Balaci | Judeţ: Teleorman | Punct: Ruinele Curţii lui Constantin Bălăceanu | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 152001.02 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Balaci
Localitate:
Balaci
Punct:
Ruinele Curţii lui Constantin Bălăceanu
Localizare:
| 152001.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Constantinescu | Nicolae | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Predoi | Veronica | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Ţânţăreanu | Ecaterina | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
Raport:
Obiectivele campaniei 2001 au fost, în continuare, datarea ruinei păstrate din edificiul nobiliar de la Balaci, refacerea configuraţiei planimetrice originare şi durata vieţuirii în cuprinsul fostei curţi.
Observaţiile directe au permis răspunsuri parţiale la toate cele trei obiective, dar, de departe, cel mai important este acela că, la origine, cuibul rezidenţial de la Balaci arăta altfel: era mai întins, dezvoltându-se în mod sigur spre N, dar posibil şi spre S, cu o scară spre foişorul aflat deasupra pivniţei mici.
Într-adevăr, toate secţiunile din microzona N (secţiunile I - capătul de N, II şi IV) au permis cercetarea zidurilor care depăşeau aliniamentul nordic al pivniţelor, fie că era vorba de laturile de V şi E ale vechii case (secţiunile II şi IV).
În prima s-a dat de un zid gros de 1,18 m, în a doua grosimea zidului atingând 1,28 m; capătul de N al secţiunii I, respectiv peretele de V a căzut chiar pe un racord al pivniţei cu un perete de cărămidă perpendicular, demolat apoi până la soclul fundaţiei.
Fundarea casei - a pivniţei - a pornit de la un strat de humus negru, steril din punct de vedere arheologic, demonstrând că cel puţin în stadiul actual al cercetării o locuire medievală anterioară lipseşte, dacă nu punem în discuţie resturi vagi de locuire din mileniul I.
Gârliciul pivniţei mici (P2) s-a aflat în centrul preocupărilor în această campanie, el fiind ascuns vederii datorită umplerii cu gunoi. Din interiorul pivniţei mari, pe peretele de V se vede clar arcatura deschiderii. De asemenea, în interiorul pivniţei mici se vede arcul de deasupra golului intrării, marcat şi la exterior de un lintel de piatră fasonată, cu secţiunea pătrată. Exact pe direcţia E-V a fost amplasată secţiunea VII, cu scopul de a observa configuraţia gârliciului, zidul de S al acestuia fiind deja parţial degajat în campania precedentă (secţiunea III).
S-a identificat astfel grosimea zidului sudic din cărămidă de 0,85 m şi faptul că este înfipt direct în solul viu, brun roşcat de pădure (nu s-a atins talpa fundaţiei), fără să urmeze panta de acces, distrusă între timp. S-a identificat de asemenea şi peretele de sprijin al laturii de N a bolţii gârliciului, decroşat cu un lat de cărămidă faţă de zidul de S al pivniţei mici.
Materialul arheologic recoltat este inconsistent, sporadic ca răspândire şi nesemnificativ pe alocuri. Lipsesc evident semne de vieţuire intensă în cuprinsul fostei curţi boiereşti, chiar frapează, de exemplu, inexistenţa cahlelor de sobe. În concluzie, după două scurte campanii arheologice, monumentul bălăcean se dezvăluie ca un tip mult mai evoluat de casă nobiliară decât s-a presupus până acum, cu o posibilă analogie, strict contemporană (1690) la Afumaţi-Ilfov.
Bibliografie: