Blejoi | Judeţ: Prahova | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Frînculeasa | Alin | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Dumitrescu | Claudia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Negrea | Octav | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Preda | Bianca | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Cercetările arheologice preventive au fost realizate deoarece pe terenul unde se afla movila urma să se construiască un drum de legătură între centura de vest a municipiului Ploieşti şi viitorul cartier Parc, construcţie ce ar fi afectat monumentul arheologic. În momentul demarării săpăturilor movila se afla într-o stare precară de conservare, fiind afectată de lucrări agricole intensive ce au condus la aplatizarea acesteia, făcând dificilă identificarea în teren a sitului. Avea 0,6 m înălţime şi aproximativ 30 m diametrul maxim. După cercetarea acestui obiectiv s-a constatat faptul că movila avea 0,6 m înălţimea maximă şi circa 23 m (N-S) diametrul maxim.
Modul în care a fost dezvoltată strategia de săpătură a fost determinat de situaţia existentă în teren în momentul începerii cercetării, situl fiind acoperit de cultură de rapiţă, ceea ce a restrâns zona ce putea fi afectată de intervenţia arheologică, dar a împiedicat şi observaţiile de suprafaţă. Săpătura s-a desfăşurat prin deschiderea unor şecţiuni paralele care să permită accesul utilajului mecanizat, dar şi obţinerea unor observaţii concludente privind etapele amenajării tumulului, precum şi dimensiunile reale ale acestuia. Între secţiuni ce au avut orientarea sud - nord au fost păstraţi martori stratigrafici de 1 m grosime (est-vest). Primele două secţiuni (S.I şi S.II) au fost orientate paralel şi au suprapus zona centrală a movilei. Au avut lungimea de circa 30 m şi lăţimea de 5 m. La vest de S.I şi la est de S.II au fost trasate alte două secţiuni late de 4 m, dar în zona centrală au fost păstraţi martori stratigrafici de 1 m grosime şi 4 m lungime, ce au fost situaţi perpendicular pe S.I, respectiv S.II, segmentând aceste două secţiuni în câte două casete.
Acestea au fost denumite/ numerotate în funcţie de poziţionarea lor în sensul acelor de ceasornic: Caseta 1 - suprafaţa sud-vestică; Caseta 2 - suprafaţa nord-vestică; Caseta 3 - suprafaţa nord-estică; Caseta 4 - suprafaţa sud-estică. La 1 m vest de casetele 1 şi 2 a fost trasată S.III orientată sud-nord, având lăţimea de 1,5 m şi lungimea de 25 m. În zona centrală a movilei, pe mijlocul martorului de est al S.I a fost amplasat punctul zero de la care s-a făcut caroiajul din 2 în 2 m, marcat cu cifre arabe crescător de la 0 la 7 spre nord şi descrescător de la 0 la - 8 spre sud.
Etapele cercetării au fost următoarele: cu ajutorul unui utilaj suprafeţele au fost săpate în plan orizontal, începând de la nivelul superior spre cel inferior în ordinea poziţionării acestora de la S.I la S.II, apoi cele patru casete, iar ultima zonă abordată a fost S.III; primul a fost demontat mormântul secundar (M1); toate adâncimile consemnate în documentaţia de şantier au fost raportate la un punct zero amplasat central, în partea superioară a movilei, la intersecţia carourilor.
Stratigrafie: I. Strat arabil/vegetal, gros de circa 0,10-0,15 m, culoarea cenuşie; II. Strat negricios, argilos, acoperea parţial mantaua iniţială, avea grosimi de 0,10-0,20 m, îngroşându-se spre poalele movilei până la 0,50 m; acest strat nu se regăsea spre centrul movilei, ci numai în ultimul sfert al diametrului acesteia, îngroşându-se spre margini; III. Movila ce acoperea mantaua, avea culoarea cenuşie la uscare, consistenţă prăfoasă, lut amestecat cu pietricele mărunte, grosimea maximă de 0,40 m (afectată la partea superioară de arătură). IV. Manta, ce acoperea M.3 (mormântul primar), avea culoarea gălbui-maronie, o grosime nu mai mare de 0,25 m. IV. Strat antic, gros de circa 0,10 m, culoarea maronie, consistenţă prăfoasă, lut amestecat cu pietricele. V. Depozit natural de pietriş.
Complexele arheologice: au fost descoperite cinci morminte de inhumaţie, notate cu sigle de la M1 la M5 la care se adaugă două complexe notate Cpl.1 şi Cpl. 2.
