită fiind acordată continuării clasării tuturor categoriilor de date privind C. 332;
- continuarea cercetării pluridisciplinare a C. 394 (săpare, tamisare, triere, clasarea şi fişarea materialelor rezultate);
- realizarea unui sondaj stratigrafic, pe latura de est a tell-ului I, în vederea obţinerii unor date cât mai precise privind: amplitudinea stratigrafică a depunerilor arheologice cu accent deosebit asupra celor referitoare la începutul locuirii umane pe Popină; studierea amplitudinii proceselor de distrugere/evoluţie a tell-ului cel puţin pe această latură; analiza şi definirea cât mai precisă a martorului de eroziune folosit pentru locuire de către comunităţile neo-eneolitice;
- completarea schemei cronologice a locuirilor gumelniţene prin recoltarea şi prelevarea unor probe din contexte arheologice clare în vederea obţinerii unor date radio-carbon;
- completarea bazei de date a şantierului prin introducerea informaţiilor privind unităţile stratigrafice, complexele şi artefactele descoperite;
Conform precizărilor din rapoartele precedente săpătura a fost condusă conform concepţiei şi metodologiei definite şi publicate (Randoin et. al., 2000, 199-234).
Eşantionarea
Dacă se au vedere scopurile cercetării este lesne de înţeles importanţa acordată eşantionării. În consecinţă aceasta a fost decisă în funcţie de scopurile propuse. Un element deosebit care a contribuit într-o manieră semnificativă la ameliorarea şi în consecinţă a produs modificări majore din acest punct de vedere, a constat în cooptarea în colectivul de cercetare a domnului dr. Roman Hovsepyan (Armenia) căruia i-a revenit sarcina studierii macroresturilor vegetale cu precădere a celor carpologice.
Analiza unui lot considerat reprezentativ din C. 332, respectiv 21 de Secvenţe Stratigrafice (=SS), alese în funcţie de caracteristici şi de potenţialul prezumat din Diagrama Stratigrafică a Secvenţelor (DSS) şi conţinutul US-urilor incluse în aceste SS, a demonstrat că din punct de vedere carpologic, simpla triere a sedimentului arheologic în coloană de site sub jet de apă nu este suficientă. Studierea eşantioanelor rezultate de la sita de 1 mm a relevat faptul că resturile carpologice nu sunt prezervate satisfăcător. În consecinţă s-a decis flotarea experimentală a unui lot de probe provenind din diverse contexte arheologice cu scopul evaluării potenţialului acestora din punct de vedere carpologic. Acest test a fost posibil în condiţiile în care a fost realizată pe şantier o instalaţie de flotare a sedimentului arheologic.
Testul realizat a evidenţiat următoarele concluzii:
- potenţialul presupus din punct de vedere carpologic al eşantioanelor a fost evidenţiat în principal datorită faptului că flotarea sedimentului permite recuperarea în mult mai mare măsură şi în condiţii de conservare satisfăcătoare a resturilor carpologice;
- evaluarea timpilor de execuţie cât şi a cantităţii de apă consumată a permis observarea că flotarea raportată la cernerea în coloană de site sub jet de apă necesită o perioadă de timp mai mare cu cca. 30% iar consumul de apă este crescut cu numai cca. 15%. În atari condiţii având în vedere toate acestea şi mai ales de creşterea substanţială a cantităţii şi calităţii datelor s-a decis renunţarea la cernerea în coloană de site sub jet de apă în favoarea flotării integrale a eşantioanelor de sediment provenite din săpătură sau după caz, a unor eşantioane de câte 50 litri de sediment.
Eşantionarea integrală
În cazul C. 394 întregul sediment arheologic, structurat pe unităţile stratigrafice componente, a fost recoltat şi supus flotării. Această metodă de eşantionare a avut în vedere flotarea integrală a unor US-uri considerate ca având un potenţial semnificativ în primul rând pentru studiul antracologic şi pentru cel carpologic. Alegerea US-urilor respective a avut în vedere parametrii privind conţinutul în componenţi organici şi activitatea antropică prezumată a le produce dar şi necesitatea comparării potenţialului lor.
În cazul primei modalităţi au fost eşantionate diferite US-uri din complexele C. 379 şi C. 394.
Sedimentul flotat a provenit cu precădere din C. 394, (ST 38) din US-urile atribuite primei faze de funcţionare a sa şi din câteva complexe reprezentând amenajări exterioare, lejere, ce au funcţionat în principal în perioada de sfârşit a primei faze evolutive a C. 394 şi începutul celei de a doua.
Alte eşantioane au fost prelevate punctual şi prelucrate integral.
Complexe arheologice cercetate
Locuinţa nr. 19 (SL 19)
Reamintim că SL 19 reprezintă o locuinţă neincendiată descoperită în campaniile de săpături 1994-1996, 2004 şi 2009-2012, în sectoarele 6, 7, 11, 12, 42 din zona α cu o suprafaţă păstrată de cca. 45 m² şi totală (estimată), de 62 m², orientată pe direcţia E-V, cu o înclinare de la S la N şi mai accentuată de la V spre E.
Având în vedere că în această campania a fost încheiată cercetarea sa a fost realizată diagrama stratigrafică şi cea a secvenţelor stratigrafice (compuse din 12 secvenţe stratigrafice – S.S. I – S.S. XII în cazul camerei de est şi 16 pentru camera de vest – S.S. I - S.S. XVI). În cele ce urmează vom prezenta datele rezultate prin regruparea lor în aceste secvenţe stratigrafice fiind integrate aici şi datele obţinute în campaniile precedente.
Camera de est
Vestigiile acesteia, ocupă o suprafaţă de cca. 38 m², în sectoarele 6, 7, 42, 11 si 12, fiind delimitată la S de peretele C. 7 (= C 437), la E de un şanţ de fundaţie posterior – C. 63, la N de un perete cu trei faze constructive (faza I-C. 444, faza II - C. 446, faza III- C. 442 = C. 80) iar la vest de peretele C. 404.
În apropierea colţului de SV al camerei a fost descoperită o structură de combustie - C. 1, a cărei construire a fost posterioară primelor podele ale camerei mari.
Evoluţia acestei camere poate fi urmărită de-a lungul a trei faze constructive marcate în primul rând de schimbările de amplasament ale peretelui de N (aflat spre marginea tell-ului, în consecinţă pe un teren destul de instabil), dar şi de refacerile mai ample ale podelelor.
Prima faza: C 444 (US 7721), US1341, US 1344, US 8003, C 7 (US 2073, US 1022), C 404 (US US 3276), US 7740, US 7710= US 7903=US 8002, US 7802, US 7709=US 7902, US1342, US 7708, US 7901, US 8001, US 7707, US 7801, US 2083, US 7722.
În prima faza evolutivă a camerei mari remarcăm existenţa a patru momente importante, dintre care trei constructive şi unul funcţional.
S. S. I
Primul moment constructiv pare să fie unul fără aport de material, ce constă în simpla amenajare/uniformizare a resturilor unei locuinţe incendiate (distrugere SL 22) poziţionată pe acelaşi amplasament cu SL 19.
S. S. II
Imediat după această uniformizare a fost conturată suprafaţa pe care urma a fi construit SL 19, prin săparea şanţurilor de fundaţie ale pereţilor. Menţionăm că pe toate laturile păstrate ale locuinţei (vest, sud, nord şi perete interior) pereţii surprinşi în săpătură au avut şanţuri de fundaţie.
Astfel, pe latura de vest (adică pentru peretele dintre cele două camere) a fost săpat săpat şanţul C. 463, cu următoarele dimensiuni: L = 40-60 cm, h = 40 cm, L restantă = 2,20 m (lungimea totală nu a putut fi stabilită din cauza limitei de nord a tell-ului).
Pe latura de sud, pentru peretele C. 7 = C. 437 a fost săpat şanţul C. 466, cu o lăţime de 50 - 68 cm (St. 6), o adâncime de 43 cm şi o lungime totală (pentru peretele camerei mari) de 7,70 m. Acest şanţ de fundaţie nu a fost demontat în St. 7 deoarece, la demontarea peretelui, am observat că spre exteriorul suprafeţei SL 19, pe umplutura C. 466 încă mai existau niveluri ocupaţionale exterioare (posterioare) nedemontate. Până la clarificarea acestei situaţii, în sectorul 7, C 466 nu a fost înregistrat, adăugat pe planul general sau demontat.
Peretele de est al locuinţei, împreună cu şanţul de fundaţie al acestuia au fost distruse ulterior în întregime de şanţul C. 63, deci nu au putut fi înregistrate urmele acestora.
Latura de nord a SL 19 a fost delimitată prin săparea C. 467 - şanţul de fundaţie al peretelui C. 444. Nici acesta nu a putut fi înregistrat pe toată lungimea sa iniţială. Din cauza vecinătăţii cu limita de nord a întregii suprafeţe cercetate, extremitatea vestică a şanţului nu s-a păstrat, C. 467 având o lungime restantă de 2,60 m, o lăţime de 40 cm şi o adâncime de 40 cm.
Tot în această secvenţă constructivă au fost ridicaţi pereţii casei:
- peretele de vest (cel intermediar) - C 404-US 3276 - sediment siltic de culoare cenuşiu-verzuie, structură compactă, conţine amprente de materie vegetală, cu o grosime de aproximativ 12 cm, surprins pe o lungime de 2 m;
- peretele de sud - C 437 = C 7- US 7510 = 1022 = 2073 - lut cenuşiu-verzui, structură compactă;
- peretele de est - distrus de C 63;
- peretele de nord - C 444-US 7721- sediment siltic galben-verzui, structură compactă, omogenă; grosime 10 cm, înălţime restantă 40 cm.
S. S. III
Al treilea moment constructiv se constituie din amenajarea, în ambele camere ale SL 19, a unui nivel cu chirpic ars mărunţit şi bine tasat, rezultând o ,,platformă”- pat de amenajare, peste care au fost construite podelele locuinţei - US 8003 - St. 6, 7828 - St. 7, 1344 - St. 11, 7740 - St. 12, 7517 - St. 42. Grosimea acestuia era în jur de 10 cm, fiind un nivel siltic brun deschis ce conţinea fragmente mărunţite de chirpic ars şi cărbune, uneori granule de lut nears şi cenuşă.
S. S. IV
Peste patul de amenajare au fost construite podele, însoţite de nivelurile ocupaţionale aferente ( US 7710= US 7903=US 8002 = US 7827, US 7709 = US 7902 = US 7826, US 1342, US 7708 = US 7901 = US 8001 = US 7825, US 7707 = US 7802 = US 2078).
Podelele din această fază sunt constituite din niveluri de lut gălbui, compact, omogen, cu o înclinare generală de la V la E, sau din succesiuni milimetrice de lut cenuşiu (US 7707). Grosimea acestora variază în general de la E la V, mai subţiri spre E, mai groase spre V, înregistrându-se însă şi situaţia inversă! ( US 7710-2,5 cm, US 7903-3-4-5 cm de la E la V, US 8002 - 5 cm, US 7802 - nedemontat, US 7709 - 7-4 cm de la E la V, US 7902 - 4-5 cm, US 1342 - ?, US 7701 - 1 cm, US 7901 - 1 cm, US 8001 - 1 cm, US 7707 - succesiune microstratificată cu grosimi de 5 – 6 - 8 cm de la E la V, cu - 7 refaceri în D7, spre V - 12 refaceri, spre S 21, în D8 - 13 refaceri, în E7 - 14 refaceri, US 2083-?).
Inserate între aceste podele au fost observate o serie de refaceri parţiale cu aport de material (chirpici ars bine mărunţit, dar şi lut nears) în scopul uniformizării suprafeţei de călcare: US 7801 şi US 7722. Grosimea variază şi în cazul acestora de la E, unde sunt mai groase, spre V unde se subţiază (US 7722 - 6-7,5 cm şi US 7801 - 1-4,5 cm) pentru a reduce înclinarea de la V la E vizibilă în zona de E a locuinţei, în sectorul 12.
A doua fază: C. 446 (US 7733), C. 443 (US 7719, US 7720), US 7706, US 7705, US 1241, US 2082, US 2081, US 1546, US 1318, US 2080; US 2078, US 2077, US 2076 = US 1161, US 1160, US 1159, US 1158, US 1157, US 1156, US 1155, US 1154, US 1153, US 1152, US 1151, US 1150 = US 1025=1032; US 1033, US 1034.
S. S. V
Cea de-a doua fază constructivă este marcată de refacerea peretelui de N, deteriorat probabil din cauza zonei instabile pe care a fost construit şi a faptului că latura de N era mai afectată de precipitaţii şi de vânt. Astfel, peretele de N (C 446-US 7733), cu o grosime de aprox 15 cm, a fost construit la aprox 14 cm de peretele iniţial, în interiorul locuinţei. Pentru ridicarea acestuia a fost săpat un mic şanţ de fundaţie (C 443-US 7719, US 7720) cu o lăţime de 15-18 cm şi o adâncime de 17 cm, observat în profilul de vest al şanţului C 63.
Şi la nivelul acestei faze evolutive a locuinţei se remarcă refacerea, fie parţială fie totală, a podelei (US 7706, US 7705, US 1241, US 2082, US 2081, US 1546, US 1318, US 2080; US 2077, US 2076 = US 1161, US 1160, US 1159, US 1158, US 1157, US 1156, US 1155, US 1154, US 1153, US 1152, US 1151, US 1150 = US 1025 = 1032; US 1033, US 1034).
