Bodeştii de Jos | Judeţ: Neamţ | Punct: Cetăţuia Frumuşica | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 121625.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Bodeşti
Localitate:
Bodeştii de Jos
Punct:
Cetăţuia Frumuşica
Localizare:
| 121625.01 |
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Munteanu | Elena Roxana | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Uţă | Lucian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
Aşezarea eneolitică de pe Cetăţuia Frumuşica, aflată în extravilanul satului Bodeşti (la aproximativ jumătatea distanţei între această localitate şi satul Verşeşti, com. Girov) este situată pe terasa râului Cracău, pe un pinten care se detaşează de restul terasei datorită ravenelor care îl delimitează spre nord, est şi sud. Situl, având o suprafaţă ce depăşeşte 4500 mp, este compus din două platforme, din care cea superioară este mai mică în suprafaţă şi mai înaltă cu circa doi metri faţă de cea inferioară.
Situl a fost investigat sistematic de către Constantin Matasă, prin câteva sondaje realizate în 1928 şi 1930 şi prin săpături de mai mare amploare în 1939-1940, care au epuizat circa 30% din suprafaţa sitului - în special în zonele centrale ale celor două platforme. Au fost dezvelite cu acest prilej complexe de locuire din toate cele trei faze de evoluţie ale culturii Cucuteni, precum şi urme sporadice din perioade ulterioare (epoca bronzului, perioada dacică), materialele recuperate fiind printre cele aflate la baza colecţiei pe atunci nou înfiinţatului Muzeul Arheologic Regional din Piatra-Neamţ. Rezultatele săpăturilor întreprinse au fost publicate monografic de către autorul cercetărilor, într-o lucrare ce constituie o contribuţie de necontestat la cunoaşterea epocii eneolitice din estul României1.
Analizând cercetările întreprinse la Frumuşica de către Constantin Matasă, constatam că unele situaţii arheologice întâlnite în teren nu au fost prezentate suficient de detaliat (informaţii privind durata şi consistenţa depunerilor din epoca bronzului, de exemplu, prezentarea complexelor sau legătura dintre artefactele descoperite şi contextele din care provin) şi că, prin prisma cercetărilor ulterioare din situri cucuteniene, date precum cronologia aşezării eneolitice sau detaliile de structură internă şi arhitectură, necesită o revizuire. În acest sens, ne-am propus efectuarea unor cercetări sistematice, care să permită reevaluarea în ansamblu a acestei staţiuni eneolitice, plasarea în teren a săpăturilor vechi, verificarea stratigrafiei orizontale şi verticale, identificarea limitelor locuirii preistorice şi a structurilor defensive sau de delimitare, precum şi stabilirea cronologiei acestora.
Starea de conservare a sitului o apreciem ca fiind mediocră, cu atât mai mult cu cât în anii ’50 ai secolului trecut suprafaţa celor două platforme (la fel ca întreaga terasă între Bodeştii de Jos şi Verşeşti), au fost împădurite; în atare condiţii, urmărirea în teren a traseului vechilor săpături şi stabilirea zonelor de cercetat este cu mult mai dificilă.
Pe platforma inferioară au fost realizate două secţiuni (S. II - 6 x 2 m şi S. III 2,5 x 1,5 m), amplasate spre colţul de sud-est al acesteia, între şanţurile 1 şi 2 din vechile săpături. În S. II, începând de la 0,10 m, într-un sol prăfos, cenuşiu, alături de mai multe pietre de dimensiuni medii şi mici (cu latura de cel mult 0,25 m) apar amestecate materiale ceramice fragmentare eneolitice şi din epoca bronzului (fragmente cu decor striat sau incizat, de tipul triunghiurilor cu câmpul haşurat, specifice culturii Costişa). Dedesubtul pietrelor2 se observau bulgări de chirpici în poziţie secundară şi ceramică fragmentară eneolitică. Întreaga depunere antropică secţionată în S. II are grosimea de 1,20-1,30 m, iar materialele recuperate constau aproape exclusiv în ceramică fragmentară. Ţinând cont de amplasarea secţiunii - în buza pantei - nu este exclus ca situaţia interceptată, greu de interpretat datorită suprafeţei reduse a săpăturii, să fie rezultatul unor acţiuni de curăţare a platoului. Coerenţa interpretării stratigrafiei este îngreunată de identificarea unui complex adâncit - o groapă sau un segment dintr-un şanţ îngust de 0,70 m şi care este intersectat pe lăţimea S. II. Observat abia în momentul în care în restul săpăturii a fost atins nivelul steril din punct de vedere arheologic, posibilul şanţ se adâncea cu cca. 0,70-0,75 m în lutul galben, umplutura sa constând într-un strat compact de pietre de dimensiuni mici. Nu s-a observat nivelul de la care se taie acest şanţ/groapă, verificarea segmentului respectiv rămânând ca obiectiv al campaniei viitoare.
În ceea ce priveşte S. III, aflată de asemenea în sectorul de sud-est al platformei inferioare, la 5,20 m nord de S. II, aceasta intersectează, cel mai probabil, un segment al unui complex eneolitic, la -0,70 m, puternic deranjat de rădăcinile unui arbore: în afara bulgărilor de chirpici recuperaţi dintre rădăcini (printre care şi un fragment de placă perforată), pe profilele de nord, est şi sud ale secţiunii, la adâncimea amintită se observă un strat uniform de chirpici, cu grosimea de 0,10 m.
Pentru delimitarea sitului ne-am propus, atât în această primă campanie, cât şi pentru cele următoare, realizarea unor sondaje pe loturile de teren aflate în jurul înălţimii propriu-zise. Cele două secţiuni practicate la sud şi sud-est de platforma inferioară a Cetăţuii, în zone în care la suprafaţa solului se observau, sporadic, materiale arheologice, nu au confirmat existenţa unui nivel antropic. În S. I, trasat la 20 m sud de Cetăţuie, au apărut, sporadic şi fără a compune o structură coerentă, câţiva bulgări de chirpici şi o cantitate redusă de ceramică eneolitică, rulată şi corodată. În secţiunea de control efectuată la 60 m sud-est de Cetăţuie, imediat dedesubtul stratului vegetal urma lutul galben ce constituie sterilul arheologic.
În urma acestei prime campanii, de verificare, ne propunem pentru anii următori realizarea unei săpături extinse, în special pe laturile de est şi nord-est ale Cetăţuii.
Materialele descoperite ca urmare a cercetărilor de anul acesta au intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, fiind finalizate operaţiunile de conservare primară.