Mormântul 1 (M1) – este un mormânt secundar, descoperit în S I, relativ aproape de centrul movilei, săpat în mantaua acesteia, identificat la adâncimea de -0,42 m faţă de suprafaţa actuală. Fundul gropii atingea -0,60 m, aceasta era orientată pe direcţia SV-NE, avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite. Avea următoarele dimensiuni: lungime 1,67 m, lăţime maximă 0,9 m în zona centrală. Mormântul conţinea resturile osteologice ale unui individ, ce fuseseră puternic răvăşite de ganguri de animale. În momentul descoperirii se mai păstra in situ craniul, o claviculă şi scapulă şi fragmente ale unui femur. Din cauza stării precare de conservare a scheletului este dificil de reconstituit poziţia în care fusese depus defunctul, este însă posibil să fi fost chircit pe partea dreaptă, orientat cu certitudine cu capul către sud-vest. Nu au fost identificate urme de ocru. Avea ca inventar funerar un inel de buclă masiv realizat din cupru, cu o spiră şi jumătate, cu capetele uşor subţiate. Determinări antropologice: adult, sex masculin, vârsta 51,5 ani.
Mormântul 2 (M2) – este un mormânt secundar, descoperit în caseta 2 şi suprapus parţial de martorul ce o separă pe aceasta de S.I. Complexul a fost săpat în movila deja ridicată, identificat la adâncimea de -0,38 m faţă de suprafaţa actuală a martorului. Fundul gropii atingea -0,40-0,45 m, aceasta era orientată pe direcţia V-E, probabil avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite, dimensiuni păstrate de 0,60x0,80 m (EV-NS). Complexul a fost parţial afectat în timpul cercetărilor arheologice, dar resturile osteologice au fost recuperate, putându-se reconstitui principalele elemente ale ritualului funerar. Defunctul, un individ aflat într-o stare bună de conservare, era orientat pe direcţia V-E, depus în decubit dorsal, probabil cu palmele pe lângă corp. Membrele inferioare, iniţial ridicate, au căzut ulterior către partea dreaptă. Nu era însoţit de inventar funerar sau depuneri de ocru. Determinări antropologice: adult, sex feminin, vârsta 35-38,2 ani.
Mormântul 3 (M3) - este mormântul primar (principal), peste care a fost ridicată movila iniţială, amplasat în centrul acesteia. A fost săpat de la nivelul antic de călcare şi a perforat stratul natural de pietriş. A fost identificat în S.I la -0,36 m adâncime, fiind parţial suprapus de martorul stratigrafic central. Groapa era orientată pe direcţia SV-NE, avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite şi se îngusta către fund. Avea următoarele dimensiuni: în partea superioară: lungime 1,95 m şi lăţime 1,13 m. Adâncimea maximă atingea -0,99 m de la nivelul actual al movilei, de la nivelul de săpare groapa avea 0,60 m adâncime. Pietrişul natural excavat şi depus lângă groapă era vizibil pe laturile vestică şi nordică ale gropii. În partea nordică a gropii, pe latura scurtă, a fost săpată o treaptă cu lăţimea de 68 cm şi adâncimea de 10 cm. Defunctul, un individ robust, a fost descoperit într-o stare bună de conservare. Era orientat pe direcţia SV-NE, depus în poziţie chircită pe partea stângă. Membrele superioare erau îndoite şi aduse către faţă, membrele inferioare au fost flexate, dreptul mai accentuat decât stângul. Urme de ocru au fost descoperite în zona gâtului şi a membrelor superioare ale defunctului. Inventarul funerar era compus din două inele de buclă din argint şi mai multe obiecte de podoabă (numărul total este de 32) din cupru, caolin/talc, Dentalium, ce formau un colier bine păstrat, depus la gâtul defunctului: 1 pandantiv Brillenspirale, 4 perle tubulare de cupru (din care două slab conservate), 10 mărgele tubulare din Dentalium, 17 mărgele de caolin/talc întregi. Sub pandantiv au fost identificate posibile urme de lemn, iar în zona gâtului urme de materiale organice. Determinări antropologice: adult, sex masculin, vârsta 30-35,2 ani.