La nivelul podelelor, a doua fază începe cu o nouă nivelare cu aport de material (fragmente de lut nears şi chirpic ars la roşu, bine mărunţit, cu rare fragmente de cărbune), având o grosime de 7,5 cm în zona de E şi subcentimetrică spre V (US 7706) şi 2-3,5-4 - 1 cm de la E la V (US 7705), în st 12.
S. S. VI
După această nivelare urmează o nouă succesiune de podele şi niveluri ocupaţionale realizate din sediment nisipos-gălbui (US 1025, US 1032, US 1157), lut nisipos cenuşiu cu nuanţe deschise şi închise (US 1150, US 1151, US 1153, US 1154, US 1155, US 1155, US 1156, US 1158), lut maroniu (US 2080, US 2082) şi lut verzui cu mici lentile de lut nisipos cenuşiu (US 1160). Şi în St. 6 (sudul locuinţei) a fost înregistrat între podele, un alt nivel de lut ars puternic la roşu, în amestec cu fragmente de cărbune şi lut verzui nisipos (B6) depus tot pentru nivelarea suprafeţei din interiorul camerei mari. De asemenea au mai fost înregistrate şi alte succesiuni de podele şi niveluri ocupaţionale echivalate cu US-urile mai sus menţionate. Acestea sunt: US 1546 - succesiune mai amplă ce a acoperit tot D7, sudul D8, vestul E7, colţul sud-vestic al E8, US 2076- B6, C6, US 2078- B6, C6 şi US 1318 - o succesiune de peste 30 de refaceri de podele şi niveluri ocupaţionale, din lut verzui, pe alocuri cu nuanţe gălbui şi portocalii - B7, C7.
Pe nivelul podelei US 2076 = US 1025 = US 1032 şi US 1034, în SE-ul camerei mari (C6-St. 6, D6-St. 7, C7 - st,11) a fost construită structura de combustie C1, a cărei utilizare a durat până la finele SL 19.
În urma folosirii şi a curăţării structurii de combustie C1 au rezultat câteva lentile de cenuşă, acumulate fie între latura de E a C1 şi peretele de E al locunţei (US 1033 - cenuşă pigmentată cu cărbune şi fragmente de lut ars şi US 1241 - cenuşă amestecată cu bucăţi de cărbune - D6, E6), fie în apropierea peretelui de V al C1 (US 1159 - cenuşă în amestec cu resturi de cărbune - B6 şi US 2077 - cenuşă amestecată cu cărbune - B6).
S. S. VII
La nivelul succesiunii de podele şi niveluri ocupaţionale US 1546 = US 1318 şi US 2078 au fost observate o serie de gropi de ţăruşi (C. 445 cu 11 gropiţe) - 10 în D7, una în C7, aflate în apropierea C.1 şi care pot fi puse, probabil, în legătură cu alte două gropi, C. 49 şi C. 50. O posibilă interpretare a utilităţii C. 445 ar putea fi ca structură din lemn, de tipul unei mese, banchetă sau raft pentru depozitarea diverselor obiecte, aflat în imediata apropiere a structurii de combustie.
A treia fază: C. 442 (US 7712, US 7716) = C 80 (US 1338, US 1337, US 1335), US 1334 = US 1369, 1336, US 7718, US 7717, US 7715, US 7714, US 7713, US 7711, US 1545; US 7704, US 7703, US 1265 = US 1317, US 1315, US 1316, US 1314=US 1308, US 1307, US 1306; US 1573 = US 1305; US 2119; US 1223 = US 1283 = US 1280 = US 1001 = US 1304 = US 3156 (St. 42).
S. S. VIII
Cea de-a treia şi ultimă fază a SL 19 este marcată de o nouă refacere a peretelui de N- C. 442 (US 7712 cu o lipitură - US 7716) = C. 80 (US 1338, US 1337, US 1335).
La demontare, peretele C. 442 a fost identificat numai în martorul de V al St. 12, fiind constituit dintr-un lut cenuşiu-verzui, cu o structură compactă, omogenă, având o grosime de aprox 10 cm (US 7712) şi o lipitură interioară cu o grosime de 2-4 cm, realizată dintr-un sediment nisipos, omogen, de culoare cenuşiu deschisă (US 7716). Avându-se în vedere situaţia din teren şi datele din înregistrările efectuate de-a lungul timpului, acest complex a fost echivalat cu C. 80.
Acestui nivel cronologic al evoluţiei locuinţei îi corespunde o altă serie de podele şi niveluri ocupaţionale (US 1334 = US 1369, 1336, US 7718, US 7717, US 7715, US 7714, US 7713, US 7711, US 1545; US 7704, US 7703, US 1265 = US 1317, US 1315, US 1316, US 1314 = US 1308, US 1307, US 1306; US 1573 = US 1305).
Astfel, în zona nord-estică a camerei mari, în apropierea peretelui de N (C 442=C 80) se înregistrează o succesiune de podele din lut nisipos de diferite nuanţe de brun, galben şi gri (în D8, C 8): US 1334 (5 niveluri), US 1336 (6 niveluri) şi US 1369 (=1334) şi o altă succesiune de podele realizate din sedimente siltice şi argiloase, a căror culoare variază de la cenuşiu deschis (în D8: US 7718, US 7714, US 7713) la cenuşiu închis (tot în D8 : US 7717, US 7715) şi galben-verzui, cenuşiu la partea superioară (US 7711- D7, D8). Grosimea acestora este constantă- 1 cm fiecare, cu excepţia US 7711, care depăşeşte cu mult media având 8-9 cm grosime!
În St. 11 (jumătatea vestică a camerei de est), B7, C7 succesiunea de podele US 1317 (grosime 2,5 cm), US 1316 (grosime max. 0,7 cm, medie 0,3-0,5 cm) este formată dintr-un lut verzui cu nuanţe gălbui (US 1317) şi galben cenuşiu, nisipos (US 1316). Acestea sunt suprapuse de două niveluri ocupaţionale brun-negricioase, omogene, cu urme organice şi carbonaţi (US 1315 şi US 1314), având fiecare o grosime de 1-1,5 cm, uneori sub 0,5 cm.
Şi în colţul de SE al camerei (St. 7, E6) a fost înregistrată o succesiune de podele şi niveluri ocupaţionale (US 1308 = US 1306) din lut verzui amestecat cu bucăţi foarte mici de chirpic ars şi cărbune, dar şi un nivel de depuneri menajere, de-a lungul peretelui de E (US 1307) şi o nivelare a suprafeţei realizată dintr-un lut cenuşos maroniu (US 1305).
S. S. IX
Ultimele refaceri ale podelei din zona E7, D7, sunt reprezentate de US 7703-nivel cenuşiu microstratificat, cu lentile milimetrice de cărbune la partea superioară (două podele şi două niveluri ocupaţionale), a cărui grosime totală variază între 2 şi 3,5 cm şi de US 1265, o altă succesiune de podele şi niveluri ocupaţionale ce conţin diverse resturi menajere: cenuşă, cărbune, oase, resturi organice.
S. S. X
Posterioară acestei ultime secvenţe de podele este pelicula menajeră US 1573 - sediment brun-cenuşos, pigmentat cu cenuşă, cărbune, oase şi resturi organice, suprapusă de nivelul de distrugere al locuinţei.
De remarcat este faptul că şi în această fază, practic înainte de ultimele refaceri ale podelei (US 7703), tot în St.12, la limita dintre D7 şi E7 s-a mai înregistrat o altă nivelare, cu aport de material, a suprafeţei de călcare respectiv lut cenuşiu-gălbui, compact cu rare fragmente milimetrice şi centimetrice de cărbune, având o grosime de 3,5-4 cm.
Utilizarea structurii de combustie C 1 continuă şi în această etapă a evoluţiei locuinţei, resturile de cenuşă, cu numeroase fragmente ceramice, cărbune şi oase de peşte, rezultate probabil în urma folosirii acestuia fiind şi acum depozitate de-a lungul peretelui de E (US 1545- E7, E8).
S. S. XI
Distrugerea pereţilor SL 19 pare să se fi făcut în două etape: I- US 2119, II- US 1223=US 1283=US 1280=US 1001=US 1304= US 3156 (St. 42).
US 2119, distrugerea înregistrată în B6 (degradarea peretelui C 7) este constituită dintr-un sediment siltic galben verzui, cu urme de păioase.
”În zona martorului vestic al St. 12, în nivelul de distrugere a fost săpată o alveolare pentru deşeuri menajere; în St. 11, nivelul de distrugere s-a păstrat pe alocuri doar cu o grosime de câţiva cm. Resturile pereţilor dărâmaţi în unele porţiuni ating grosimi de 25 cm. Conţin urme numeroase de păioase, de trestie şi/sau papură (prelevări campania 1994). De menţionat faptul că în unele microzone, imediat sub nivelul de distrugere, apare o lentilă de depuneri menajere (în St. 12 - US 1573, în St. 7 - US 1307), rezultatul probabil, fie al acţiunilor de depozitare a gunoaielor după distrugerea locuinţei, când încă pereţii nu erau total dărâmaţi, iar resturile nivelate, fie al unei acţiuni de curăţire generală a spaţiului locuit şi de depozitare a deşeurilor în preajma vetrei C1, spre presupusul perete de E, înaintea momentului distrugerii, fie al folosirii ultime a C1.” înregistrare C.B./1995
S. S. XII
Nivelul de distrugere final al SL 19, reprezentat de US 1223 = US 1283 = US 1280 = US 1001 = US 1304 se prezintă ca un lut nisipos, cu nuanţe ce variază de la galben la galben-verzui şi portocaliu, cu urme de păioase, conţinând sporadic ceramică, oase, cărbune şi lentile de cenuşă (US 1001- D6, C6).
Camera de vest
Camera mică a SL 19 este localizată în colţul de SE al St. 42, în caroul B7, A7. Aflându-se la limita de N a suprafeţei cercetate, într-o zonă puternic deranjată de bioperturbări, aceasta s-a păstrat pe o suprafaţă mică, de aprox. 7 m². Ea este delimitată în partea de E de peretele intermediar C. 404 (US 3276), la V de peretele C. 507, iar la S de peretele C. 437. Localizată fiind la limita suprafeţei cercetate, latura de N a camerei nu a mai putut fi precizată.
Referitor la limitele vestice şi sudice ale acestei camere precizăm că informaţiile rezultate în urma săpăturii din campania 2011 au condus la rectificarea acestora. Astfel, pe limita de S a fost pus în evidenţă un rest de perete (C. 437- US 7510), aflat în prelungirea C. 7 din St. 6 şi 7, cu care a şi fost echivalat, renunţându-se la ipoteza formulată în campania 2009, conform căreia C. 276 ar fi reprezentat o parte a şanţului de fundaţie al peretelui de S. În acest caz, menţionăm că C. 276 nu aparţine SL 19, el fiind un şanţ posterior acestei locuinţe, aflat însă foarte aproape de traseul C. 437.
Peretele de vest a fost mai greu de identificat, fiind confundat cu cel al structurii de combustie C. 274, fiind înregistrat ulterior ca C. 507 (US 7544).
Încă o precizare pe care trebuie să o facem este referitoare la secvenţele constructive ale podelelor camerei. Dacă nivelul pe care s-a oprit demontarea acestora în anul 2009 sugera existenţa a două secvenţe constructive (I: US 3268, 3284, 3283, 3282, 3281 şi II: US 3280, 3278, 3277, 3275, 3274), la finele campaniei 2011 am revenit asupra acestei scheme evolutive în încercarea de a o completa cu noile date obţinute în urma săpării altor serii de podele şi ocupaţionale interioare.
Stabilirea secvenţelor constructive ale podelelor a ridicat problema alegerii unui criteriu de departajare a acestora. În această situaţie s-a hotărât ca secvenţele stratigrafice să includă succesiuni de refaceri punctuale, parţiale, urmate de refaceri generale ale podelei din camera mică.
Astfel, până la distrugerea finală a locuinţei, au fost identificate 16 secvenţe stratigrafice. Menţionăm, de asemenea, faptul că momentele de început ale camerei mici coincid în totalitate cu cele ale camerei mari şi este posibil ca nu doar acestea sa fie echivalente. Este, însă, greu de precizat dacă refacerile principale ale podelelor au fost realizate concomitent în întreaga locuinţă. Această situaţie explică de ce deocamdată secvenţele stratigrafice ale celor două camere au fost numerotate separat, urmând ca analiza detaliată a tuturor datelor să permită, eventual, corelarea acestora.
Peste simpla uniformizare a resturilor incendiate ale SL 22 (S. S. I) au fost săpate şanţurile de fundaţie ale pereţilor (S. S. II).
La sud- C 466, cu o lăţime de aproximativ 50 cm, o adâncime de 43 cm şi o lungime de cca. 4,30 m, a fost amenajat odată cu şanţul peretelui camerei mari, în a cărui continuare se află.
Pe latura estică, pentru peretele interior a fost săpat şanţul C 463, având următoarele dimensiuni: lăţime = 40-60 cm, adâncime=40 cm, lungime restantă=2,20 m.
Limita de vest a locuinţei este trasată de şanţul C 464, cu o lăţime minimă de 36 cm, maximă de 55 cm, o adâncime minimă de 16 cm, maximă de 36 cm şi o lungime restantă de 1,70 m1.
În cadrul acestei secvenţe constructive am inclus, ca şi în cazul camerei mari, momentul ridicării pereţilor.
