Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popină | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Nălbitoru | Alexandru | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Popovici | Dragomir Nicolae | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Ciobanu | Cristian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie |
| Vasile | Sandu Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie |
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ecologie |
| Gheorghiu | Corina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ecologie |
Raport:
Pentru campania anului 2002 colectivul şantierului şi-a propus următoarele scopuri:
- continuarea cercetărilor în Suprafeţele ß şi ? în vederea racordării stratigrafice cu Suprafaţa ?;
- continuarea cercetării complexelor apărute în campania precedentă şi poziţionarea lor din punct de vedere stratigrafic cu scopul de a se obţine o cât mai bună conexiune pe întreaga suprafaţă cercetată;
- studierea cu o cât mai mare atenţie a zonelor de pasaj dintre locuinţe şi definirea tipurilor de relaţii spaţiale între diversele structuri cercetate;
- studierea repartiţiei spaţiale a locuinţelor în special a variabilităţii laterale de amplasament;
- continuarea cercetărilor interdisciplinare, arheozoologice şi sedimentologice micromorfologice;
- continuarea ordonării şi clasării materialelor rezultate, în special a celui ceramic şi continuarea studiului tipologic, statistic;
- continuarea formării profesionale a studenţilor de la facultăţile de istorie din Târgovişte şi Constanţa şi a studenţilor de la facultatea de Biologie a Universităţii Bucureşti;
- demararea programului de cercetare complexă, ecologică, a zonei Borduşani.
Zonele de pasaj:
În decursul ultimelor campanii de săpături s-a observat prezenţa unor zone ce se evidenţiau prin anumite atribute. Astfel, s-a constat că în zonele limitrofe, de regulă, ale locuinţelor, apar zone definite de succesiuni de unităţi stratigrafice, depuse cvasi-liniar cu o compoziţie diferită, dar unitară, de cele mai multe ori în cazul fiecăreia. Cele mai multe dintre aceste unităţi stratigrafice erau compuse preponderent din cenuşă, fragmente cu dimensiuni mici şi medii de cărbune de lemn, în asociere cu fragmente ceramice sau oase de animale şi ele cu mici sau medii dimensiuni. În multe dintre acestea s-a observat şi prezenţa relativ frecventă a coprolitelor. Intercalate între aceste depuneri apăreau unităţi stratigrafice compuse preponderent din lut galben-verzui, amestecat mai mult sau mai puţin cu componente vegetale.
O deosebită importanţă pentru interpretarea arheologică a jucat-o, pe lângă atributele specifice şi amplasamentul acestora, în sensul că ele suprapun spaţiile dintre locuinţe, păstrând aceeaşi orientare cu acestea, practic E - V şi N - S.
Situaţiile observate până în prezent conduc spre ipoteza existenţei –deliberate - a acestor spaţii create special între locuinţe. În prezent este dificil de estimat lăţimea lor deoarece constatăm modificări laterale de amplasament ale structurilor construite, ceea ce conduce spre secţionarea lor de către şanţurile de fundaţie ale acestora, construite succesiv.
Sugestivă este şi observaţia conform căreia la Borduşani-Popină nu apar zone de deşeuri menajere aşa cum au fost ele observate şi definite în cazul aşezării de la Hârşova-tell. În zonele de pasaj de la Borduşani, au fost depozitate reziduuri secundare, cele mai multe sau importante fiind foarte probabil aruncate în afara aşezării. Astfel s-ar explica şi cantităţile mici de oase şi fragmente ceramice dar care au un indice de fragmentare ridicat.
Din punctul de vedere al înregistrării lor am optat pentru soluţia desemnării lor drept complexe, având în vedere foarte posibila lor semnificaţie spaţială – zone de pasaj - şi în secundar pe cea a utilizării lor ca depuneri de deşeuri menajere.
Rămâne ca pe viitor să definim cât mai bine rolul şi funcţia lor. În funcţie de definirea acestei funcţionalităţi specifice se va putea adopta o strategie a cercetării care să permită stabilirea scopurilor şi problemelor susceptibile să-şi găsească răspuns.
Complexul C 241
Acesta reprezintă în fapt o zonă de pasaj, evidenţiată spre E de distrugerea atribuită SL 33. Din motivele menţionate mai sus a fost considerată un complex.
A fost observată în partea de est a suprafeţei cercetate, în sectoarele St 31 şi 37.
Limita sa de vest era marcată de şanţurile de fundaţie, C 173 în St 37 şi C . 200, în St 31.
Este compus din US-uri care au o poziţie orizontală dar cu o compoziţie diferită. În unele predomină cenuşa şi cărbunele iar în altele lutul galben-verzui, de cele mai multe ori, chirpic nears. A fost observată şi prezenţa oaselor şi a fragmentelor ceramice puternic fragmentate şi de cele mai multe ori în poziţie orizontală.
Limita de est este variabilă din cauza unor intervenţii posterioare – excavaţii în suprafaţă care au distrus şi această limită.
De altfel, toată zona de la est de C 241 prezintă US-uri cu înclinare mai mult sau mai puţin accentuată de la vest spre est.
În zona de sud a sectorului 31 se observă şi o înclinare a US-urilor de la nord spre sud, situaţie care este de altfel cvasi generalizată în zona de sud din toată suprafaţa cercetată. Altimetric, ea a fost observată între -2,40 şi –1,98.
Cercetarea sa nu a fost încheiată.
Lăţimea sa maximă – în profilul de nord al St 37 era de 1,85 m. Iar cea minimă de 0,25 m.
Complexul C 204
Acesta este foarte interesant prin aceea că din punct de vedere stratigrafic suprapune distrugerea SL 33 şi este la rândul său suprapus de C 173 şi C 223. În acelaşi timp el marchează construirea unei locuinţe ce a avut aceeaşi orientare, NNE – SSV, dar cu o variaţie laterală de cca. 3 m. Această situaţie sugerează apariţia unor modificări în ceea ce priveşte organizarea şi amenajarea spaţiului.
Materialul arheologic, mai precis chirpicul provenit de la distrugerea pereţilor SL 33 prezintă o albiere în zona sa centrală care coincide cu traseul C 204.