Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Industrial;
Tipuri de sit:
Exploatare/carieră;
Cod RAN:
| 32492.02 |
Județ:
Bistriţa-Năsăud
Unitate administrativă:
or. Beclean
Localitate:
Beclean
Punct:
Băile Figa
Localizare:
| 32492.02 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinescu | George | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Zăgreanu | Radu Iustinian | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Adela | (Mateș) Kovacs | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Kavruk | Valerii | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ştefan | Maria Magdalena | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Harding | Anthony F. | participant | Universitatea Exeter, UK |
Raport:
Situl este amplasat în nord-vestul Podişului Someşan, la cca. 3 km S de marginea estică a oraşului Beclean şi cca. 600 m NV de marginea nordică a satului Figa. El ocupă valea unui pârâu (Pârâul Sărat) care străbate partea inferioară a unei depresiuni care s-a format deasupra unui zăcământ de sare gemă.
Situl a fost descoperit în anul 1977 de către geologul Ioan Chintăuan1. În anii 2005 – 2006 a fost efectuată examinarea şi evaluarea ştiinţifică a sitului. În anul 2008 situl a fost clasat ca monument istoric de grupa A. Începând cu anul 2007 s-au desfăşurat cercetări arheologice sistematice. Săpăturile au cuprins 22 de secţiuni unde au fost descoperite vestigii ale exploatării miniere a sării (construcţii, instalaţii şi unelte utilizate în minerit).
Analizele C14 au arătat că situl datează din epoca bronzului, prima şi a doua epocă a fierului, din perioada post-romană şi din sec. al XIX-lea.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că situl cuprinde o suprafaţă de cca. 500 m (N - S) x 200 m (V - E), cu o concentrare mai consistentă a materialului arheologic în valea Pârâului Sărat. Cercetările din campaniile precedente au scos în evidenţă faptul că în partea nordică a sitului, respectiv în SIII există trei complexe cu pereţii din pari verticali şi nuiele împletite.
În anul 2010 au fost continuate cercetările în SIII. Ea a fost extinsă în partea sa nord-vestică cu 64 m2. Carourile cercetate sunt β-α-A-B/1`-1-2-3. Cercetările din această zonă au fost îngreunate de apa care izvora din fundul şi pereţii secţiunii. În această situaţie apa era în permanenţă evacuată cu pompe.
Complexul 3
Cercetările au permis dezvelire completă a porţiunii nord-vestice a cpl.3 descoperit anterior. Peretele arcoidal al acestui complex pare să fi fost afectat de o construcţie mai târzie formată din pari masivi înfipţi în pământ, însă ulterior căzuţi.
În aceeaşi zonă a fost descoperită o structură din nuiele împletite (structura 758) care avea direcţia NE-SV. Acest complex nu a fost finalizat de cercetat deoarece nuielele continuau traseul în peretele sudic al suprafeţei cercetate.
Groapa 2
Pe malul vestic al Pârâului Sărat, la adâncimea de 0,50 m de la suprafaţa terenului, în urma răzuirii, a fost evidenţiat conturul unui complex adâncit, de formă ovală, a cărui parte vestică intra sub malul secţiunii. În urma golirii părţii estice a gropii s-a constatat că aceasta era săpată în solul ce suprapunea zăcământul de sare gemă. Pereţii gropii au fost verticali, iar fundul îl constituia roca de sare gemă. Umplutura gropii cuprindea alături de fragmente ceramice cenuşă compactă, concreţiuni de pământ galben şi fragmente mici de lemn.
Groapa 3
Lângă marginea de S a Gr.2, pe fundul acesteia, a fost descoperită o groapă săpată în roca de sare, probabil de formă circulară. Atât în umplutura Gropii 2 cât şi în cea din Groapa 3 a fost găsită ceramică din perioada finală a Bronzului timpuriu, grup Iernut. Printre multitudinea de fragmente ceramice remarcăm fragmente cu decor striat, precum şi fragmente cu decor textil pe suprafaţa exterioară.
Pe suprafaţa c.β-α/1-2-3 precum şi pe suprafaţa cuprinsă de c.A/1`-1, după demontarea Gropii 2 s-a ajuns la roca de sare gemă respectiv la stratul steril. Roca de sare nu avea aspect uniform, având diverse culori care variau între alb şi tonuri de gri.
O situaţie aparte a fost observată la roca de sare care în c.B/1-2 avea direcţia NE-SV şi prezenta doi pereţi aproape verticali amplasaţi la 1 m distanţă, pe o lungime de 2,5 m. În partea nord-estică groapa comunică cu un canal orientat SE-NV dispus perpendicular faţă de axul lung al intrândului. Acest intrând în rocă a fost săpat până la adâncimea de 3,10 m de la suprafaţa actuală a terenului. Nu s-a găsit limita inferioară a acestei gropi în rocă, iar lucrările nu au continuat din motive de protecţia muncii. În această groapă excavată în sare nu au fost descoperite materiale arheologice. Culoarul ar putea avea origine antropică, existând posibilitatea să fie intrarea într-o mină.
Dintre piesele descoperite menţionăm numeroase fragmente ceramice precum şi un „cârlig” din lemn, cep din lemn cu perforaţie, pene de fixare din lemn, elemente de construcţie. La finalul campaniei au fost prelevate noi mostre pentru datare cu C14.
Situl de la Băile Figa reprezintă un monument preistoric şi antic al mineritului sării unic în zona sud-estică a Europei.
Numeroasele fragmente ceramice descoperite în acest an în partea de N a sitului în complex, respectiv Groapa 2 demonstrează fie o locuire permanentă fie una sezonieră pe parcursul Epocii Bronzului.
Dincolo de valoarea ştiinţifică a sitului de la Băile Figa, acesta are un potenţial turistic deosebit, deoarece în vecinătatea lui s-a amenajat complexul balnear „Băile Figa”.
În acest an am organizat a doua ediţie a evenimentului „Ziua Porţilor Deschise la Şantierul Arheologic Băile Figa” în perioada 20 - 21 august 2010. Numărul de vizitatori la şantierul arheologic a fost unul substanţial în acest an, fiind atât vizitatori sporadici cât şi grupuri organizate, cu prilejul „Zilei Porţilor Deschise”, dar şi pe parcursul cercetărilor desfăşurate.
La evenimentul organizat de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni au participat arheologi din ţară şi străinătate, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personalităţi culturale şi politice ale judeţului Bistriţa-Năsăud, precum şi numeroşi locuitori ai oraşului Beclean.
Bibliografie: