Bistriţa | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Biserica Evanghelică - Piaţa Centrală | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 32401.04 |
Județ:
Bistriţa-Năsăud
Unitate administrativă:
mun. Bistriţa
Localitate:
Bistriţa
Punct:
Biserica Evanghelică - Piaţa Centrală
Localizare:
| 32401.04 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gaiu | Corneliu | responsabil | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Rădulescu | Gabriela | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
Raport:
Biserica evanghelică din Bistriţa este amplasată în Piaţa oraşului – Kornmarkt – dominând prin silueta şi volumetria sa peisajul. Iniţial biserica parohială cu hramul Sf. Nicolae a fost o bazilică cu două turnuri pe faţada de V, flancând intrarea. În goticul matur biserica parohială cunoaşte o serie de transformări, care se pot descifra în elementele de pietrărie vizibile sau încastrate în zidirea actuală. În a doua jumătate a sec. XV se trece la un plan de tip hală, spaţiul dintre nave fiind despărţit prin şiruri de coloane ce susţin bolţi ale căror nervuri devin tot mai elaborate dinspre V spre E, marcând etape constructive distincte.
Ultima fază constructivă la biserica parohială din Bistriţa intervine între anii 1560 – 1563 când este adus meşterul Petrus Italus pentru refacerea bisericii.
În jurul bisericii a funcţionat cimitirul care a rămas în uz până în sec. al XVIII-lea – în 1639 se punea problema, în cadrul consiliului oraşului, strămutării cimitirului întrucât noile înmormântări antrenează vechile schelete, fenomen contrar spiritului creştin. Împrejmuirea şi dughenele breslelor vor fi şi ele înlăturate în anul 1852 degajând piaţa. Ultima construcţie care a rămas în vecinătatea bisericii – şcoala, refăcută în 1565 şi înlocuită cu o alta în anul 1832 a fost demolată şi ea în anul 1935.
Primele cercetări arheologice de proporţii reduse, legate de intrarea monumentului într-un program de restaurare, au fost efectuate în anul 1993 de către Gabriela Rădulescu, fiind înregistrate nivelele de călcare din navă, identificate fundaţii dintr-o fază ce precede actuala construcţie şi dezvelite numeroase resturi funerare, atât în interior cât şi în afara bisericii, unele morminte au fost distruse de fundaţiile bisericii gotice.
Secţiunile arheologice determinate de realizarea reţelei de canalizare pluvială perimetrală bisericii au ţinut seama de pozarea acesteia şi au fost amplasate pe laturile de S şi de N ale navei, lângă contraforţii nr. 4-5 şi 6 de pe latura de S respectiv nr. 5, notaţi dinspre V spre E.
Prima secţiune a fost amplasată perpendicular pe peretele de S a navei, la V de porticul dintre contraforturile 4 şi 5 ale faţadei, cu dimensiunile de 7 x 2 m. Fundaţia navei a fost clădită din bolovani de piatră prinşi cu mortar alb-gri, pentru ca la nivelul soclului în masa de zidărie să fie completată şi cu fragmente de cărămidă. Zidăria subterană nu depăşeşte, în acest segment, lăţimea soclului. Talpa fundaţiei se adânceşte la –2,60 m, ultima asiză fiind realizată din bolovani de râu care stă pe pietrişul geologic.
Actualul contrafort cu un soclu continuu cu nava, are un decroş de 0,15 m. Fundaţia acestuia suprapune fundaţia unui picior de zidărie care aparţine contrafortului unei faze constructive anterioare, în decroş cu 0,80 m faţă de latura sa lungă şi care depăşeşte linia contraforturilor laturii sudice cu 0,70 m, având o grosime de 1,10 m. Baza sa de fundare atinge aceeaşi cotă cu cea a fundaţiei navei. În partea superioară zidăria contrafortului şi cea a navei nu sunt ţesute, în acest sector elevaţia navei a suferit o refacere vizibilă şi prin fragmentele de pietrărie profilată înzidite.
