Bâzdâna | Comuna: Calopăr | Judeţ: Dolj | Punct: La Cetate | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bratu | Alexandru | participant | Arhivele Statului Târgu Jiu |
| Bratu | Olimpia | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj |
| Zirra | Vlad Vintilă | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bondoc | Dorel | participant | Muzeul Olteniei, Craiova |
| Răduţă | Silviu | participant | Universitatea Craiova |
Raport:
În campania din anul 2002 s-a săpat într-un singur sector al aşezării din punctul "La Cetate", anume la fortificaţia de cărămidă arsă, în extremitatea sa nordică şi către extremitatea sa sudică. Din păcate, în zona centrală a fortificaţiei, lipsind acordul proprietarilor de vie, nici în acest an nu s-au putut deschide secţiuni. Cu toate acestea, cunoscând în momentul de faţă traseul fortificaţiei în zona extremităţilor sale, se poate deduce că aceasta se închidea ca o potcoavă către vest. Această deducţie pare să fie confirmată şi de observaţiile de suprafaţă din viile amintite, în care un pământul de culoare roşcată amestecat cu resturi mărunte de cărămidă descrie acelaşi traseu.
În sectorul fortificaţiei cu cărămizi de pe terasa vestică a aşezării au fost deschise două secţiuni (S IX şi S X/2002), orientate aproximativ N - S, respectiv E - V. S-a urmărit observarea structurii fortificaţiei, legătura stratigrafică cu interiorul aşezării şi găsirea unor elemente de datare cât mai certe. Din păcate, în zona paramentelor de cărămidă, S X/ 2002 nu a putut fi extinsă pe o lăţime mai mare de 2 m, după cum a fost posibil în cazul S IX/ 2002.
Situaţia stratigrafică din cele două secţiuni cercetate în 2002 este în linii mari destul de asemănătoare. Către interiorul aşezării, sub sau îngemănat cu stratul vegetal se constată un nivel, gros de 30/40 cm, din care provine destul de multă ceramică getică, puternic îmbucăţită, databilă în secolele I a. Chr. – I p. Chr. Complexele propriu-zise sunt neclare şi rare, cu excepţia unor vetre păstrate mai mult sau mai puţin fragmentar. Între altele, în S X, unul dintre şanţurile practicate de C. M. Tătulea în anii ’80 "rupe" continuitatea stratigrafică pe o porţiune de aproximativ 3 m şi cu cât distanţa creşte faţă de fortificaţie nivelul amintit se îngustează. Dimpotrivă, cu cât ne apropiem de fortificaţie, sub nivelul care a furnizat materiale din Latene-ul recent, se distinge cromatic un strat cu o tentă cenuşie mai deschisă, care, prin ceramica observată, foarte fragmentară de asemenea, poate fi atribuit cu probabilitate secolelor IV-III a. Chr. Rămâne de menţionat că şi acest strat, aidoma celui care îl suprapune, are tendinţa de a urca înspre paramentul interior, ceea ce poate constitui un indiciu pentru anterioritatea fortificaţiei de cărămidă. Sub fortificaţia propriu-zisă s-a putut observa şi în această campanie un strat practic continuu de arsură neagră, cu cenuşă şi cărbune. În S X (eventual prin excepţie şi în S IX), deosebit de interesantă s-a dovedit prezenţa în şi pe acest strat de arsură neagră-cenuşie, în spatele paramentului interior, la o distanţă de 1/4 m de acesta şi la o adâncime de 1,20/1,30 m, a mai multor vase de dimensiuni diferite, între care mai multe cu deschidere largă, străchini şi castroane. Între ele se aflau şi două fusaiole, precum şi resturi osteologice de ovicaprine amestecate printre frânturile dintr-un vas. Mai multe dintre vasele amintite pot fi reconstituite cu uşurinţă, cioburile păstrate pe loc întregindu-le aproape complet. Observaţiile făcute tind să arate că este vorba de o spargere sau o depunere intenţionată a acestora. Mai multe din aceste vase indică de ajuns de limpede o secvenţă cronologică legată de secolele IV-III a. Chr. Amintesc că în campania din anul precedent, în S VIII şi Cas 3/2001 s-a întâlnit o situaţie comparabilă, doar că fragmentele de vase găsite erau mai numeroase, dar şi mai fragmentate. De asemenea, printre resturile de vase s-au întâlnit fusaiole, precum şi o porţiune (mijlocul şi trenul posterior) dintr-o ovicaprină de talie mică.
