Băneşti | Judeţ: Prahova | Punct: Dealul Domnii | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitrescu | Claudia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Peneş | Marinela | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Amplasat în zona dealurilor subcarpatice, la SE de mun. Câmpina şi 4 km NE de com. Bădeşti, între Văile Boului şi Miroslav, Dealul Domnii este un promontoriu (cca. 500 m) cu platou înalt, împădurit, cu pante greu accesibile, ascuns între culmi mai înalte: Ciobu, Ştiubeu, Podul Odăii. Terenul argilos a favorizat, în timpul ploilor torenţiale din 1997 masive alunecări ale versantului de NV şi apariţia întâmplătoare a unui bogat material arheologic.
Săpăturile arheologice derulate în anii 1997şi 2001 au fost practicate pe platoul înalt, în pădurea de stejari şi în rupturile naturale, taluzate, cărora li s-au adosat mai multe casete.
În campania arheologică a anului 2001 s-au practicat opt casete, însumând o suprafaţă cercetată de 60 m2, cu adâncimi cuprinse între -0,5 şi -1,5 m. Cercetările s-au practicat în secţiuni nou deschise (cas. 14 - 19) sau în lărgiri ale unor casete existente din anul 2000 (cas. 8, 10, 13).
Pe platou, în pădurea de stejari existentă, s-au cercetat următoarele complexe arheologice: şase gropi rituale (cas. 13/gr. 14; gr. 20; cas. 15/gr.15; cas. 16/gr.16, 18, 19); trei amenajări de suprafaţă (cas. 8/10; cas. 10/11; cas. 17/17) şi două zone cu comasări ceramice reduse, amplasate în pantă pe stratul natural de pietriş, în cas. 14, 18.
Gropile rituale dispuse în zona centrală a platoului sunt rotund-ovale în plan, cu diametre de 1 - 1,3 m, cu adâncimi de -1,1/-1,5 m (de la nivelul de surprindere), clopot în secţiune, cu fundul alveolat şi amenajat pe pământul viu prin ardere intensă (6 - 8 cm în gr. 20/cas. 13), prin dispunerea unui strat gros de cenuşă (4 - 6 cm în gr.16, 19 / cas. 16) sau prin arderea stratului de pietre naturale (gr.14 / cas.13).
Diferenţele de amenajare a fundurilor gropilor rituale sunt determinate de practici specifice adaptate straturilor naturale ale solului.
În zona nordică a platoului, unde stratul de pietriş dispare, gropile sunt mai adânci, respectiv - 1,5 m de la nivelul de surprindere, stratul argilos compact permiţând dimensiuni mari; purificarea se face prin ardere nu prea intensă a pereţilor şi amplasarea pe fund a stratului de cenuşă (cas. 16 / gr. 16, 19).
În zona centrală dimensiunile gropilor se reduc, stratul de pietre calcaroase existent este ars, cenuşa şi cărbunii rămân pe loc (cas. 13 / gr. 20). În această zonă stratul de pietre calcaroase este uneori dezagregat până la calcar, pe care fundul gropilor nu-l depăşeşte. În aceste cazuri fundul gropilor este puternic ars până la scorifiere (cas. 7 / gr. 6/2000).
În partea sud-estică a platoului, la capătul cas. 13, groapa 14 deşi are fundul pe strat de pietre arse nu conţine material, chiar dacă amenajarea din nivelul superior este tipică.
Modul de realizare a gropilor presupune în toate cazurile aceeaşi procedură: săparea gropii, purificarea, amenajarea fundului, dispunerea materialului ceramic (probabil prin aruncare) pe fundul gropii, comasat pe circumferinţă; umplerea gropii până la -0,7/-1 m cu pământ provenit de la săpare, realizarea unui strat de 20- 40 cm din amestec de fragmente ceramice disparate, bucăţi de vatră spartă, chirpici, cărbune, oase, având în centru un fragment ceramic deosebit (chiup, amforă, fructieră), umplerea totală a gropii cu pământ conţinând fragmente mărunte de chirpici şi cărbune.
De remarcat faptul că în groapa 16/cas.16 s-au descoperit primele obiecte metalice, respectiv un fragment de ac din bronz, cu capătul lăţit, o fibulă miniaturală din bronz. Fibula (având dimensiunile L = 27 mm, H = 12 mm, L resort = 10 mm, L portagrafă = 10 mm, H portagrafă = 5 mm) are resortul bilateral, cu câte patru spire, cu piciorul întors pe dedesubt, resortul realizat dintr-un fir foarte subţire este prins de corpul fibulei prin introducere într-un cârlig provenit din corpul fibulei. Pe corpul fibulei, aplatizat spre resort şi lăţit triunghiular, este o verigă subţire, ataşată ulterior. Portagrafa este relativ înalta comparativ cu corpul şi se termină brusc cu un buton triunghiular. Fibula a avut resortul rupt din vechime şi a fost găsită la -1,1 m, pe stratul de cenuşă, între oase de animale mari, sub corpul unei oale lucrate cu mâna.
Materialul ceramic recoltat din gropile rituale provine de la vase mari lucrate cu mâna, în parte cu brâu alveolar, ceşti dacice, sau din vase lucrate cu roata (amfore, chiupuri, fructiere, boluri) relativ întregibile, arse secundar în proporţie de 80%.
Gropile rituale 15 / cas.15 şi 18 / cas.16 au fost distruse de alunecările de teren şi de rădăcinile stejarilor. Ele erau amplasate la limita nordică a platoului şi au caracteristicile celor cercetate aici. Din ele s-au recuperat bucăţi mari de vatră şi fragmente de fructiere.
Amenajările de suprafaţă (respectiv cele observate în cazul gr. / 10 cas.8; gr. 11 / cas.10; gr. 17 / cas.17) au fost surprinse în limita de SV a platoului, în pantă accentuată, între -0,3/-0,7 m şi constau în comasări masive de material ceramic, ars secundar, amplasat în diferite poziţii pe stratul natural de pietre, amestecat cu chirpici, cărbune şi marcat de pietre mari, atestând posibile vetre deschise.
Caracteristicile gropilor rituale, amenajările de suprafaţă adiacente, tipologia materialului colectat duc la posibilitatea, în acest stadiu al cercetării, existenţei pe Dealul Domnii, a unui complex ritual de cult cu depuneri de ofrande de animale, practică bine cunoscută în lumea geto-dacică, în perioada secolelor II a. Chr. - I p. Chr. şi documentată la Orlea (jud. Olt), Ostrovul Corbului (jud. Mehedinţi), Conţeşti (jud. Argeş).