Bălăneşti | Judeţ: Gorj | Punct: Dealu Mare | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinoiu | Vasile | responsabil | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
| Sana | Daniel Vasile | participant | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
Raport:
Diagnosticul arheologic a fost determinat de necesitatea identificării, delimitării şi protejării sitului arheologic din care provin o serie de descoperiri întâmplătoare (arme, aplice, fibule geto-dacice din fier şi bronz), realizate cu ajutorul detectorului de metale, intrate ulterior în patrimoniul Muzeului Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" din Târgu Jiu. Valoarea şi raritatea unor piese (pumnale de tip sica), a impus aşadar necesitatea evaluării potenţialului arheologic al zonei în care au fost descoperite. Acest diagnostic a avut drept obiective determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, a structurilor complexelor, artefactelor sau ecofactelor din zona afectată de „detectorişti”, iar în cazul descoperirilor unor vestigii arheologice, s-a urmărit distribuţia spaţială a acestora (delimitarea sitului), stratigrafia zonei, caracterul şi starea lor de conservare, precum şi evaluarea riscurilor care pot afecta patrimoniul arheologic descoperit.
Localitatea Bălăneşti, din judeţul Gorj, se află amplasată în depresiunea Târgu Jiu - Câmpu Mare, la cca. 8 km Est de municipiul Târgu Jiu, iar pădurea şi punctul Dealul Mare unde s-au descoperit artefactele geto-dacice, la cca 1,5 km Nord de D.N. 67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea şi la cca 2 km Vest de DJ 665 A Drăgoieni- Bălăneşti.
Suprafaţa care a făcut obiectul cercetării noastre, are destinaţia de teren forestier, iar vestigiile arheologice au fost descoperite în zona de sud-est a unui platou cu o elevaţie de cca 320 m, zona fiind uşor mai înaltă (cu cca 4 -5 m), faţă de restul platoului.
Din punct de vedere geologic, zona este constituită din formaţiuni sedimentare de pietrişuri şi nisipuri pliocene, suprapuse de argile marnoase.
În ansamblu, în vederea obţinerii unei eficienţe sporite, am optat pentru o cercetare combinată invazivă şi noninvazivă, precedată de o verificare riguroasă a tuturor datelor disponibile (bibliografice, cartografice, documente administrative şi juridice etc.), care fac referire la patrimoniul arheologic al localităţii sau care indică un potenţial arheologic.
Date fiind resursele limitate, cercetarea noastră s-a dorit a fl una cu caracter de sondare, menită să acopere, în primul rând, zona afectată de gropile de detecţie realizate de nespecialişti. Pentru întreaga suprafaţă s-a procedat iniţial la o evaluare preliminară de teren, prin intermediul perieghezei, acţiune menită să verifice şi să înregistreze eventualele anomalii ale reliefului (diferenţe de culoare ale vegetaţiei, amenajări antropice ale solului etc.), sau prezenţa unor materiale arheologice (ceramică, piese litice, resturi materiale de construcţie etc.). Ulterior, s-a trecut la realizarea unor mici secţiuni.
Cercetarea arheologică a constat din executarea a cinci secţiuni de sondaj, cu dimensiuni variabile, realizate manual. Această cercetare a avut drept obiective, reconstituirea contextului arheologic din care au fost extrase piesele, alături de identificarea şi delimitarea sitului arheologic, în scopul protejării acestuia de alte agresiuni de orice fel.
Densitatea, lungimea şi orientarea unităţilor de săpătură a fost determinată de particularităţile reliefului şi de suprafaţa afectată de "detectorişti,,. Patru din cele cinci sondaje suprapun zone afectate de descperitorii amatori, urmare a activităţilor de detecţie. Ultima secţiune a avut ca scop evaluarea potenţialului arheologic al uneia din cele patru anomalii antropice, care se prezintă sub forma unor movile cu înălţimea redusă şi prăbuşite în interior.
