Bocşa | Judeţ: Sălaj | Punct: Dealul Bancului | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 140333.02 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Bocşa
Localitate:
Bocşa
Punct:
Dealul Bancului
Localizare:
| 140333.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bejinariu | Ioan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă desfăşurată la Bocşa, punctul „Dealul Bancului” a fost determinată de intenţia construirii unei locuinţe în acest punct aflat în Lista monumentelor istorice a judeţului Sălaj. Localitatea se află în jumătatea vestică a Sălajului, pe valea Zalăului. Situl este amplasat la V de centrul localităţii, pe malul stâng al pârâului „Valea Carpenilor”. A fost evidenţiat graţie materialelor arheologice donate prin anul 1976 de către proprietarul casei cu nr. 123, care au ajuns în colecţia muzeului din Zalău şi a şcolii din localitate. Aceste materiale, atribuite de către É. Lakó, culturii Wietenberg, din perioada mijlocie a epocii bronzului nu mai pot fi identificate astăzi în cadrul celor două colecţii. Cercetări arheologice anterioare lipsesc, cu excepţia unor cercetări de suprafaţă efectuate în anul 1998, ocazie cu care au fost descoperite spre limita estică a dealului, în mijlocul satului, materiale ceramice medieval-târzii. Caracterul sitului este greu de apreciat doar pe baza cercetărilor de suprafaţă şi a săpăturii de amploare redusă din august a.c. Integritatea sitului este ameninţată actualmente de factori naturali (înclinarea accentuată a terenului) cât şi de extinderea zonei locuite. În acest scop, zona sitului a fost marcată pe PUG-ul com. Bocşa.
Intervenţia noastră a fost determinată de intenţia proprietarilor de a construi o locuinţă în grădina casei cu nr. 123, pe o suprafaţă de cca. 85 m2. Săpăturile au fost efectuate manual. Stratigrafia este simplă. Sub nivelul cenuşiu-deschis afectat de lucrările agricole, apare un nivel lutos, de culoare galben-muştar în care s-au conturat doar două complexe arheologice. Este vorba despre două gropi: G1 apărută în suprafaţa C1, respectiv G2 surprinsă parţial către peretele estic al suprafeţei C2. Prima groapă are un inventar mai interesant constând dintr-un vas parţial întregibil, un cuţit din fier şi o mărgea din pastă de sticlă, precum şi oase de animale. În groapa nr. 2 au apărut fragmente de lipitură de vatră, oase şi câteva fragmente ceramice atipice. Pe baza puţinului material arheologic descoperit, cele două complexe pot fi atribuite intervalului sec. VII-VIII.
O primă constatare, în urma acestei săpături preventive este că avem de-a face cu descoperiri care nu pot fi atribuite în nici un caz perioadei mijlocii a epocii bronzului – respectiv culturii Wietenberg. Inventarul celor două gropi şi în mod pregnant inventarul primei, indică fără echivoc că este vorba despre indicii ale locuirii acestei zone în aşa-zisa perioadă a migraţiei popoarelor. Avem de-a face cu ceramică lucrată cu mâna şi doar finisată la roata înceată, iar în groapa nr. 2 apar şi fragmente, chiar atipice, de o calitate superioară şi lucrate deja la roata. Foarte importantă pentru datarea acestor descoperiri este mărgeaua conică din pastă de sticlă, decorată cu intarsii din sticlă albă. Pe baza consultării unei bibliografii minimale, se pare că în mormintele primei perioade avare din Câmpia Tisei, acest gen de podoabe este frecvent întâlnit. Chiar şi unul dintre fragmentele ceramice din groapa nr. 2, lucrat la roată, din pastă fină cu o culoare vineţie, face trimitere spre o specie ceramică caracteristică descoperirilor acestei perioade, adică aproximativ sec. VII – prima jumătate a sec. VIII.
În ciuda faptului că este vorba despre o excavaţie la scară redusă, cu doar două complexe descoperite, importanţa descoperirilor este evidentă nu doar la nivel judeţean, ci chiar şi regional, în contextul zonei nord-vestice a României, unde descoperirile acestei perioade nu sunt deloc numeroase. Ca atare, orice nouă raportare a unui sit aparţinând acestei perioade este menită să acopere un gol pe harta descoperirilor. Întrucât pe o suprafaţă de peste 80 m2 doar două complexe au fost descoperite şi dat fiind lipsa unui strat de cultură, se pare că ne aflăm în afara sau cel puţin la periferia unei staţiuni arheologice din această perioadă. Observând topografia terenului, staţiunea respectivă ar putea fi plasată ceva mai la N sau nord-est de zona cercetată de noi, acolo unde terenul, relativ plat, permite amplasarea unei aşezări sau utilizarea locului pentru înmormântări. Nu în ultimă instanţă, această descoperire impune pe viitor o mai atentă supraveghere a zonei mai ales în perspectiva, aşteptată, a edificării unor noi construcţii în zona „Dealul Bancului” din loc. Bocşa. Acest fapt va permite continuarea cercetărilor arheologice preventive pentru completarea bazei de date iniţiate în vara acestui an. [Ioan Bejinariu]