- Peretele de vest- C 507 - US 7544 - lut cenuşiu-verzui, compact, grosime maximă = 18 cm;
- Peretele de sud- C 437 - US 7510 - lut cenuşiu-verzui, compact;
- Peretele de est- C 404 - US 3276 - sediment siltic cenuşiu-verzui, compact, conţine amprente de materie vegetală; grosime de aproximativ 12 cm; a fost surprins pe o lungime de 2 m;
- Peretele de nord nu s-a păstrat.
S. S. III
O altă secvenţă constructivă este constituită din realizarea ,,patului de amenajare” al casei. Şi această secvenţă îşi găseşte echivalenţa în camera mare. Astfel, US 7517 reprezintă o nivelare cu aport de material, în amestec cu partea superioară a locuinţei incendiate (SL 22), mărunţită şi bine tasată, ce a dat naştere unui sediment siltic de culoare brună, granular, cu fragmente de chirpic ars, fragmente de cărbune şi granule de lut nears, având o uşoară înclinare de la est la vest.
S. S. IV
A patra secvenţă este una mixtă, constructivă şi funcţională în acelaşi timp. Ea este compusă dintr-o serie de patru US-uri: 7529, 7516, 7515, 7514, ce desemnează o succesiune amplă de podele şi niveluri ocupaţionale interioare. Lutul utilizat pentru realizarea podelelor era de culoare galbuie sau cenuşiu-gălbuie, în general prezentându-se ca niveluri compacte şi omogene, fără constituenţi antropici, rareori conţinând câteva fragmente de cărbune. Nivelurile ocupaţionale sunt, de regulă, mai închise la culoare, brun-cenuşii sau cenuşiu-închise, având o structură granulară compusă din fragmente mm de cărbune, cenuşă şi chirpic ars.
S. S. V (US 7513, 7471, 7472, 7470, 7443, 7442).
A cincea secvenţă stratigrafică este marcată de o refacere totală a podelei cu aport de material format din chirpic ars la roşu, cu fragmente de lut nears în compoziţie (US 7513).
Deasupra acesteia au fost înregistrate o serie de refaceri parţiale şi niveluri ocupaţionale interioare (US 7471, 7472, 7470), urmate de două podele şi niveluri ocupaţionale ce au acoperit întreaga suprafaţă (US 7443, 7442).
S. S. VI (US 7426, 7439, 7411).
A şasea secvenţă cuprinde un ocupaţional format în apropierea cuptorului C. 274 (US 7426), o refacere parţială a podelei (US 7439) şi una generală (US 7411).
S. S. VII: C 410 (US 7435, 7436), C 411 (US 7437, 7438), C 412 (US 7440, 7441), US 7407.
Posterior celei de-a şasea secvenţe au fost observate trei gropi de ţăruş (carou A7), a căror utilitate este dificil de precizat (C. 410-D-7 cm. adâncime - 11 cm, C. 411- D - de 3 cm, adâncimea - 12 cm, C. 412 – D - 7 cm, adâncime - 10 cm).
Acestea au fost descoperite în apropierea cuptorului C 274, dar nu putem preciza dacă făceau parte dintr-structură aflată în legătură cu acesta. Foarte probabil durata acestei structuri, dacă este vorba de una, a fost relativ scurtă, gropile fiind suprapuse de un nivel ocupaţional (US 7407), cu cărbune milimetric şi fragmente milimetrice şi centimetrice de chirpici ars la roşu şi cenuşă.
S. S. VIII (C 408 (US 7415, 3300, 7401, 7402), 7420, 7419, 7418, 7417, 7416).
Această secvenţă este marcată de construirea C. 408, interpretat ca fiind o amenajare din lut din apropierea laturii de N a C. 274, puternic afectată de bioperturbări, cu o lăţime păstrată de 40 cm şi o lungime de aprox 1,20 m. Tot acum remarcăm încă o serie de refaceri parţiale şi niveluri ocupaţionale (US 7420, 7419, 7418, 7417, 7416).
S. S. IX (US 7406, 7405, 7404, 7403, 7414, 7413, 7412, 7410, 7409, 7408).
Atât refacerile din secvenţa a VIII-a, cât şi C. 408 sunt suprapuse de o altă serie de podele şi ocupaţionale interioare, parţiale, înregistrate pe mici suprafeţe de lângă latura de E şi cea de N a C. 274 (US 7406, 7405, 7404, 7403, 7414, 7413, 7412, 7410, 7409, 7408).
S. S. X (US 3268, 3284, 3283, 3282, 3281).
Secvenţa a zecea prezintă la bază un nivel ocupaţional gri-verzui, în amestec cu pigmenţi de cărbune şi materie organică (US 3268) şi continuă cu alte refaceri parţiale ale podelei împreună cu nivelurile ocupaţionale aferente (US 3284, 3283, 3282, 3281).
S. S. XI (US 3280, 3278=3267, 3277).
Refacerea totală a podelei din camera mică (US 3280) este urmată de două refaceri parţiale (3278 = 3267 şi 3277).
S. S. XII (US 3275, 3274, 3266).
Acestea sunt suprapuse de două niveluri ocupaţionale (US 3275 şi 3274), lentile de chirpici ars bine mărunţit şi cenuşă în amestec cu chirpic ars, aflate lângă latura de E a C. 274 şi o altă refacere a podelei (US 3266).
S. S. XIII (US 7465, 7464, 7461, 7460).
În această secvenţă au fost regrupate o acumulare de resturi menajere lângă C 274 (US 7465), o mică lentilă de lut aflată între peretele de V al casei şi cel de V al C 274 (US 7464) şi alte două niveluri acupaţionale: US 7461 şi 7460.
S. S. XIV (US 7458, 7457, 7455).
Secvenţa a XIV-a regrupează trei niveluri ocupaţionale interioare, dintre care două localizate pe mici suprafeţe (US 7458 şi 7457) şi unul cu o amploare spaţială mai mare (US 7455).
S. S. XV (US 7454, 7453, 7452, 7450, 7449, 7448, 7447, 7446, 3285).
Penultima secvenţă a camerei mici este compusă dintr-o serie de niveluri ocupaţionale (US 7454, 7453, 7452, 7450, 7449, 7448, 7447, 3285) şi o refacere a podelei dintre peretele de V al casei şi cel de V al cuptorului C 274 (US 7446).
S. S. XVI (US 3156)
Distrugerea finală a camerei mici a SL 19 este reprezentată de US 3156, un sediment de culoare maroniu-verzui, cu fragmente de chirpic nears, cu multe materie vegetală şi oase de mamifere, US ce a acoperit întreaga suprafaţă a carourilor B7 şi A7 în S. γ.
