Tipul obiectivului: aşezare întărită getică; straturile inferioare furnizează materiale numeroase ţinând de o locuire aparţinătoare culturii Coţofeni (începutul epocii bronzului); rare cioburi de vase hallstattiene.

În vara anului 1995 fondurile alocate s-au ridicat la 900.000 lei, iar suma cheltuită la aproximativ 1.000.000 lei. În aceste condiţii săpăturile nu au înaintat decât foarte încet, nereuşind să se epuizeze nici măcar restanţele din anul precedent, deşi eforturile s-au concentrat pe această direcţie. Este vorba de secţiunea magistrală III/1994 - 1995 (S III/1994 - 1995) care străbate ca şi S I/1993 zona cea mai importantă de locuire de pe terasa estică a aşezării, precum şi (convenţional) aşa-numitul segment al "marelui şanţ", porţiune în care s-au păstrat resturile unor fortificaţii (val şi şanţ) care despart cele două terase din perimetrul sitului.

De la limita estică a fortificaţiilor de pe terasa estică şi până în zona şanţului de apărare profilul sudic al S III/1994 a fost deplasat cu aproximativ un metru pe o distanţă de aproximativ 35 m, în aşa fel încât să se poată cerceta până la o adâncime de circa 3 - 3,20 m. În linii mari aici s-a întâlnit următoarea situaţie: la bază pământul viu peste care s-au "clădit" mai multe straturi alternante de culori şi consistenţă destul de uşor de deosebit şi care au format, foarte probabil, prima fortificaţie de pe terasa estică. Limita superioară a acestei construcţii este marcată de un nivel de dărâmare prin incendiere, căruia îi corespunde, pe panta şanţului de apărare un altul în compoziţia căruia se află numeroase resturi de cărămizi de chirpic amestecate cu bârne carbonizate, prăbuşite pesemne din palisada incendiată. Straturile de înălţare a acestei fortificaţii cuprind resturi mărunte de vase preistorice (Coţofeni), mai multe în nivelul inferior şi mai puţine în cele de mai sus, cât şi cioburi de ceramică getică lucrată în cea mai mare parte cu mâna.

Mai sus de nivelul de dărâmare amintit urmează alte straturi alternante, cu cromatică diferită, cât şi o porţiune în care au fost îngrămădiţi bolovani rulaţi de ape, aduşi probabil din prundul râului Jiu, aşezaţi acolo în intenţia de a consolida noua construcţie, o nouă fortificaţie ridicată peste cea distrusă prealabil. Imediat sub stratul vegetal se mai păstrează încă resturile celei de-a doua fortificaţii, sub forma unui nivel de arsură. Straturile care compun cea de-a doua fortificaţie, au dat la iveală puţine resturi de olărie preistorică şi o cantitate mai mare de resturi de vase getice. Numărul celor lucrate cu roata olarului a sporit. Între acestea se recunosc cu uşurinţă cele de formă şi pastă tipice din perioada "clasică" a civilizaţiei geto-dacice.

Tot în S III/1994 - 1995 (pe întreaga sa lungime măsoară circa 80 x 1,80 m, lărgit până la 2 m) au fost continuate săpăturile pentru cercetarea locuirii de pe terasa estică. Insuficienţa fondurilor a făcut ca nici în această campanie să nu se poată ajunge, pe întreaga suprafaţă a secţiunii, la straturile care nu conţin resturi ale unei activităţi omeneşti.

Materialele recuperate sunt reprezentate aproape exclusiv din ceramica getică, căreia i se adaugă un număr limitat de fragmente ceramice preistorice.