Pentru flecare unitate de săpătură în parte, s-au executat fotografii digitale de ansamblu (la Analizare), de profil, iar după caz şi de detalii. De asemenea, pentru unităţile de săpătură în care au fost descoperite vestigii arheologice din cattegoria mormintelor de incineraţie, s-au realizat desene ale planurilor şi profilelor relevante la scara de 1 : 10. Planul unităţilor de cercetare arheologică a fost realizat digital, pe baza punctelor topografice înregistrate cu ajutorul unui aparat GPS marca Hlux M-1200 Bluetooh GPS Receiver (precizie de măsurare mai mică de 2, 2 m). în cazul complexelor arheologice, s-au realizat desene integrate în planul general al secţiunilor de sondaj.
Prezentarea principalelor descoperiri
Secţiunile de sondaj
Sondajul S1: are dimensiunile de 1,30 x 10,5 m, adâncimea maximă de 0,40 m, fiind orientat aproximativ NE-SV. El suprapune o groapă de „detectorişti” mai veche, al cărui inventar şi autori nu ne sunt cunoscuţi şi complexul Cx1. Mai trebuie spus însă că în acest sondaj, în lateralul gropilor de detector şi al celei antice, încă din stratul de humus, au fost descoperite fragmente ceramice atipice şi pigmenţi de cărbune.
Sondajul S2: are dimensiunile de 1,65 x 1,20 m, adâncimea maximă de 0,42 m, fiind orientat aproximativ NV-SE. Acesta suprapune o groapă de „detectorişti” recentă, al cărui inventar a ajuns în patrimoniul muzeului judeţean şi complexul Cx2. Pe baza declaraţiilor descoperitorilor şi a fotografiilor acestora, inventarul a putut fl reconstituit într-o măsură credibilă. Ca şi în cazul anterior, în lateralul gropilor, până la adâncimea de -0,20 m, au fost descoperite fragmente ceramice atipice şi pigmenţi de cărbune.
Sondajul S3: are dimensiunile de 1,40 x 1,50 m, adâncimea maximă de 0,32 m şi orientarea S-N. Caz fericit şi de această dată, sondajul nostru suprapune o groapă de detecţie recentă şi complexul Cx3, al cărui inventar a ajuns în patrimoniul muzeului judeţean, conţinutul şi dispunerea sa putând fl astfel reconstituită. De asemenea, demn de remarcat este faptul că şi aici se repetă situaţia cu materiale ceramice atipice şi pigmenţi de cărbune răspândite în întreg sondajul, în primii 30 de cm adâncime.
Sondajul S4: are dimensiunile de 2 x 1,45 m, adâncimea maximă de 0,42 m fiind orientat aprox. NV-SE. Sondajul nostru suprapune o groapă de detecţie recentă şi complexele Cx4 şi Cx6, din care ultimul afectat doar într-o mică măsură. Şi în acest caz, inventarul celui mai important complex, Cx4, a ajuns în patrimoniul muzeului judeţean, conţinutul şi dispunerea sa putând fl astfel reconstituită.
Sondajul S5: are dimensiunile de 10 x 0,80 m, adâncimea maximă de 0,50 m şi orientarea NE-SV. Sondajul nostru suprapune o locuinţă de tip adâncit (Cx5) şi o groapă de mici dimensiuni, lipsită de inventar (Cx7). Ambele complexe s-au păstrat nealterate de intervenţiile recente, fapt care poată să aducă noi informaţii valoroase la cercetările viitoare.