Locuinţa nr.50 (SL 50)
Este o locuinţă pe suprafată, neincendiată, identificată în campania 2004, în sectoarele 32, 32, 38 şi 39, cercetarea sa încheindu-se în această campanie. După cum s-a menţionat în rapoartele campaniilor precedente orientarea sa era NNE – SSV iar suprafaţa totală cca. 68 m² (cu dimensiuni de cca. 6,4/5,6 x 10,6 m),. Limitele acestei locuinţe au fost în bună măsură reconstituite deoarece au fost afectate de o serie de complexe posterioare precum: C. 292, C. 283, C. 289, C. 321, C. 265, C. 301, C. 280, C. 286, C. 303, C. 304, C. 311. Zona de nord este secţionată de limita actuală a tell-ului şi afectată sever de o serie de bioperturbări.
Era bicelulară, situaţie evidenţiată de existenţa unui perete interior (C. 306). Camera de sud avea dimensiunile de 6,4 m x 3,4 m (cca. 21,7 m²), iar cea de nord 6,4/5,6 x 7,2 (cca. 46 m²), cu precizarea că limita dinspre N era afectată de distrugerile precizate mai sus. Menţionăm că aceasta din urmă avea o forma usor trapezoidală, latura de sud a ei măsurând 6,4 m, iar cea de nord - 5,6 m. Chiar dacă astfel de situaţii au mai fost întâlnite la Borduşani deocamdată este dificil de afirmat dacă această situaţie era intenţionată sau nu.
Evoluţie
SL. 50 a fost ridicată (camera mică) direct peste distrugerea lui SL 56 iar camera mare suprapune nivelarea unei acumulări de deşeuri menajere (US: 4897, 4890, 6058, 6059) ce suprapune la rândul ei distrugerea SL 56.
Şanţuri de fundaţie
Deoarece limítele locuinţei sunt tăiate de către complexele posterioare şanţurile de fundaţie s-au conservat doar parţial sau chiar deloc în unele cazuri. De menţionat de asemenea că cele care s-au păstrat au dimensiuni relativ reduse pentru un şanţ de fundaţie: lăţime de max. 0.3 m şi adâncime de 0.3 m diferenţiindu-se din acest punct de vedere de situaţiile descoperite la Borduşani în alte cazuri.
Limita de vest este reprezentată de un şanţ de fundaţie (C. 403) a cărui cercetare a fost încheiată în campania 2012. Lungimea totală a sa un poate fi specificată deoarece limita de nord a acestuia este tăiată de limita săpăturii şi de către complexele posterioare. Lăţimea este de maxim 0.3 m iar adâncimea 0.28m.
Cea de est a (C. 482) a fost surprinsă numai în zona nordică a caroului D3 şi în martorul de nord al St. 38 (caroul C 7), deoarece a fost afectat de un şanţ posterior (C. 283). Limita de sud a fost reconstituită deoarece atât peretele cât şi şanţul său de fundaţie au fost distruse de C. 321. Peretele interior prezenta şi el un şanţ de fundaţie – C. 325.
În continuare ne vom referi la evoluţia SL 50 analizând cele două camere separat, deoarece singurul contact fizic observat în teren este în dreptul intrării dintre cele două camere (şi aceasta zonă fiind puternic afectată de către şanţul posterior C. 280).
Camera de sud
Vestigiile atribuite acesteia au fost descoperite în St 32, 33 şi o foarte mică suprafaţă în St. 39.
După săparea şanţurilor de fundaţie C. 325 şi C. 403 şi ridicarea pereţilor C. 293, C. 306 şi C. 305 în camera mică a fost construită podeaua (US. 7238= US. 4175) utilizând ca pat de amenajare nivelarea distrugerii SL 56. Foarte curând după aceea (datorită tasării nivelului de distrugere a SL 56) a fost depus un pat de amenajare (US. 7234 = US. 4169) cu o grosime ce variază de la 4 cm. la 8 cm. Peste acest pat de amenajare a fost construită podeaua (US. 7216 = US. 4172) şi refacerea (US. 7237 = US. 4167) de remarcat că până în acest moment camera mică a SL. 50 a funcţionat fără o structură de combustie (posibil ca această perioadă de utilizare a SL 50 să corespundă sezonului cald).
Urmează ridicarea vetrei C. 313 în colţul de SV al camerei. După aceasta având o perioadă în care nu avem modificări majore în camera mică, cu o alternanţă de podele şi refaceri ale acestora (US. 7231, 7224 (= 4824), 7222, 7221, 7220, 4547) şi ocupaţionalele aferente (US. 7232, 7229 = 4267, 7223 = 4825, 7217 = 4826, etc.)
Spre sfârşitul perioadei de utilizare a SL. 50, camera mică va suferi următoarele modificări: vatra C. 313 este abandonată fiind suprapusă de o serie de niveluri ocupaţionale interioare (US. 4545 = 3594, 3595). O gropă (C. 434) va secţiona zona de N a C. 313, aceasta fiind utilizată ca structură de combustie provizorie. De asemenea după abandonul C. 313 nu au mai fost construite podele în camera mică.
Distrugerea locuinţei a survenit în două faze (cea de a II-a fiind mai masivă) US. 3852, 3483.
Camera mare
St. 38, 39 şi parţial în St. 33, 32.
După ridicarea pereţilor (C. 293, C. 306, C. 315) primul moment constructiv în camera mare este marcat de construcţia miezului vetrei C. 296, acesta fiind urmat de construcţia primei podele (US. 4856 = 7247 = 4858 = 4881 = 6055 = 6057). Atât miezul vetrei cât şi prima podea au fost ridicate peste cea ce pare a fi nivelerea uor acumulări menajere (US. 4889 = 4896).
În continuare evoluţia camerei mari este relativ constantă. Prima podea fiind suprapusă de alte trei podele consistente (US. 4855 = 4857 = 4878; 4854 = 4556 = 4922 = 4872 = 4860 = 4643 = 4523; 4521 = 4642 = 3591) cu refaceri parţiale şi nivelurile lor ocupaţionale.
Cele mai importante modificări survin după realizarea penultimei podele (US. 4922 = etc.). Peste această podea fiind construită laviţa C. 314 (de-a lungul peretelui de E al SL. 50) precum şi faza a III-a a C. 296.
După acest moment nu mai intervin modificări importante în camera mare până în momentul distrugerii locuinţei.
Distrugerea SL. 50 a acoperit integral locuinţa precum şi partea estică a C. 322.
Structura de combustie în camera mică a SL 50 (C. 313).
Iniţial s-a considerat că C. 313 reprezintă resturile unui cuptor însa în urma analizelor făcute în timpul demontării a rezultat că C. 313 reprezintă o vatră cu gardină pe cel puţin două din laturi (S şi V). Pe latura de N nu există nici un element constructiv care să ne indice o gardină sau eventual perete sau cupola, iar latura de E este secţionată de C. 292. Astfel păstrându-se aproximativ 50% din suprafaţă iniţială a C. 313.
C. 313 era poziţionat în colţul de SE al camerei mici a SL 50. Cea mai mare parte a vetrei se afla în sectorul 32 şi în martorul de vest al acestuia, în St.33 se afla doar o mica parte a acestuia (lipiturile de pe latura de V).
Dimensiuni.
Pe axul de N-S = 1,40 m, iar pe axul E-V datorită C292 s-au păstrat aproximativ 0,60 m, însă putem presupune o laţime de aproximativ 1,20 m.
Perturbări.
C. 292 sanţ care secţionează C. 313, lăsând cercetării doar jumătatea vestică.
C. 434 groapă ce distruge C. 313 spre latura nordică.
Evoluţie.
Vatra C. 313 a fost construită după ce în prealabil în camera mică a SL. 50 fuseseră construite deja două podele, US. 7238 = US. 4175 şi US. 7237 = US. 4172. În prima fază peste podeaua (US. 7237 = US. 4172) a fost construit miezul vetrei (US. 7235 = US. 4085).
Era constituit dintr-un amestec de cenuşă cu chirpic ars şi nears, apoi a fost ridicată gardina (US. 7244 = 4277) pentru latura de S şi pentru cea de V.
C. 313 are un număr de 7 refaceri ale părţii active (US. 4804, 4807, 4815=4813=4809, 4816, 4817, 4818, 4819) şi trei utilizări (cenuşă), respectiv US. 4806, 4808, 4820.
De asemenea pe latura vestică au fost surprinse trei lipituri ale gardinei (US. 7230, 7226, 7225). Ultima lipitură US. 7225 prezintă o groapă de ţăruş C. 435.
Spre finalul utilizării SL. 50, C313 a fost absndonată fiind suprapusă de către o serie de niveluri ocupaţionale interioare (US. 3594, 3595). La scurt timp după abandonul C. 313 a survenit şi distrugerea SL 50.
Posibil ca în perioada de abandon a C. 313, C. 434 să fi fost utilizat ca structură de combustie provizorie marcând ultima etapă de folosire a structurii construite, foarte probabil fără ca aceasta să fi fost utilizată conform scopului iniţial.
Structura de combustie din camera mare a SL 50 – C. 296
Aceasta este amplasată în colţul de NE al camerei în sectorul 38 (carourile C6 - D6).
Pe axa N-S, la bază, măsura 1,40 m iar la partea superioară 1,20 m.
La E este tăiat de C. 283 iar la N, partea superioară este uşor afectată de limita suprafeţei cercetate.
De asemenea, C. 311 taie lavita C. 314 exact la incidenţa cu C. 296, astfel că relatiile stratigrafice şi în consecinţă cronologice între cele două complexe, vatra (C. 296) şi laviţa (C. 314) nu pot fi determinate cu exactitate.
Iniţial, C. 296 s-a considerat a fi un cuptor pe baza observaţiilor făcute în profilul creat de C. 283. In campania 2011 s-a constatat (la demontare), că C. 296 este o vatră cu gardina pe latura de N. Sistemul constructiv pe latura de E nu a putut fi determinat deoarece acea latură este distrusă de săparea C. 283.
Evoluţie
Au fost determinate trei faze constructive, prezentate în cele ce urmează.
Faza I.
Presupune construcţia miezului vetrei format din US-urile 4885, 4886, 4887, 7016. Acesta a fost ridicat peste ceea ce pare a fi nivelarea unei zone de deşeuri menajere (US. 4917). Abia ulterior a fost construită prima podea a SL. 50 care suprapune îl suprapune. Tot în această primă fază sunt incluse US-urile 4884 şi 4841 (ocupaţionale interioare) ce suprapun şi ele partea superioară a miezului (US. 4885 şi 4886). Această situaţie demonstrează că iniţial acest spaţiu a fost utilizat o perioadă de timp, ce nu poate fi precizată, fără să existe o structură de combustie. Posibil ca iniţial C 296 să fi fost gândit pentru o suprafaţă mai mică (US 4887) însă ulterior a fos adăugat US 7016 care a extins spre sud C 296 cu aprox 20 cm.
Faza II.
Faza constructivă a C. 296 constă în ridicarea unei gardine pe latura nordică a C. 422 şi realizarea unui număr de 9 refaceri ale părţii active, precum şi a ocupaţionalelor aferente acestora (US. 4883 = 4840, 3528 = 4839, 3526 = 4838, 3524 = 4835 = 4837, 3522 = 4834 = 4843, 3520, 3530, 3529, 3519). Utilizările succesive sunt reprezentate de US. 3527, 3525,3523 = 4836, 3521. Tot din această fază face parte şi US. 4844 (gardina).
Faza III.
Faza constructivă (US. 4842, 7004 şi 7005).
US 7004 este o lipitură masivă pe latura de V ce suprapune penultima podea din camera mare (US. 4922) şi este suprapusă la rândul ei de ultima podea (US. 3590).
US 4842 – reprezintă o acumulare de sediment de-a lungul laturii de N a C. 296 posibil depus în scopul extinderii C. 296 spre N.
US 7005 – lipitura ce suprapune extinderea (US 4842).
Acestei faze nu-i pot fi atribuite alte US-uri ale C. 296 cu toate că există posibilitatea ca unele refaceri de la partea superioara a vetrei să facă parte din faza III. Insă neavând nici o dovadă palpabilă preferăm încadrarea acestora în faza II constructivă.
De notat că începutul fazei a-II-a corespunde cu constructia laviţei, ambele suprapunând podeaua (US 4922). Aceasta a-III–a fază a C. 296 corespunde în consecinţă unei serii de modificari vaste a camerei mari a SL 50. Mai mult, ţinând cont de faptul că US-urile ocupaţionale ale podelei (4922) erau consistente în apropierea C. 296 iar între lipitura US. 7004 şi US. 4922 acest ocupaţional (US. 3591) nu există, ajungem la concluzia ca (US. 4922) şi (US. 7004) fac parte din aceeaşi secvenţă stratigrafică ca şi lavita C. 314.
În campania 2012 a fost continuată cercetarea SL 50. Astfel în cazul structurii de combustie C 296 după demontarea US 4886 a fost observat un nivel (US 7016) ce suprapunea miezul C 296 (US 4887). Este posibil ca iniţial C 296 să fi fost gândit pentru o suprafaţă mai mică (US 4887) însă ulterior a fos adăugat US 7016 care a extins spre sud C 296 cu aprox 20 cm.
Odată cu demontarea completă a C 296 s-a confirmat şi situaţia stratigrafică observată în campania 2011 în profilul C 283.
Deoarece limítele locuinţei sunt tăiate de către complexele posterioare, şanţurile de fundaţie s-au conservat doar parţial sau chiar deloc în unele cazuri. De menţionat de asemenea că cele care s-au păstrat au dimensiuni relativ reduse pentru un şanţ de fundaţie: lăţime de max. 0.3 m şi adâncime de 0.3 m
Şanţul (C 403) ce corespunde peretelui de vest (293) a fost demontat în campania 2012, lungimea totală a şanţului un poate fi specificată deoarece limita de nord a acestuia este tăiată de limita săpăturii şi de către complexele posterioare (C 286, C 280). Lungimea restantă este de 4.8 m, lăţimea este de maxim 0.3m iar adâncimea 0.28 m.
Zona menajeră C 394 este delimitată cronologic, în sectorul 38, de distrugerile neincendiate ale locuinţelor 58 (anterioară C 394) şi 33 (posterioară acestui complex arheologic).
Evoluţia acestei zone nu este unitară pe toată durata sa. Observăm astfel, conturarea a două faze evolutive, separate de o posibilă amenajare diferită a spaţiului (în carourile B5, B6) - C 504 - US 7038.
Acest nivel constructiv prezintă variaţii laterale de facies semnificative, însă este foarte posibil ca acestea să fie datorate expunerii parţiale la foc (în caroul B6, faţă de B5, unde nu există urme de ardere). Totodată nu excludem nici posibilitatea ca variaţiile să indice, de fapt, două US-uri diferite (ţinând seama de faptul că sunt tăiate de C 490 şi nu au contact fizic), care să marcheze, împreună, un moment diferit, o schimbare a funcţionalităţii zonei atribuite lui C 394, pentru o scurtă perioadă de timp.
US 7038- C 504 se prezintă ca:
- în caroul B6: sediment siltic brun-roşcat, structură compactă, omogenă, cu fragmente mm de cărbune (grosimea stratului variază de la S- 3 cm la N-1 cm). La partea superioară conţine un nivel de arsură şi lemn ars cu o grosime de 6 cm-la sud şi 1 cm către nord;
- în caroul B5: sediment siltic brun-cenuşiu, structură compactă, omogenă, cu rari constituenţi antropici, cu excepţia fragmentelor milimetrice de cărbune (grosimea stratului - 2-3 cm).
Prima fază a zonei menajere C 394 este formată din următoarele US-uri: 7039 = 7029, C 494-7046, 7047, C 495-7048, 7049, C 496-7050, 7051, C 497- 7052, 7053, C 498- 7054, 7055, 7056, C 499-7057, 7058, C 500-7059, 7060, C 501-7061, 7062, C 502- 7063, 7064, C 503- 7065, 7066, 7028, C 481-7031, 7032, C 484-7035, 7036.
Aceasta debutează peste resturile neincendiate ale SL 58 (US 7071), prin acumularea nivelului 7028, un lut verde-galbui, structură compactă, fină, la partea superioară prezentând un nivel cenuşiu-negricios cu foarte multe fragmente mm de cărbune, pe toată suprafaţa sa evindenţiindu-se lentile mm de coprolit pulverulent. Pe acest nivel este posibil să se fi construit o structură cu pari de lemn în componenţă, deoarece acum au fost săpate opt gropi cu diametre diferite2, în acăror umplutură au fost descoperite resturi de lemn nears: C 494-7046, 7047, C 495-7048, 7049, C 496-7050, 7051, C 499-7057, 7058, C 500-7059, 7060, C 501-7061, 7062, C 502- 7063, 7064, C 503- 7065, 7066 şi două şanţuri: C 481-7031, 7032 şi C 484-7035, 7036.
Ulterior, pe toată această zonă (carourile B4, B5, B6) s-a acumulat un nivel a cărui grosime descreştea de la nord- 1 cm, către sud - 9 cm: US 7039. Acesta consta într-un sediment siltic cenuşiu, eterogen, ce conţinea lentile de cenuşă, fragmente mm şi cm de chirpic ars, fragmente mm şi cm de cărbune, rare fragmente ceramice. Acest nivel mai consistent este posibil să fi fost înregistrat iniţial a US 7029, US cu care a şi fost echivalat. De asemenea, în jumătatea sudică a caroului B5, la partea superioară, US-ul a conţinut o lentilă de chirpic ars la roşu, cu o grosime de 1-4 cm.
În cadrul acestui US au fost săpate gropile C 497-7052, 7053 (d = 17 cm) şi C 498- 7054, 7055 (d = 24 cm).
Faza a doua a C 394 este compusă din următoarele US-uri: 7037 = 7002, C 490-7040, 7041, C 491-7042, 7043, C 492- 7044, 7045, 7067, 7068, C 505-7070, 7021, C 471-7022, 7023, C 475-7024, 7025, C 476-7026, 7027.
Primul, şi cel mai amplu dintre acestea este US 7037, în parte echivalent cu 700233: sediment siltic brun-cenuşiu, cu fragmente mm de cărbune în compoziţie. În zona caroului B6, la baza lui, a fost observată o lentilă de lut nears de culoare galben-verzuie (grosime 2-3 cm). US-ul mai conţinea: scoici, materie vegetală, oase de peşte şi fragmente ceramice în poziţie orizontală. În jumătatea sudică a caroului B5 şi în cea nordica a caroului B4 puteau fi remarcate o serie de pachete de distrugere neincendiată aflate în poziţie secundară.
Pe acest nivel au fost observate şase gropi: C 490-7040, 7041 (d = 29 cm), C 491-7042, 7043 (d = 17 cm), C 492 - 7044, 7045 (La = 25, L = 1 m), C 471-7022, 7023, C 475-7024, 7025, C 476-7026, 7027. Este posibil ca toate aceste gropi să fi făcut parte dintr-o structură coerentă, însă nu putem afirma care este utilitatea acesteia.
În jumătatea sudică a caroului B5 şi în cea nordică a caroului B4, la partea superioară a US-ului 7037 s-a individualizat un nivel granular, compact, cu fragmente de lut nears gălbui şi cenuşiu deschis - US 7070, care a primit şi număr de complex C 505.
Spre sfârşitul C 394 a mai fost înregistrată o lentilă cenuşie cu fragmente mm de cărbune, pentru ca ultimul nivel rezultat în urma utilizării C 394, să fie US 7068 - sediment siltic cenuşiu deschis, poros, eterogen, cu scoici frecvente şi fragmente mm de cărbune.
După US 7068 întreaga zonă si-a schimbat funcţionalitatea devenind un alt tip de spaţiu construit - o locuinţă (US 3448- SL 33).
Martorul dintre sectoarele 38 şi 37 a fost reînregistrat de către DNP/CC/CIV, în ambele setoare fiind făcute şi echivalenţele. În sectorul 37, C 394 nu a fost demontat în totalitate (au mai rămas US-uri demontate parţial sau deloc), de aceea s-a luat hotărârea ca martorul de sector să nu fie demontat în campania 2012, ci în 2013, când va ajuta, probabil, la clarificarea situaţiei din sectorul 37. De asemenea, martorul a fost redesenat şi fotografiat.