Mormântul 4 (M4) - este un mormânt secundar, suprapus de martorul stratigrafic dintre casetele 1 şi 2 şi de martorul ce le separă pe acestea de S.I, săpat în mantaua movilei, identificat la adâncimea de -0,55 m faţă de suprafaţa actuală a martorului. Fundul gropii atingea -0,65 m, aceasta fiind orientată pe direcţia V-E. Avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite, avea următoarele dimensiuni: lungime 1,33 m, lăţime 0,58 m. Defunctul se afla într-o stare precară de conservare, în momentul cercetării se mai păstrau fragmente din mandibulă şi câteva fragmente de oase lungi. Era posibil orientat pe direcţia V-E, poziţia nu a putut fi reconstituită. Ocru a fost descoperit în zona craniului şi resturilor de oase lungi. Nu era însoţit de inventar funerar. Determinări antropologice: adult, indeterminabil, vârsta 30-50 ani.
Mormântul 5 (M5) - este un mormânt săpat de la nivelul antic, înainte de ridicarea movilei, descoperit în S.I şi suprapus parţial de martorul vestic al acesteia. Groapa mormântului a fost excavată de la -0,45 m, iar adâncimea maximă atingea -1,36 m, de la punctul 0. Aceasta era orientată pe direcţia SV-NE, avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite, următoarele dimensiuni: lungime 1,9 m, lăţime 0,95 m. Defunctul, un individ robust, a fost descoperit într-o stare bună de conservare. Era orientat pe direcţia SV-NE, depus în poziţie chircită pe partea dreaptă. Membrele superioare erau aşezate după cum urmează: braţul stâng îndoit, iar braţul drept întins către genunchi, membrele inferioare au fost flexate. Lângă partea distală a humerusului drept a fost descoperită în poziţie secundară o defensă de animal. Determinări antropologice: adult, sex masculin, vârsta 26-34 ani.
Alte complexe:
Cpl. 1 – identificat în suprafaţa SI, la nivelul antic (-0,5 m). Într-o suprafaţă de formă aproximativ ovală (1,70x0,85 m), orientată V-E, ce pare delimitată de pietre au fost observate urme consistente de ocru şi câteva resturi osteologice. A fost descoperit şi un fragment ceramic, rupt din vechime, reprezentând tipul cădelniţă/censor, cu piciorul cu mai mulţi lobi, pastă grosieră, decorat la exterior cu şnurul şi la interior cu mici cercuri adâncite şi un inel reliefat.
Cpl. 2 – a fost identificat în martorul vestic al S.I, în apropierea Cpl. 1, la -0,30 m adâncime. Într-o groapă ce avea adâncimea de maximum 0,30 m, au fost identificate câteva oase de animale, probabil de vacă/cal. Nu au fost observate urmele gropii şi nici nu au fost descoperite materiale arheologice care să poată încadra cultural acest complex.
Având în vedere ritualul de înmormântare, dar şi inventarul descoperit în acest obiectiv arheologic, toate mormintele datează conform diferitelor cronologii încă disputate, din eneoliticul târziu/perioada de tranziţie la epoca bronzului/începutul epocii bronzului, putând fi decelate din punct de vedere cultural două faze de înmormântare, definite de complexele funerare M1, M3, M5 (prima fază), respectiv M2, M4, cpl 1 (faza a II a). În cadrul primei faze au existat mai multe etape de înmormântare. Precizăm că prima înmormântare este a individului descoperit în M3, apoi a fost săpată groapa pentru M5. Groapa M1 a perforat mantaua movilei ridicate pentru mormântul primar. Mormintele 2 şi 4, dar şi CPL. 1 au fost săpate în mantaua movilei ridicată în prima fază şi pot fi atribuite fazei Jamnaja. Ambele faze de înmormântare pot fi încadrate în intervalul cronologic 3100-2650 î.Hr.
Din pespectiva cronologiei relative, remarcăm alături de ritualul de înmormântare, colierul descoperit în M3. Acesta era format din perle tubulare realizate din foiţe de tablă de cupru rulate, perle tubulare din molusca Dentalium, perle inelare din talc sau caolin şi un pandantiv-ochelari realizat dintr-o sârmă de cupru. Perle tubulare din cupru sunt apariţii frecvente în zonă, fiind descoperite la Păuleşti II/M2, Ariceşti IV/M4A, Ploieşti I/M2, M3, M4, Ploieşti II/M5, Ariceştii V/M2. Pandantivul de tip ochelari era cunoscut în zonă prin descoperirea izolată din movila I de la Ploieşti I săpată în perioada 1941-1942 de I. Nestor. O altă piesă a fost descoperită în anul 2015 într-un mormânt tumular cercetat în localitatea Ariceştii-Rahtivani, în apropierea pădurii Crângu lui Bot. Descoperirile din acest tumul vin să completeze o serie de cercetări derulate în alte obiective din zona apropiată oraşului Ploieşti.
Bibliografie: