Banca Gară | Judeţ: Vaslui | Punct: Şapte Case | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare rurală; Mormânt;
Cod RAN:
| 162201.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Banca
Localitate:
Banca Gară
Punct:
Şapte Case
Localizare:
| 162201.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Alaiba | Ruxandra | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
În satul Banca Gară, comuna Banca, judeţul Vaslui, în punctul numit de localnici Şapte Case1, situat pe malul stâng al râului Bârlad şi al şoselei Iaşi – Bucureşti, la 12 km N de municipiul Bârlad, ca angajat al Muzeului Judeţean “Ştefan cel Mare” Vaslui, între anii 1981-1989, cu întreruperile din anii 1984, 1987, am cercetat o staţiune arheologică cu mai multe niveluri de locuire. În anii acestui deceniu, inclusiv în cei în care nu s-a săpat, s-a prelucrat materialul descoperit. Practic, în total au fost nouă campanii de săpături, având în vedere realizarea, în anii 1982 - 1983, a câte două pe an. Am menţiona şi faptul că una din ele a fost îndelungată, campania anului 1986, ce s-a desfăşurat între lunile iunie şi octombrie, inclusiv. Este anul în care s-a săpat cu finanţare de la IEELIF. În total s-a cercetat o suprafaţă de 3400 m2, aproximativ jumătate din vechiul areal al acesteia, care a dus la descoperirea unui număr de 142 de complexe arheologice din perioade diferite, din care 83 vor fi prezentate în acest prim raport final. Al doilea raport se va referi la aşezarea specifică culturii Dridu.
S-a început cu prezentarea descoperirilor preistorice: complexe de locuire sărace specifice bronzului timpuriu (cpl. 38, 111), precum şi un mormânt tumular de tip Životilovka - Volčansk - Bursuceni (cpl. 118); câteva urme hallstattiene (cpl. 24), o locuinţă geto-dacică uşor adâncită, conservată parţial (cpl. 5a), câteva aglomerări de materiale (cpl. 6a, 9, 27a) şi două gropi (cpl. 25, 108), din aceeaşi perioadă. Cele mai multe descoperiri se leagă, însă, de comunitatea sătească modestă, neconsemnată în izvoarele scrise, literate sau epigrafice, care a ocupat între mijlocul secolului al III-lea şi începutul secolului al V-lea, un spaţiu situat în apropierea văii Bârladului, la N de noua provincie romană Scythia Minor, ce se întindea între 284-378 până în sudul Moldovei. Probabil că ultimele migraţii ale sarmaţilor, goţilor, ulterior ale hunilor, au dus la decăderea nu şi la renunţarea la această vatră de sat, cum indică puţinele urme materiale din secolul al V-lea şi al VI-lea, găsite în stratul de cultură.
Rezumând, din această perioadă s-au descoperit diverse complexe: trei locuinţe din secolul al III-lea, una de suprafaţă nr. 4 (cpl. 33), două uşor adâncite nr. 2-3 (cpl. 27-28) şi trei gropi nr. 2-3, 5 (cpl. 18, 21, 32); din secolele III - IV opt locuinţe, din care şase de suprafaţă, nr. 1-3, 5-7 (cpl. 12a, 17, 29, 34, 72, 122), două uşor adâncite nr. 4-5 (cpl. 31, 78), 9 gropi, nr. 1, 4, 6-12 (cpl. 13, 24a, 32, 62, 74, 93, 94, 106, 116, 121) şi trei aglomerări de materiale (cpl. 70, 73a, 86); din secolul al IV-lea 14 locuinţe din care, 11 de suprafaţă (cpl. 1, 14-15, 26, 30, 35-36, 48, 51, 57, 96), trei uşor adâncite (cpl. 4, 77, 91), 19 gropi (cpl. 19, 26a, 33a, 37, 39, 49-50, 67, 69a, 71, 79-80, 92, 104, 113-115, 119-120, 95) şi câteva aglomerări ceramice (cpl. 21a, 42-43, 60-61, 64, 88). De asemenea, s-au săpat şi trei morminte, unul, nr. 5 din secolul al III-lea (cpl. 66) şi două, nr. 3-4 din secolul al IV-lea (cpl. 20, 76). Publicarea complexelor preistorice şi a celor din prima jumătate a mileniului I, descoperite de noi în cadrul staţiunii, a urmărit descrierea întregului inventar arheologic al acestora, în mare parte aflat in situ, în raport cu locul descoperirii, planurile şi profilele de complexe, tipurile de locuinţe iar în cadrul lor a inventarelui specific. Prezentarea tuturor datelor legate de fiecare complex va pune la dispoziţia celor interesaţi de această perioadă, un material arheologic destul de bogat şi diversificat.
Din aşezarea datată între mijlocul secolului al III-lea şi primele decenii ale secolului al V-lea s-au săpat 25 de locuinţe şi un atelier de olărie cu două cuptoare, amplasate în afara laturilor lungi. De pe grătarul cuptorului A şi din preajmă au rămas părţi de la 33 de vase, iar de pe grătarul cuptorului B, părţi de la 23 de vase. Prezenţa lor în aşezări reprezintă dovada lucrării ceramicii la faţa locului. Producţia lor acoperea nevoile comunităţii, dar asigura şi schimbul.
Printr-o colaborare cu un specialist antropolog, Georgeta Miu şi altul arheozoolog, Simina Stanc, s-au analizat mormintele de inhumaţie descoperite în suprafaţa investigată, atribuite unor perioade de timp diferite: M3 şi M4 (ambele descoperite în sectorul A, primul în 1983 şi al doilea în 1986), datate în secolul al IV-lea (de tip Sântana de Mureş), M5 (descoperit în 1988 tot în sectorul A) din secolele III-IV şi M6 (descoperit în 1988 în sectorul C), specific bronzului timpuriu. Lazăr Bireescu, în studiul său cu privire la interpretarea ecologică a solului aluvial molic, a definit principalele însuşiri morfologice, dar şi însuşirile fizice, chimice sau biologice ale acestuia.
S-au adus date cantitative cu privire la: ceramica uzuală lucrată cu mâna, fină modelată la roată sau de import, vase de sticlă, unelte, ustensile casnice şi de uz gospodăresc, precum cuţite de fier, topoare, accesorii pentru veşminte, catarame, fibule, obiecte de toaletă, oglinzi cu tamga şi piepteni de os sau podoabe, mărgele, pandantivi, lănţişoare de bronz, părţi de la materialele folosite pentru construcţia locuinţelor, resturi de faună.