Bâzdâna | Comuna: Calopăr | Judeţ: Dolj | Punct: La Cetate | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bratu | Alexandru | participant | Arhivele Statului Târgu Jiu |
| Zirra | Vlad Vintilă | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bondoc | Dorel | participant | Muzeul Olteniei, Craiova |
| Răduţă | Silviu | participant | Universitatea Craiova |
| Bratu | Olimpia | participant | Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Gorj |
Raport:
În campania din anul 2003 s-a săpat în două sectoare ale aşezării din punctul "La Cetate", anume la fortificaţia cu cărămizi arse cât şi la fortificaţia cu val şi şanţ de la limita vestică a terasei estice. În zona zidului de cărămizi arse, din lipsă de spaţiu a fost deschisă o casetă de 4,50 x 2,50 m, aflată chiar la căpătul dinspre N al fortificaţiei amintite, unde terasa de V a aşezării este din ce în ce mai înclinată, pentru ca la câţiva metri mai departe să se transforme într-o pantă foarte abruptă. De aceea nu a fost surprinzător faptul că paramentul interior a fost găsit într-o poziţie destul de deplasată faţă de poziţia înregistrată în anul 2002, în S X. Cu toate acestea, numărul maxim de asize suprapuse, chiar dacă multe dintre ele alunecate către pantă, ajunge la 6-7. Pe de altă parte s-a putut constata că asizele de la bază, cel puţin primele două, se aflau pe locul lor originar, aşa cum au fost depuse în zid de meşterii zidari ai epocii. Dimensiunile cărămizilor sunt cele cu care ne-am obişnuit din săpăturile prealabile, 0,40 x 0,20 x 0,10 m. Erau bine arse pe toate feţele, iar acelea sparte sau crăpate au arătat că şi miezul lor era puternic pătruns de căldură. Chiar dacă multe dintre ele erau deplasate s-a observat că iniţial dispunerea lor era tot în stive simple, fără întreţesere şi fără vreun fel de liant între ele. La V de resturile paramentului interior a ieşit la iveală o masă compactă de pământ intens ars, cu o culoare roşie-portocalie, cu formaţiuni foarte colţuroase, care precum în anii precedenţi l-am interpretat ca emplecton între cele două paramente. Caseta 4/2003, din pricina unor accidente de teren nu a fost extinsă până în zona unde, în teorie ar fi fost şanse să intersecteze paramentul exterior. Amintesc că în săpăturile făcute în zona extremităţii nordice a fortificaţiei cu cărămizi arse, paramentul exterior nu a fost niciodată evidenţiat in situ, dar de fiecare dată masa consistentă de arsură, interpretată ca emplecton, a fost prezentă. La E de paramentul interior a fost observată a zonă de dărâmătură cu un grup compact de cărămizi arse, căzute într-o poziţie oblică. Mai jos faţă de acestea (-0,75 –1,5 m) a apărut un nivel întins pe toată suprafaţa casetei, caracterizat de existenţa unui strat gros (0,05-0,10 m) de cenuşă, cărbune şi arsură. Nivelul respectiv acoperea mai multe vase sparte pe loc. Poziţiile în care au fost găsite acestea sprijină părerea că au fost lăsate intenţionat pe nivelul de călcare din trecut, nivel de la care a început şi ridicarea fortificaţiei. În apropierea paramentului interior au fost descoperite două mandibule de vită mică aflate una lângă alta şi în paralel, încât ar fi greu de crezut că poziţia aceasta ar fi întâmplătoare, ci mai degrabă intenţionată. Vasele amintite sunt forme deschise, cu excepţia unui pahar, şi pledează pentru o încadrare cronologică în sec. IV-III a. Chr. Merită o menţiune şi o formaţiune de lut ars, cu o formă asemănătoare unui trunchi de piramidă, cu lăţimea la bază de aprox. 20-25 cm. Acesta făcea corp comun cu nivelul de călcare pe care a fost aşezat, fiind practic lipit de el. Funcţionalitatea sa ne scapă, rămânând şi întrebarea dacă a fost ars anterior sau simultan cu arderea, care a avut drept consecinţă stratul consistent de cenuşă, cărbune şi arsură. Apropierea în spaţiu faţă de complexul cu vase sparte pe loc aflat în S X/2002 şi similaritatea clară dintre ele sunt argumente pentru socotirea lor laolaltă. Sunt evidente implicaţiile de ordin cronologic şi al comportamentului social, pe care le pune complexul, la care ne-am referit1. Sub nivelul de -1,20/-1,30 m pe fundul casetei s-au conturat formaţiuni rotunde, cu cromatică diferită, de la cenuşiu la cărămiziu, atât în spatele paramentului interior cât şi sub emplecton. Formaţiuni asemănătoare au devenit vizibile şi pe profilurile casetei2.
În S XI/2003 (14 x 4 m) s-a urmărit verificarea stratigrafiei, cronologiei şi structurii fortificaţiei cu val şi şanţ de pe terasa estică. E bine de reamintit că săpăturile anterioare indicau o folosire în două etape a acesteia, sec. IV - III a. Chr. şi I a. Chr. – I p. Chr. Observaţiile respective sunt în măsură să fie confirmate de săpătura din 2003. Straturile superficiale conţin ceramică, relativ puţină, atribuibilă sec. I a. Chr. – I p. Chr., în vreme ce acelea mai profunde conţin resturi de ceramică încadrabile Latene-ului timpuriu.
Două complexe se detaşează prin posibila lor importanţă. Primul dintre ele s-a conturat chiar pe culminaţia fortificaţiei (între –0,15 şi 0,40 m, carourile 2-4), şi era compus din bucăţi de cărămizi arse de dimensiuni diferite, unele aproape întregi, altele mult mai mărunte, dar care nu acopereau decât aproximativ o treime din fundul secţiunii. Bucăţile de cărămidă nu erau dispuse după o regulă de aranjare sesizabilă, ci amestecate, cele mai mari cu cele mai mici, dar oricum toate împreună formau o masă compactă. Resturi de cărămidă arsă s-au găsit şi în carourile 10-11, la o adâncime relativă de 0,95–1,15 m. Acestea, faţă de cele de la cota dominantă a fortificaţiei, erau evident mai dispersate, de parcă ar fi fost antrenate la vale întâmplător. Mai jos, cu aprox. 0,10-0,20 m, s-a conturat un complex compus din fragmente ceramice din mai multe vase, lucrate cu mâna, o unealtă de olar (calapod) şi două fragmente mărunte dintr-un vas atic, decorat cu figuri roşii. Materialele enumerate erau amestecate cu cenuşă şi cărbune, extinse în mod limpede pe cel puţin jumătate din lăţimea secţiunii. Deşi mai puţin consistent faţă de complexul asemănător din Cas. 4/2003, cel din S XI/2003 rămâne prioritar de urmărit în viitoarea campanie.
Rezumat:
În campania din anul 2003 s-a săpat în două sectoare ale aşezării din punctul „La Cetate”, anume la fortificaţia cu cărămizi arse cât şi la fortificaţia cu val şi şanţ de la limita vestică a terasei estice. Două complexe se detaşează prin posibila lor importanţă. Primul dintre ele s-a conturat chiar pe punctul înalt al fortificaţiei şi era compus din bucăţi de cărămizi arse de dimensiuni diferite. Al doilea complex era alcătuit din fragmente ceramice din mai multe vase, lucrate cu mâna, o unealtă de olar (calapod) şi două fragmente mărunte dintr-un vas atic.