Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popină | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cernău | Ioan | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Campania 2010 a avut următoarele obiective :
- continuarea cercetării structurii de locuire (SL19), surprinsă în campaniile precedente;
- încheierea studierii zonelor de pasaj observate în campaniile precedente, respectiv C332, C390, C394 şi C397;
- studierea complexă, pluridisciplinară, a complexelor surprinse;
- completarea bazei de date a şantierului prin introducerea informaţiilor privind unităţile stratigrafice, complexele şi artefactele descoperite;
- continuarea formării profesionale a studenţilor participanţi la săpături.
Săpătura a fost condusă conform concepţiei şi metodologiei formulate deja şi publicate (C.A. XI. t.1) în cazul şantierului Hârşova - tell.
Suprafaţa cercetată în această campanie a fost, ca şi în cazul campaniilor precedente, conservată primar, în sensul că diversele structuri de lut şi lemn (pereţi de locuinţe, podele şi structuri de combustie), au fost impregnate astfel încât să fie protejate de acţiunea distructivă a apelor pluviale şi a variaţiilor de umiditate şi temperatură iar întreaga zonă a fost protejată cu folie de polietilenă şi un strat protector de sediment.
Situaţiile stratigrafice şi relaţiile observate în cazul diferitelor complexe cercetate a necesitat elaborarea unei metodologii de integrare a datelor în Diagramele Stratigrafice. O atenţie specială a fost acordată relaţiilor stratigrafice dintre US-urile aparţinând C332 şi C379.
Acumularea datelor privind în special zonele de pasaj consecinţă a sitării unei cantităţi semnificative de sediment a impus definirea unei metodologii specifice care să permită integrarea tuturor datelor în baza de date a şantierului şi studierea comparativă a lor.
Eşantionarea
Având în vedere faptul că cercetarea tuturor complexelor cercetate în această campanie a fost începută în campaniile precedente s-a decis continuarea în conformitate cu principiile adoptate anterior.
Prima dintre acestea (sitarea integrală a sedimentului arheologic), a fost aplicată în cazul C332 şi a sedimentului provenit din C394 – campania 2009 care a rămas nesitat.
Reamintim că C332 este în prezent cel mai bine conservat dintre aceste zone de pasaj surprinse până în prezent pe acest şantier fiind parţial afectat de bioperturbări, în principal în zona sa de N. Era acoperit de resturile pereţilor celor două locuinţe existând astfel posibilitatea funcţionării şi eventual a formării sale în perioada de utilizare a celor două locuinţe menţionate.
A doua metodă de eşantionare a avut în vedere flotarea unei cantităţi de cca. 170 litri de sediment în scopul obţinerii unor informaţii specifice carpologice. Alegerea US-urilor a avut în vedere parametrii privind conţinutul în componenţi organici şi activitatea antropică prezumată a le produce dar şi necesitatea comparării potenţialului lor.
În acest scop au fost eşantionate diferite US-uri din cadrul celor trei complexe menţionate, C332, C379, C394 şi C274 – SL19. În această din urmă situaţie au fost sitate integral US-urile recoltate cu ocazia demontării sale cu scopul de a se obţine date sistematice privind utilizarea sa şi eventuala variabilitate.
În campania anului 2010 au fost astfel sitate 446 US-uri cu un volum total de 3000,50 litri provenind din complexele menţionate mai sus.
Complexe arheologice cercetate
Zona de pasaj - C332
A fost observat şi cercetat în sectoarele 33, 34, 39 şi 40, respectiv în suprafeţele c. H1-5, G1-5 şi F5-6. Limita de V a sa este conturată de pereţii de E ai SL47 şi 54 iar cea de E de peretele de V al SL50. Limita de N coincide cu limita actuală a tell-ului iar cea de S de C379.
Starea de conservare, în general este bună, singurele deteriorări observate fiind cele de tip bioperturbare. S-a putut observa că acestea erau mai ample în special în zona sa de N, care practic constituie şi limita de N (actuală), a tell-ului.
US-urile aparţinând acestui complex (165) prezentau o înclinare generală de la N spre S, mai accentuată în zonele sectoarelor 33 şi 34.
Practic acest complex corespunde cu zona destinată circulaţiei dintre locuinţele SL47, 54 şi SL50.
