Baziaş | Comuna: Socol | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Mănăstirea Baziaş | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Mănăstire;
Cod RAN:
| 54127.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Socol
Localitate:
Baziaş
Punct:
Mănăstirea Baziaş
Localizare:
| 54127.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţeicu | Dumitru | responsabil | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
| Rancu | Dacian | participant | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
Raport:
Baziaşul este situat la extremitatea răsăriteană a Clisurii Dunării. Culmile domoale şi tocite ale Munţilor Locva coboară până spre albia Dunării, fiind fragmentate în puţine locuri de văile scurte ce coboară spre fluviu. Mănăstirea Baziaş este situată la gura unei văi, în imediata vecinătate a fluviului. Biserica are un plan triconc cu o turlă deasupra navei. Un turn-clopotniţă impunător închide extremitatea vestică a bisericii.
Cercetările de arheologie medievală derulate în perioada 20 august – 20 septembrie 2002 se înscriu în programul de cercetare a mănăstirilor medievale din Banat. Mănăstirea Baziaş cu hramul Sfântul Ilie a fost consemnată în defterele turceşti din anii 1554-1579 alături de mănăstirile de la Moldova Veche, Sirinia, Sviniţa din Clisura Dunării. Săpătura arheologică s-a concentrat exclusiv pe latura de nord a bisericii şi a avut următoarele caracteristici tehnice: S1 10 x 1,50 m, S2 5 x 2 m orientare N - S. Observaţiile stratigrafice confirmă două etape de amenajare a bisericii mănăstirii Baziaş. Iniţial, la un moment cronologic pe care nu-l putem preciza în stadiul actual al cercetării, biserica a avut un plan triconc simplu. Într-o etapă ulterioară, foarte probabil în jurul anului 1721, după cum precizează o inscripţie în piatră încastrată în zidul sudic al navei, s-a construit turnul clopotniţă de pe latura de vest. Fundaţia zidului turnului coboară până la adâncimea de - 1,30 m de la nivelul actual de călcare în timp ce pentru adâncimea fundaţiilor iniţiale ale bisericii măsoară doar - 0,60 m de la nivelul actual de călcare. Cercetarea arheologică a identificat în cele două suprafeţe un număr de 13 morminte.
M1 – mormânt de copil, cercetat în S1 la - 0,60 m adâncime lângă navă. În groapă, în pământul de umplutură s-a găsit o monedă de la Bela al IV-lea (1235-1270). Un grup de morminte notate în plan M3, M6, M7 au oferit informaţii privind obiceiul de înmormântare într-o groapă placată cu cărămizi.
Locuirea hallstattiană a fost surprinsă în S1 la extremitatea sudică. Conturul unei locuinţe de formă oval alungită cu groapă săpată în sol care coboară până la adâncimea de - 1,30 m de la nivelul actual de călcare a fost eliminat parţial. Ceramica aparţine purtătorilor culturii Basarabi.
Cercetarea arheologică a oferit repere importante pentru planimetria monumentului care se vor confirma prin săpături preistorice în perioada următoare.