Structura paramentelor s-a păstrat în mod diferit în cele două secţiuni din 2002. În S X paramentul interior era destul de impresionant, observându-se până la 9-10 asize suprapuse în tehnica amintită de mai multe ori în alte ocazii. În schimb paramentul exterior era aproape complet dispărut, cel mult una sau două dintre asizele de la bază putând fi considerate a se mai afla pe locul lor originar. Masa de pământ roşu, foarte puternic ars, care juca rol de emplecton, s-a păstrat cu toate acestea în mare măsură. Sub aceasta, precum şi sub paramentul interior sau în spatele său, către aşezare, precum şi în profilurile secţiunii, s-au observat urmele unor formaţiuni cu o cromatică diferită, de la cărămiziu la cenuşiu ori negru, dispuse atât orizontal cât şi vertical ori oblic şi cu o anumită regularitate şi direcţie. Formaţiunile respective, ţinând seama şi de faptul că au fost înregistrate cu o bună frecvenţă şi în două campanii anterioare (1990-1991), au fost interpretate a reprezenta o structură densă de bârne şi pari care ajuta la construirea şi menţinerea edificiului defensiv. În S IX resturile celor două paramente au fost destul de slabe, fără a exista totuşi dificultăţi în a le sesiza direcţia sau continuitatea. Chiar paramentul exterior, deşi la limita sa inferioară, a devenit suficient de evident. Între cele două paramente, depărtate la aproximativ 3 m unul de celălalt, au ieşit la iveală câteva "dâre" de cărbune, late de 15/20 de cm şi lungi de până la 1,5 m, orientate perpendicular pe zidăria de cărămidă. Fără a avea o certitudine, este totuşi destul de probabil ca acestea să provină de la bârne reduse la o astfel de condiţie de-a lungul anilor. Totodată, sub paramentul interior, dar şi în spatele acestuia, precum şi în stratul brun aflat sub umplutura roşie-cărămizie, puternic arsă dintre paramente s-au observat de asemenea formaţiuni circulare sau oblice, având şi în zona respectivă o anumită regularitate. Este vorba, încă o dată, de eşafodajul lemnos al fortificaţiei. Spre deosebire de situaţia din S X, în apropierea paramentului interior din S IX nu s-a găsit decât un vas borcan tasat, ceea ce poate fi socotită o întâmplare, dar ar putea fi şi o depunere intenţionată.
În concluzie, pe lângă verificarea informaţiilor legate de structura de lemn a fortificaţiei de la Bâzdâna, esenţială pentru cronologia construcţiei respective este aflarea şi în anul 2002 a mai multor vase în şi pe stratul de cenuşă şi cărbune care mai mult ca probabil face parte din efortul de amenajare a terenului în vederea ridicării construcţiei. Cu alte cuvinte, vesela descoperită şi care ar putea fi mult mai numeroasă, dar aproape imposibil de urmărit mai departe din pricina regimului de proprietate din punctul "La Cetate", reprezintă chiar momentul în care efortul de construire se afla la începutul său, un terminus ad quem şi care este de plasat în secolele IV-III a. Chr. Semnificaţia depunerii sub formă întreagă sau fragmentară a ceramicii, dar şi a altor bunuri, fusaiolele de pildă, a consumului de carne ori a abandonării unor părţi de animale domestice, se îndreaptă destul de limpede spre un ritual de întemeiere în faţa unei construcţii de mari dimensiuni pe care comunitatea localnică se încumeta s-o facă.