Berca | Judeţ: Buzău | Punct: Fosta mănăstire Berca | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Mănăstire;
Cod RAN:
| 45110.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Berca
Localitate:
Berca
Punct:
Fosta mănăstire Berca
Localizare:
| 45110.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lupu | Emil | responsabil | SC Abral Artproduct SRL Bucureşti |
Raport:
Fosta mănăstire este, potrivit pisaniei, ctitorie a boierului Mihalcea Cîndescu şi a soţiei sale, Alexandrina Cantacuzino, fiind construită în intervalul 1694 - 1698. În momentul de faţă se mai păstrează din ansamblu biserica, restaurată în anii 1984 - 1985, o stăreţie, un corp de chilii şi un turn clopotniţă pe latura sudică, în stare de ruină şi latura estică a unui zid de incintă, parţial demantelat. Mănăstirea a suferit numeroase transformări şi reparaţii în secolele XVIII - XIX. Obiectivul a mai fost cercetat arheologic de Ion Chicideanu în anii 1975 şi 1976. În ultimele campanii au fost executate 27 de secţiuni şi casete arheologice
La fel ca în campaniile precedente, a fost determinată prezenţa unei locuiri preistorice, aparţinând în principal epocii bronzului, cultura Monteoru. Din această epocă au fost surprinse 7 complexe. Pe baza ceramicii, dar fără a fi putut realiza o departajare stratigrafică, prezenţa monteoreană aparţine unei aşezări de tip "cetăţuie", din fazele I c4-3 - I c3 ale acestei culturi, care a ocupat întreg platoul actual. Sunt prezente vasele "sac" de dimensiuni mari din pastă grosieră cu alveole pe buză şi cele din pastă grosieră cu pereţii decoraţi în tehnica Besenstrich. Din categoria olăriei fine, cu suprafaţa bine netezită, roşie, mai rar cu suprafaţa neagră lustruită, sunt prezente ceştile cu torţi supraînălţate, bolurile cu marginea răsfrântă, vase de tip "Spändegefäss". Decorul este realizat în tehnica inciziei, motivele preferate fiind cercurile concentrice sau spiralice, delimitate la exterior de şiruri de împunsături, liniile duble sau triple în zig-zag (aşa-zişii "căpriori"), simple sau asociate cu cercuri concentrice; mai rar este decorul plastic asociat cu motive incizate. Locuirea monteoreană ocupă întreg platoul mănăstirii, iar ceramica descoperită reprezintă 80% din totalul ceramicii recoltate în această campanie.
Al doilea nivel de locuire aparţine secolelor VI - VII, încadrat fiind în cultura Ciurel, cu ajutorul unor fragmente ceramice cenuşii zgrunţuroase descoperite în jumătatea nordica a platoului mănăstirii., fără a fi fost descoperite complexe arheologice.
Fosta mănăstire prezintă mai multe etape de evoluţie arhitectonică:
Etapa I: îi aparţine stăreţia, numai la nivel de pivniţă şi corpul sudic de chilii, numai la nivel de fundaţii şi jumătatea vestică a laturii sudice a corpului de chilii şi biserica, ridicată în aceeaşi etapă, dar în urma celor două construcţii amintite.
Etapa II: În cursul secolului XVIII, probabil pe la mijlocul acestuia, potrivit ceramicii descoperite în acest nivel, se produce o primă distrugere şi apoi refacere a corpului de chilii. Tot acum este construit un pridvor pe latura de N a corpului de chilii.
Etapa III: a urmat după o distrugere masivă a mănăstirii, poate fi acum considerată ca aparţinând perioadei de după anul 1802. Ei îi aparţine construirea turnului de poartă, zidul de incintă şi refacerea elevaţiilor corpului sudic de chilii şi a parterului înălţat al stăreţiei. Tot în cursul secolului al XIX-lea se situează şi construirea umblătoarei descoperită în C. XXVII. Tot în cursul secolului XIX au mai avut loc refaceri ale stăreţiei şi corpurilor de chilii, probabil datorate staţionării aici a unei unităţi de dorobanţi ce avea alte necesităţi decât o comunitate monahală.
După 1864 viaţa monahală a fost abandonată, fostele chilii fiind transformate în seminar teologic şi apoi în şcoală sătească, fiind abandonate după anul 1944.
Planşa 5