Elemente de inventar
Aşa cum am mai spus, în majoritatea sondajelor noastre, până la adâncimea de -0,20 -0,30 m, au fost descoperite o serie de fragmente ceramice atipice, lucrate din pastă grosieră, degresată cu nisip şi pietricele, superficial netezite şi arse incomplet. Unele dintre acestea, descoperite în gropile potenţialelor morminte, par mai degrabă rulate decât rodul unei depuneri intenţionate. Nici ceramica descoperită în complexul medieval Cx5 nu se prezintă într-o stare mai bună, aceasta fiind deosebit de fragmentară. Aproape întreg lotul de materiale prezintă urme de ardere secundară, uneori până aproape de vitrifiere, de unde rezultă o culoare albicioasă. Vasele sunt lucrate la roată rapidă, din pastă de bună calitate, degresată cu nisip cu granulaţie mică. Ca forme se disting oalele cu buza răsfrântă spre exterior, profilată, simple sau cu toarte şi castroanele. Decorul constă în general din linii incizate, dispuse oblic pe corpul vaselor. Decorul smălţuit şi pictat este atestat şi el, însă doar printr-un singur fragment ceramic.
Cele mai valoroase elemente de inventar sunt reprezentate desigur de obiectele din metal, din păcate scoase din context de către descoperitorii „detectorişti”. Printre acestea se numără câteva piese de armament ofensiv alături de accesorii vestimentare, podoabe şi alte materiale a căror utilitate nu poate fi clar stabilită încă. Din prima categorie fac parte un vârf de lance, prelung, în formă de frunză de salcie, cu nervură mediană unghiulară şi trei pumnale curbe de tip sica. Dintre acestea, unul este mai scurt (cca. 34 cm), decorat cu motive geometrice, corodat şi parţial ars secundar, prevăzut cu teacă şi buterolă cu terminaţie sub formă de buton discoidal . Cel de-al doilea este mai lung (cca. 40 cm), posibil decorat, însă coroziunea puternică nu lasă să se întrevadă altceva decât o şănţuire „pentru scurgerea sângelui” . Ultimul pumnal are mânerul rupt şi lama îndoită ritual, parţial arsă secundar şi decorată cu motive geometrice.
În ce priveşte accesoriile vestimentare şi de harnaşament, se cuvine să menţionăm aici existenţa unei catarame simple, de formă dreptunghiulară, a unor aplici cu decor cruciform şi a unor verigi din bronz şi fier.
Ultima categorie, poate cea mai importantă, dată fiind valoarea cronologică ridicată, o reprezintă obiectele de podoabă. Se remarcă aici fibula cu noduri, de schemă La Tène C, descoperită în complexul 0x4 şi fibula de tip La Tène târziu, cu coardă exterioară, cu arcul simplu, faţetat în secţiune, port-agrafa plină şi resort bilateral scurt compus din 2+2 spire, ce provine din Cx2. Acestora li se mai adaugă un mic fragment din arcul unei fibule descoperite de noi in situ, în complexul 0x3 şi o brăţară cu capete trompetiforme din 0x4.
Elemente de cronologie relativă şi absolută
Aşa cum am mai menţionat, materialul ceramic descoperit în nivelul vegetal sau în sondajele S1-S4, este unul destul de fragmentar, în majoritate atipic. Ceramica aparţine speciei uzuale, iar lipsa decorului şi starea de degradare în care se află, nu ne permite consideraţii pertinente asupra acestora. Cu rezervele de rigoare, apreciem totuşi, pe baza facturii, că ea aparţine culturii getice.
În ce priveşte piesele din metal, acestea aparţin în mod cert epocii La Tène, caracteristicile lor permiţând o serie de nuanţări după cum urmează. Vârful de lance, prelung, cu nervură mediană unghiulară, aparţine variantei b, conform schemei propuse de I. Glodariu şi E. laroslavschi, majoritatea datându-se între sec. I a. Chr. - I p. Chr. în aşezarea getică de la Poiana există însă şi exemplare mai vechi.