Începutul perioadei de funcţionare a sa a putut fi stabilită cu precizie datorită observaţiilor stratigrafice. Astfel s-a observat că primele US-uri ce-i aparţin suprapun şanţurile de fundaţie ale SL47 şi 50 asigurând astfel precizarea momentului de început al acumulării sedimentelor, respectiv după construirea acestora două.
În teren US-urile corespunzătoare erau acoperite de resturile provenind de la distrugerile acestor locuinţe. În zona sa de S era acoperit şi de resturile provenind de la distrugerile pereţilor SL53.
Relaţiile stratigrafice observate în teren asigură o bună poziţionare a sa în raport cu SL-urile 47, 50, 53 şi 54.
În zona sa de N ea corespunde perioadei de utilizare a SL54 şi 50. În zona mediană ea s-a format în perioada de utilizare a SL47 şi a SL50. În zona de S ea se intersectează cu C379 care corespunde zonei de pasaj dintre şirurile 2 şi 3 de locuinţe, orientate SE – NV.
Zona de pasaj C379
Această zonă a fost surprinsă parţial în principal datorită orientării şirurilor 2 şi 3 de locuinţe, respectiv SE - NV.
Ceea ce trebuie menţionat de la bun început este faptul că acest complex a funcţionat încă dinainte de construirea SL47 şi SL50 şi a continuat şi după aceea. Această situaţie a impus cercetarea cu foarte mare atenţie cu scopul definirii acelor US-uri a căror formare coincidea cu perioada de formare a US-urilor aparţinând C332, asigurându-se astfel contemporaneitatea strictă a celor două complexe.
În această campanie de cercetarea s-a avut în vedere relecturarea profilelor martorilor de sector în care mai exista sediment aparţinând US-urilor acestui complex. Acelaşi demers a avut în vedere şi profilul magistral din aceeaşi zonă ceea ce a permis verificarea corelărilor stratigrafice.
Încă din campania precedentă s-a observat că foarte probabil aceste zone de pasaj au cunoscut o utilizare diferenţiată a acestei categorii de spaţiu. Sitarea completă şi trierea materialelor rezultate a permis confirmarea acestei observaţii chiar dacă într-o formă preliminară. Rămâne încă neclar procesul de acumulare al sedimentului în cazul acestui tip de complex şi corespondenţa cu tipurile de activităţi care au generat acest proces.
Tot materialul rezultat din cernerea sedimentului a fost uscat, triat în funcţie de material (ceramică, oase mamifere, oase peşti, valve de scoici, cărbune, piatră, silex). Ulterior acestea au fost înregistrate şi depozitate pentru analiza specifică.
Cuptor - C274-SL19
În această campanie s-a continuat cercetarea structurii de combustie C274 din camera mică a SL19 (St.42), a cărui cercetare începuse în campaniile anterioare.
Chiar dacă cercetarea sa nu a putut fi încheiată s-a putut observa că această structură de combustie a cunoscut cel puţin patru faze cu modificări corespunzătoare de amplasament şi cel puţin 11 refaceri ale părţii active şi ale bolţii.
Chiar dacă din punct de vedere constructiv acest complex nu prezintă elemente de natură a-l individualiza, ceea ce se poate remarca este faptul că a cunoscut perioade de extrem de intensă utilizare. Relativ frecvent refacerile părţii active au înglobat şi straturi de cenuşă aparţinând ultimilor utilizări dinaintea acestor refaceri ceea ce a permis prelevarea integrală şi flotarea acestora cu scopul obţinerii unor informaţii suplimentare privind eventualele utilizări.
Observaţii arheologice preliminare privind tipurile de sediment
Observaţiile realizate în cursul săpării sale, permit deja, la un nivel preliminar, discriminarea a patru tipuri generale de US-uri.
Primul dintre acestea corespunde unor acumulări mai mari de sediment, cu o frecvenţă crescută a componenţilor antropici (cărbune, ceramică, oase, unelte, de regulă fragmentare, de silex, os, coproliţi şi chirpic ars şi nears) şi în general cu suprafeţe medii şi mari.
Al doilea este reprezentat de acumulări medii şi mici de sediment atât din punctul de vedere al volumului de sediment cât şi din cel al suprafeţelor, cu o semnificativă concentrare a componenţilor antropici de tipul acumulărilor de cenuşă, cărbune, oase şi coproliţi.
Cel de al treilea tip de US-uri este reprezentat de acumulări de sediment unitare din punctul de vedere al compoziţiei, respectiv sediment siltic de regulă galben-verzui cu o foarte scăzută frecvenţă a componenţilor antropici şi extensii medii şi mari din punctul de vedere al suprafeţelor.
Ultimul tip de US-uri este reprezentat de acumulări de sediment unitare din punctul de vedere al compoziţiei, lut galben-verzui cu paie şi pleavă în compoziţie care au fost de regulă atribuite distrugerii în timp a pereţilor locuinţelor, distrugeri datorate acţiunii apelor pluviale care în timp au provocat distrugerea pereţilor structurilor construite. În aceeaşi poziţie spaţială au fost observate şi US-uri reprezentate de chirpic nears care par a corespunde foarte probabil operaţiunilor succesive de reparare a pereţilor afectaţi de distrugerile provocate de intemperii. Acestea au fost observate cu precădere în imediata apropiere a pereţilor de V (SL50) şi de E (SL47), sub forma unor benzi late în general de maximum 0,15-0,25 m.
Această tipologie este importantă în vederea analizei constituenţilor antropici şi mai ales în vederea definirii, în limitele posibile, a succesiunii temporale şi a diferitelor tipuri de activităţi care le-au generat.
Astfel s-a putut observa că, foarte probabil prima categorie de US-uri corespunde unor perioade de acumulare mai ample în timp, perioadă în care, foarte probabil şi constituenţii antropici au fost amestecaţi producându-se o mai mare omogenizare a acestora.
Al doilea tip de sediment reprezintă acumulări datorate unor activităţi specifice, punctuale, desfăşurate în intervale scurte de timp.
Al treilea tip de acumulări poate fi atribuit unei activităţi generice care corespunde necesităţii orizontalizării şi posibil igienizării suprafeţei respective, foarte probabil dezvoltate în intervale reduse de timp.
Ultimul tip de acumulări sedimentare reprezintă materializarea unor situaţii specifice care, în corelare cu celelalte tipuri de acumulări, poate permite definirea cu precizie a sezonalităţii şi specificităţii diferitelor tipuri de activităţi antropice. Acumularea unor astfel de depozite sedimentare poate avea o durată relativ redusă în timp şi o semnificaţie remarcabilă în contextul analizelor privind evoluţia complexelor construite, tehnicile de construcţie şi de reparare a diferitelor structuri, în cazul nostru a locuinţelor.
Din perspectiva analizei pluridisciplinare se poate observa şi faptul că analizele specifice pentru determinarea sezonalităţii, a modurilor de gestionare a resurselor, se pot realiza cu şanse mai mari de reuşită în cazul US-urilor aparţinând tipurilor 2 şi 4.
Corelarea informaţiilor oferite de toate cele patru tipuri de sedimente poate permite pentru prima dată în cercetarea preistoriei din România a mecanismelor de acumulare sedimentară în corelare cu tipurile de activitate antropică şi definirea mai complexă a unor comportamente umane în cazul comunităţilor gumelniţene.
În condiţiile observaţiilor de mai sus s-a adoptat o strategie ce a avut în vedere în primul rând elaborarea uneia cu un caracter unitar privind această categorie a spaţiului construit respectiv zonele de pasaj (complexe de tipul C332, C379) şi cele de folosinţă comună (complexe de tipul C394 la Borduşani-Popină sau C521 la Hârşova).
În consecinţă au fost avute în vedere o serie de elemente ce permit discriminarea categoriilor de spaţiu în funcţie de utilizare. S-a considerat că la nivelul unui prim palier de analiză următorii factori pot fi semnificativi şi deci trebuie avuţi în vedere: contextul stratigrafic cu relaţiile sub şi pe; extensia spaţială; volumul; greutatea specifică.
Corelarea acestor date este de natură să permită o evaluare iniţială unitară care să poată evidenţierea unor specificităţi atât de natură cantitativă cât şi calitativă.
Un palier ulterior al analizei va trebui să se concentreze asupra datelor calitative ce vor putea fi oferite de acele contexte considerate relevante pentru tipul de analiză dorit.