Bordușani | Comuna: Bordușani | Judeţ: Ialomița | Punct: Popina | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bem | Cătălin | responsabil | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernău | Ioan | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Coman | Radu | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Munteanu | Simona | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Golea | Mihaela | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nicolae | Cătălin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vasile | Gabriel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Parnic | Valentin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Hila | Tudor | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
Raport:
Cercetarea celui mai mare tell din aria munteană a civilizației gumelnițene a fost reluată în 2021, după o nedorită pauză, pricinuită de trecerea la cele veșnice a celui ce a fost Dragomir Nicolae Popovici. Mai vechii și mai noii membri ai colectivului și-au afirmat într-o mai mare sau mai mică măsură dorința colaborării ştiinţifice în cadrul noului proiect Cercetarea arheologică interdisciplinară din Microzona Bordușani (jud. Ialomița), avându-se în vedere atât stațiunea pluristratificată, cât și spațiile limitrofe din actuala Baltă a Ialomiței, dar și zona continentală. O sumă a unora dintre obiectivele campaniei din 2021 s-a dorit a fi realizarea diagramei stratigrafice integrale a cercetărilor anterioare de pe Popina Bordușani – inclusiv a sondajelor punctuale – pentru racordarea acestora la cele ce urmau și urmează să fie puse în scenă. Firește, toate acestea în măsura în care se recupera întreaga documentație. În aceeași măsură, aici era prevăzută și continuarea prelucrării materialului ceramic şi a celorlalte tipuri de artefacte descoperite anterior. Principiul declarat și asumat a avut în vedere exclusivitatea vechilor membri ai colectivului științific în ceea ce privește drepturile de autor asupra cercetărilor din campaniile anterioare. Unul dintre principalele obiective a fost, însă, inițierea de cercetări noi pentru identificarea eventualelor elemente de delimitare ale tell-ului Bordușani Popină. Fără îndoială, beneficiam de concluziile cercetărilor similare – intruzive sau nu –, întreprinse în zeci de tell-uri de la nord de Dunăre. Astfel, am decis să investigăm intruziv, într-o primă etapă, zona sudică a tell-ului. Facem încă o dată precizarea că pe martorul de eroziune – mult mai mare ca suprafață decât s-a crezut până acum – nu există două tell-uri. Ar fi fost anormal din toate punctele de vedere și nu insistăm. Excavarea și amenajarea ghețăriei din sec. XIX și infrastructura drumului de acces spre zona dominantă altimetric au putut crea o impresie în acest sens. Amintim doar sumar problemele puse de vegetația abundentă din zonă – defrișată în spațiile investigate intruziv sau nu. Au fost identificate și cercetate parțial cel puțin șase șanțuri de delimitare, de dimensiuni diferite. Toate sunt abandonate la scurt timp după excavare și, exceptându-le pe cele din exteriorul actual al martorului de eroziune pe care s-a dezvoltat tell-ul, sunt suprapuse de complexe de locuire Gumelnița – locuințe neincendiate, zone menajere sau de pasaj. Traseele unora dintre șanțuri au fost precizate și magnetic și prin ERT. În primul rând, trebuie repusă problema continuității de locuire a Popinei Bordușani pentru că, așa cum se afirma cu alte prilejuri, fiecare nouă comunitate își săpa propriul șanț de delimitare. Firește momentele de abandon a locuirii, cel puțin cinci, traduse prin părăsire și reocupare, vor trebui identificate prin analiza diagramei stratigrafice a cercetărilor anterioare, dar și în urma investigațiilor viitoare. În al doilea rând, mai vechile interpretări ale stratigrafiei unor sondaje punctuale din zona sudică a tell-ului – care au interceptat exclusiv umpluturile unor șanțuri de delimitare – trebuie revizuite, episoadele de inundație menționate atunci nefiind decât etape de umplere naturală sau conștient antropică. De altfel, chiar umpluturile șanțurilor excentrice, din exteriorul movilei actuale, nu includ sedimente care să confirme inundații de amploare contemporane locuirii eneolitice. Și asupra inundabilității zonei circumscrise Popinei va trebui să ne oprim în campaniile viitoare. În sfârșit, suntem siguri că terasările identificate sunt realizate în perioada modernă-contemporană. Cel puțin cele din zona cercetată anul acesta. De asemenea, am pus problema înlăturării contemporane de sedimente din zona sudică a tell-ului. Cele cel puțin șase șanțuri de delimitare pot corespunde la tot atâtea momente diferite de ocupare a tell-ului, în logica relevată de cercetările din tell-urile Microzonei Bucșani și nu numai, conform căreia fiecare nouă comunitate își sapă propriul șanț. Nu revenim acum asupra problematicii acestor lucrări de delimitare, nici asupra celor complementare – valul și palisada. Precizăm însă că măsurătorile geofizice au confirmat existența obstacolelor de delimitare, chiar dacă cele trei șanțuri care se secționează succesiv se confundă într-unul singur. Firește momentele de abandon a locuirii, cel puțin cinci, traduse prin părăsire și reocupare, vor trebui identificate prin analiza diagramei stratigrafice a cercetărilor anterioare, dar și în urma investigațiilor viitoare. Utilajul litic cioplit descoperit în 2021 pe Popina Bordușani constă din 39 de piese, marea majoritate a acestora provenind dintr-unul din șanțurile de delimitare (Cx4/7). Materia primă este destul de omogenă din punct de vedere al caracteristicilor morfologice vizibile macroscopic, fiind compusă din silex de bună calitate, cu un colorit ce variază de la alb/gri deschis la alb gălbui și portocaliu, în unele cazuri cu incluziuni de culoare albă. Trei piese sunt corticale, cortexul fiind subțire, de culoare albă, fără să conțină cretă. Există și o piesă (o creastă) ce provine dintr-un silex de culoare neagră. Considerăm posibilă proveniența materiei prime din depozitele geologice de silicolite aflate în Dobrogea și în nord-estul Bulgariei (așa numitul silex de Ludgorie). Din cele 39 piese litice cioplite 28 sunt suporturi laminare și 11 suporturi tip așchie. Din totalul suporturilor laminare, 26 au retușe laterale sau urme de folosire. Dintre acestea, se disting din punct de vedere tipologic, patru piese de tip grattoir, un fragment de seceră și o lamelă. Dintre uneltele realizate pe suport tip așchie amintim un grattoir realizat pe o creastă și un vârf de săgeată.
Abstract [EN]:
In 2021 the research of the largest Gumelnița tell from Muntenia restarted, after a two years break caused by the untimely passing of the former director of the excavations, professor Dragomir Nicolae Popovici.
One of the main objectives of the 2021 excavation campaign was the identification of the enclosure ditch(es) surrounding the tell, taking into account our previous consistent experience at several (dozens) other similar sites across Southern Romania.
During our researches we managed to identify (using different methods, including ERT and magnetometry) and partially excavate no less than six enclosure ditches, all of different sizes. All of them were abandoned shortly after completion, and with the exception of the ones located at the exterior of the tell, all are overlaid by Gumelnița habitation structures, whether dwellings, refuse or passage areas.
These very important discoveries should allow some major reconsiderations regarding the duration and rhythm of the life on the mound, taking into account the fact that each community was digging its own ditch. Obviously, the habitation abandon moments, at least five, representing episodes of abandonment and reoccupation of the space, have to be further identified on the stratigraphic diagram of the past excavations, but also during future researches.
Secondly, the stratigraphy of several old test pits at the Southern part of the tell, which intercepted the filling of the ditches, have to be reinterpreted and the assumption of the existence of several flooding episodes excluded – most likely the ditches were filled due to natural abandonment and decay processes or human intervention. The theory of flooding should also be abandoned for the exterior ditches, and in fact all the tell area should be reassessed in terms of its flooding sensitivity.
Last but not least, we are sure that the terraces identified are in fact modern earthworks. We also raised the issue of contemporary sediment removal from the Southern part of the tell.