Catarama face parte din tipul dreptunghiular, cu spin simplu sau „spin cap de raţă” (Hoch-rechteckige Gürtelschließen mit einfachem Dorn bzw. mit Dorn mit Entenkopf - Variante Thür) din Latène-ul târziu. în schema sa tipologică, A. Rustoiu le include în tipul 2 („catarame rectangulare cu spin") şi le datează „pe toată durata sec. I a. Crh. - I p. Chr.. în România, analogii apropiate avem la Zimnicea, Blandiana, Tilişca şi mai aproape de noi, în Vâlcea, la Racoviţa.
Brăţara cu capete trompetiforme reprezintă o apariţie extrem de rară în spaţiul de care ne ocupăm şi aparţine probabil tipului 10 după Rustoiu, cu o datare largă, motiv pentru care nu vom insista asupra ei.
Cele mai importante repere cronologice ale descoperirilor de la Bălăneşti Dealul Mare ni le oferă fibulele. Prima dintre acestea, fibula cu noduri, de schemă La Tène C, descoperită în complexul 0x4, aparţine tipului 1a după A. Rustoiu, tip care se datează de la sfârşitul sec. II până la jumătatea sec. I a. Chr. Cea de-a doua, fibula de tip La Tène târziu, cu coardă exterioară, cu arcul simplu, faţetat în secţiune, port-agrafa plină se încadrează în tipul 7a2 după Rustoiu, datată între 75 şi 25 a. Chr. Cele două tipuri de piese apar chiar asociate în unele descoperiri mai vechi, fapt care ne îndeamnă să nu excludem o existenţă a „necropolei” noastre doar pe durata sec. I a. Chr.
Pumnalele curbe de tip sica, în ciuda faptului că nu oferă repere cronologice înguste, sunt de departe cele mai importante şi mai spectaculoase obiecte de inventar recuperate (nu de noi din păcate) din contextele cercetate de noi. Astfel de piese au fost descoperite într-o serie de aşezări şi cetăţi dacice, ele remarcându- se însă, în special prin prezenţa lor în contexte funerare specifice unei elite războinice denumită de unii cercetători drept grupul Padea - Panaghiurski Kolonii. După unele opinii, datarea acestora se înscrie, în cronologie absolută, între cca. 150 - 50 a. Chr. Analogiile acestor pumnale sunt mult prea numeroase pentru a le cita aici, motiv pentru care ne rezumăm să amintim o parte din cele mai apropiate piese de acest fel, din punct de vedere geografic.
În ce priveşte materialele medievale, aşa cum am mai menţionat, acestea sunt fragmentare şi arse secundar. Pe baza elementelor de decor ea poate fi datată, cu rezervele de rigoare ce ţin de stadiul actual al prelucrării materialelor, în Evul mediu (secolele XV - XVI).
Stratigrafia generală a sectoarelor cercetate
Stratigrafia zonei este unitară, fiind formată dintr-un strat vegetal, cenuşiu închis, nisipos, cu o grosime cuprinsă între 5 şi 8 cm, ce suprapune un sediment cenuşiu nisipos, amestecat cu bolovani şi pietriş, cu o grosime cuprinsă între 18 şi 30 de cm, sub care apare un strat brun-gălbui, cu bolovani şi pietriş, steril din punct de vedere arheologic.
O stratigrafie diferită a fost înregistrată în sondajul nr. 5 unde, pe lângă diversele nivele rezultate ca urmare a intervenţiilor antropice, sterilul se prezintă sub forma unui sediment brun-roşcat, lutos.
Prezentarea rezultatelor cercetării
Lucrările de diagnostic au condus la identificarea unui nou sit arheologic, complex, care conţine probabil o necropolă plană de incineraţie ce aparţine culturii getice din sec. Il-I a. Chr. şi care suprapune un nivel de locuire anterior. La acestea se adaugă şi o mică aşezare din evul mediu (sec. XV-XVI), constituită din câteva bordeie.
Revenind la cele patru sondaje, acestea au pus în evidenţă, pe lângă gropile de „detectorişti”, alte cinci anomalii de natură antropică, conturate cu greu însă datorită faptului că acestea au fost bulversate de cele dintâi. La aceasta s-a mai adăugat şi lumina naturală a soarelui, filtrată printre frunze şi crengi, improprie realizării unor observaţii fine de natură stratigrafică. în trei dintre aceste anomalii antice, 0x2, 0x4 şi G1, au fost descoperite oase calcinate, iar în complexul 0x3, a fost descoperit in situ, un mic fragment dintr-un arc de fibulă din fler, alături de oxizi de fler rămaşi pe loc după îndepărtarea obiectelor de către „detectorişti”. Tot în zona acestor secţiuni de sondaj, a fost documentată existenţa unor materiale arheologice sporadice (ceramică fragmentară şi pigmenţi de cărbune) care exced limitele mormintelor propriu-zise fără nicio legătură cu acestea, sugerând astfel prezenţa unei locuiri getice, anterioare orizontului de înmormântare/depunere.
De asemenea, în secţiunea S5, cercetările au mai pus în evidenţă şi existenţa unui bordei medieval, prevăzut cu un cuptor de tip „pietrar’, complexul fiind distrus ca urmare a unui incendiu.
În concluzie, lucrările de diagnostic arheologic efectuate în scopul verificării amplasamentului de unde provin o serie de descoperiri întâmplătoare, realizate cu ajutorul detectorului de metale, au condus la identificarea unui nou sit arheologic şi complex. Acesta este compus dintr-o posibilă necropolă getică din sec. Il-I a. Chr., ce suprapune probabil o locuire sporadică anterioară, ambele suprapuse de o aşezare din evul mediu (sec. XV-XVI).
Situl arheologic este delimitat la vest şi la nord de o serie de drumuri de exploataţie forestieră care străbat culmea dealului, în timp ce spre sud şi la est, acesta merge până la limita naturală a platoului, în locul de unde terenul începe să coboare destul de accentuat. Din păcate, anterior evaluării noastre şi a celor care au descoperit piesele intrate în patrimoniul muzeului judeţean, acesta a fost braconat intens de căutătorii de metale. Pe parcursul cercetării am reuşit să identificăm urmele intervenţiei lor, care numără în jur de 30 de gropi.
Materialul arheologic descoperit de noi, nu foarte numeros, dată fiind anvergura redusă a cercetării, este unul destul de variat, constituit preponderent din ceramică, la care se adaugă cărbune, oase calcinate şi piese fragmentare din fier.
Importanţa vestigiilor arheologice identificate, rezidă prin prisma noutăţii descoperirilor, contribuind la îmbogăţirea topografiei arheologice a comunei Bălăneşti şi a Repertoriului arheologic naţional.
Pe baza lucrărilor de diagnostic arheologic, efectuate în luna noiembrie 2015, pe raza comunei Bălăneşti, în punctul „Dealul Mare”, Muzeul Judeţean Gorj “Alexandru Ştefulescu” , instituţie organizatoare, reprezentat prin arheolog dr. Vasile MARINOIU
- responsabil ştiinţific, dr. Daniel V. SANA şi drd. Ştefan V. GEORGESCU, propunem următoarele:
Includerea urgentă a sitului de la Bălăneşti - Dealul Mare în Repertoriul Arheologic Naţional:.
Elaborarea unui Studiu de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea sitului de la Bălăneşti - Dealul Mare, ca zonă protejată cu patrimoniu arheologic şi a zonei sale de protecţie, datele şi concluziile sale urmând să fie incluse în viitoarele documentaţii de urbanism ale comunei (PUG, SIG ş.a.).
Continuarea cercetărilor şi sondarea tuturor celor 30 de gropi de căutători de comori, în vederea recuperării a cât mai multe informaţii din potenţialele contexte arheologice degradate.
Pe baza rezultatelor acestor noi cercetări, să se studieze oportunitatea clasării sitului în Lista monumentelor istorice.
Bibliografie: