Bologa | Comuna: Poieni | Judeţ: Cluj | Punct: Castrul | Anul: 2018


Descriere:

Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 59069.01 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Poieni
Localitate:
Bologa
Punct:
Castrul
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Cupcea George participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Marcu Felix participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Petiş Ioniţă participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Bajusz Matyas participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Raport:
S-a cercetat o suprafaţă de 10 x 7 m, în colţul de SV al praetoriului cu scopul de a identifica cu precizie colţul de SV al clădirii. Nu a fost cercetată integral şi din cauza umpluturii adăugate de cercetările din ultimii ani. Aproximativ 40% din pământul excavat este umplutură post 2012. Structuri: Şanţul de scoatere al zidului Z1, identificat în partea de SE a suprafeţei, pe o lungime de max. 3 m (E-V), vizibil numai de la o cotă inferioară celei mai târzii podele a absidei A2 şi structurii lui Z18. L-am identificat cu C93. Probabil, din cauza distrugerii acestei laturi a praetoriului la începutul secolului al XX-lea, s-a pierdut traiectoria acestui context arheologic în cea mai mare parte a suprafeţei. Z18: orientare N-S, opus incertum, alcătuit din pietre mari de carieră şi mortar cu mult var. Face colţ cu Z16 în extremitatea de N şi faţa lui vestică e distrusă în cea mai mare parte de groapa modernă menţionată anterior (de la începutul secolului XX). Încăperea determinată de Z15-16- 17-18 conţine pe C95 (vezi raportul din 2017 pentru descriere), care se lipeşte de Z18. Probabil este un nivel de podea pentru această încăpere (denumită încă din 2017 încăperea VIII). Aceasta, din punct de vedere cronologic, este ulterioară fazei principale romane, însă funcţionalitatea ei urmează a fi supusă dezbaterii. Din absida A2 am surprins cea mai mare parte a capătului ei de V, deşi, din cauza aceleiaşi gropi moderne de început de secol XX, nu se poate identifica cu precizie legătura cu incinta clădirii praetoriului. Cu toate acestea, au fost identificate cele două niveluri de podea cunoscute anterior, C87 şi C88. Z19 şi Z20: în colţul de NV (pe latura de N) a suprafeţei cercetate în 2018, au fost fost surprinse Z19 şi Z20. Apar ca nişte structuri „firave” în tehnica opus incertum. Cea mai asemănătoare structură cu aceste două ziduri, Z19 şi Z20, este Z4 din 2013. Z19 este orientat E-V, iar Z20 este orientat N-S. În cazul în care cotele celor două ziduri corespund sau se aproprie de cea a lui Z4, atunci ar trebui să le dăm o funcţionalitate similară (susţinerea hipocaust-ului în camera I). Pe o suprafaţă foarte mică, între Z19 şi Z20 s-a conturat o amenajare de mortar, posibil podeaua inferioară de pe care porneşte instalaţia de hipocaust, denumită C103. Compartimentare presupusă În cazul în care Z1 şi-ar fi continuat traseul înspre V, probabil că se închide cu contextul C104, care e cel mai bun „candidat” pentru şanţul de scoatere a zidului de V al praetoriului. C106: paralel cu C104, apare, la un moment dat, ca un şant de scoatere al unui zid/perete care ar delimita o încăpere în acelaşi colţ al clădirii. C102: e cel mai probabil de echivalat cu C4/2012, adică podeaua superioară a sistemului de încălzire din încăperile care aparţin fazei principale romane. Argument: limita nordică a acestui context prezintă o bucată compactă de 0,8 x 0,5 m din această podea, formată dintr-un strat de opus signinum de aproximativ 15 cm grosime, lipit de o cărămidă bipedală. Urme similare au fost surprinse în alte câteva puncte, acestea permiţând o interpretare din punct de vedere al funcţionalităţii, adică urma sistemului de încălzire din presupusa încăpere din colţul de SV al praetoriului. C96, a fost indentificat in situ, prăbuşit pe un strat de lut, putând fi interpretat drept una dintre podelele (probabil cea mai târzie) aparţinând fazelor de lemn. Acest strat a mai fost surprins şi la V de C106, iar Z18 pare să fi fost împlântat în acest lut gri. Pupem presupune echivalarea lui cu C17/2013. La V de C104 au fost identificate C99 (rigolă) şi C100 (drum) cărora, în acest moment, le-am dat funcţionalitatea de rigolă/substrucţie de drum aparţinând drumului N-S dintre praetorium şi principia. C101: e o groapă săpată în C96 cu diametrul de aprox. 90 cm, în care s-a descoperit material special (bronz, unele cu semne de refolosire/topire). Funcţionalitate: incertă. Observaţie generală: Secţiuni mai vechi (N. Gudea) Suprafaţa este brăzdată de urme ale secţiunilor mai vechi, din perioada cercetărilor realizate de N. Gudea. Am identificat traseul celebru SGLV orientată E-V, care porneşte de pe valul de E al castrului şi taie praetoriul, continuând peste principia, precum şi caseta care taie Z1 şi cele două abside (A1+A2; în colţul de SV al S 2018). Nu în ultimul rând, unul dintre cele trei sondaje trasate peste sau perpendiculare în zona lui Z1. Fazele de lemn Dispunerea şi morfologia structurilor identificate din faza de lemn sugerează faptul că avem cel puţin două etape ale construcţiei: Faza I – timpurie, din care fac parte PT8 şi PT9 care se intersectează în T; PT11 şi PT12 de asemenea. Faza II – ulterioară, alcătuită din PT10 (pe sub şanţul lui Z1) şi PT13 (orientat E-V în SG). Observaţie generală: pereţii de lemn aparţinând fazei timpurii sunt mai subţiri, iar cei ai fazei a II-a, în partea de N a suprafeţei, dispar până la nivelul la care apare faza I de lemn (deşi ei sunt suprinşi de la acelaşi nivel). Deocamdată, determinarea vreunei încăperi sau a unui plan general este imposibilă. Observaţii finale şi planul pentru cercetările viitoare: Deoarece putem concluziona că lipsesc urmele indubitabile ale zidurilor de închidere din colţul SV al praetoriului (Z1 + zidul vestic), precum şi a închiderii absidei de V (A2), trebuie să continuăm explorarea zonei, în speranţa apariţiei unor urme mai consistente. E posibilă, de altfel, extinderea spre V a planului presupus actualmente. Surpriza, având în vedere gradul ridicat de distrugere a clădirii în această latură de V, este aceea că apar în schimb pereţi/ziduri de compartimentare interioară (Z18, Z16, Z19, Z20). Compartimentările determinate de aceştia, precum şi funcţionalitatea lor urmează a fi explorate în cadrul campaniei din 2019.