Cea de-a doua secţiune a fost amplasată lângă contrafortul de la capătul estic al laturii sudice a navei la îmbinarea acesteia cu absida bisericii şi a avut dimensiunile de 5 x 2 m. În acest sector la nivelul fundaţiei peretelui navei are un decroş de 0,25 m. Zidurile navei se ţes cu cele ale contrafortului dispus oblic care sprijină colţul estic al navei. Un zid gros de 1,20 m, paralel cu peretele navei a fost intersectat de secţiune între m. 1,60 şi 2,80, zid care a aparţinut unei construcţii a cărei perete estic este încălecat parţial de fundaţia contrafortului. De pe nivelul pavajului care căpăcuieşte ruinele acestei fundaţii provine o monedă din anul 1786. Spaţiul delimitat de respectiva fundaţie şi peretele navei este probabil destinat unei capele funerare adosată corului. În vederea precizării dimensiunilor acestui spaţiu a fost deschisă o a treia secţiune paralelă cu cea anterioară, SIII de 5 x 2 m, la E de porticul accesului de pe latura de S a bisericii, perpendiculară pe peretele navei. Stratigrafic a fost înregistrată aceeaşi succesiune de situaţii ca şi în secţiunea anterioară. Fundaţia navei în acest sector este identică cu zidăria din sectorul secţiunii S2 şi pare să dovedească că în dreptul contrafortului nr. 5 era situat decroşul dintre navă şi corul dintr-o etapă anterioară mijlocului secolului al XV-lea când a avut loc extinderea spre E a navei.
SIV trasată pe latura nordică a bisericii, cu dimensiunile de 5 x 2 m, în stânga porticului de pe acea latură a înregistrat aceeaşi succesiune a depunerilor. Imediat sub solul vegetal depus pentru amenajarea squarului din jurul bisericii a fost evidenţiat un pavaj din bolovani de râu, urmat de stratul de umplutură constituit din dărâmături şi lut amestecat. Pe acest strat zăceau mai multe lespezi care s-a dovedit că proveneau din placajul soclului contrafortului, desprinse înainte de amenajarea pavajului din jurul bisericii. Fundaţia peretelui navei era constituită în această zonă din blocuri de piatră, cărămidă şi cu elemente de arhitectură din vechea structură a bisericii - două blocuri din piatră cioplită fiind găsite chiar la talpa fundaţiei, în zidăria subterană a navei alternând bolovani de piatră şi bucăţi de cărămidă. Peretele navei încalecă latura vestică a unei construcţii ale cărei asize sunt prinse cu mortar alb. Fundaţia acesteia va folosi apoi ca bază pentru contrafortul halei care a înlocuit vechiul plan bazilical, dar latura acesteia depăşeşte linia contrafortului şi se prelungeşte pe o lungime de 1,30 m de la latura de N a contrafortului printr-o zidărie cu aceeaşi compoziţie continuarea formând-o o substrucţie din blocuri prinse cu un mortar nisipos, care a aparţinut unei alte etape constructive. Fundaţia construcţiei adosate laturi de N a emporiei a avut zidurile prinse cu un mortar din nisip gălbui, diferit de cel al contrafortului. Talpa acesteia este înfiptă în stratul de pietriş care formează nivelul geologic din perimetrul edificiului, aflat la 2,70 m, păstrându-se pe o înălţime de 0,80 m. Un strat de moloz gros de 0,20 m marchează demolarea construcţiei. Lentila de mortar care o suprapune şi care poate fi asimilată momentului reluării şantierului şi extinderii înspre E a navei argumentează ipoteza renunţării la această construcţie odată cu lărgirea spaţiului liturgic. Lărgimea spaţiului dintre peretele actual al navei şi fundaţia dinspre N a construcţiei are 3,50 m. Un document din 17 iunie 1561 aminteşte de lucrările de demolare ale capelei şi vechii sacristii în contextul refacerii emporiului de către echipa lui Petrus Italus de Lugano. În suprafaţa dezvelită au fost găsite mai multe schelete, majoritatea răvăşite de înmormântările succesive, resturi de schelete fiind consemnate chiar şi sub nivelul tălpii fundaţiei navei. Două morminte, prinse doar parţial în secţiune erau nederanjate, depuse în coşciuge de lemn. Nici unul dintre morminte nu a avut inventar.