Băile Figa | Comuna: Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Perioada modernă;
Epoci:
Preistorie; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Perioada modernă;
Categorie:
Industrial; Domestic;
Tipuri de sit:
Carieră; Exploatare/carieră;
Cod RAN:
| 32492.02 |
Județ:
Bistriţa-Năsăud
Unitate administrativă:
Beclean
Localitate:
Băile Figa
Punct:
Băile Figa
Localizare:
| 32492.02 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Zăgreanu | Radu | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Kavruk | Valerii | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ştefan | Maria Magdalena | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Harding | Anthony F. | participant | Universitatea Exeter, UK |
| Puskas | Jozsef | participant | Arheolog independent |
Raport:
Situl arheologic de la Băile Figa în prezent este cel mai relevant sit de exploatare a sării pe parcursul epocii bronzului, epocii fierului şi perioadei post-romane din toată Europa de sud-est şi est-centrală. Dincolo de faptul că cercetarea acestui sit contribuie în mod substanţial la reconstituirea exploatării pre - şi protoistorice a sării, acesta conţine sute de structuri şi artefacte preistorice de lemn bine păstrate datorită nămolului sărat în care se află.
Prin abundenţa materialului lemnos situl de la Băile Figa este pe departe cea mai reprezentativă sursă de lemn preistoric din toată Europa de sud-est şi est-centrală. Studierea materialului lemnos din acest sit deschide perspective nebănuite privind crearea unei scări dentrocronologice specifice Transilvaniei. Aceasta la rându-i va permite o mai exactă calibrare a datelor radiocarbon.
Nu în ultimul rând situl de la Băile Figa oferă cele mai valoaroase surse privind reconstituirea managementului pre-şi protoistoric a resurselor forestiere, precum şi prelucrarea şi utilizarea lemnului.
Cercetările sistematice din anul 2018 au vizat continuarea săpăturilor arheologice în S XV şi continuarea experimentelor privind exploatarea sării.
Săpăturile în S.XV
Cercetările efectuate în S XV (10 m x 16 m) în anii 2009, 2013-2017 (Figura 1/ 1) au dezvelit urmele unor structuri de lemn interconectate datând din cca. 1100 – 850 BC. Acestea, de la nord la sud, sunt: un gard (L = 3,6 m) de lemn format din troace sparte, jgheaburi, pari şi scânduri înfipte în poziţie verticală în nămol sărat până la rocă nativă de sare (- 6,1 m raportat la nivelul actual de călcare dinspre est; - 1,9 – 1,6 m raportat la panta actuală a terenului pe direcţia sud-nord; Cota absolută 290,87 m); capătul sud-estic al acestui gard atinge un gard circular (D = 2,0 m) format din nuiele împletite şi pari verticali înfipţi în nămol sărat ce se înălţa deasupra nămolului cu cca. 0,6 – 0,8 m; în mijlocul spaţiului delimitat de acest gard se afla o fântână de formă tronconică (D gura = 1,2 m, D fund = 0,6 m, Ad. de la gură până la fund = 1,6 m; AD. de la gardul circular pâna la canalul identificat pe fundul fântânii = 2,1 m ) săpată în nămol sărat ţi roca nativă de sare, cu pereţii căptuşiţi de nuiele şi pari verticali (Figura 1/ 2); de la gardul circular care înconjura fântână plecau două rânduri de pari masivi înfipţi în nămol până la roca de sare.
Alături de acest complex au fost descoperite numeroase artefacte, printre care 5 „troace”, 15 jgheaburi de lemn, precum şi numeroase unelte: lopeţi, ciocane ş.a. În jumătatea vestică secţiunea a fost golită până la roca de sare, în timp ce în partea estică săpăturile nu au atins încă această rocă.
În anul 2018 secţiunea a fost extinsă, din cauza prăbuşirii malurilor, şi au fost continuate săpăturile în jumătatea estică a secţiunii.
În jumătatea vestică, în suprafaţa rezultată din extinderea secţiunii, a fost depistată şi parţial golită o groapă săpată în roca de sare, adâncă de peste 1 m de la suprafaţa acesteia, lată de 1 – 1,2 m şi lungă peste 1,8 m (partea estică a gropii aflându-se sub malul vestic al secţiunii). Alături de această groapă, pe roca de sare se afla un jgheab de lemn masiv, lung de 1,2 m şi gros de 0,3 – 0,4
m. În jumătatea estică săpăturile au fost efectuate în nămolul din jurul fântânii cercetată anterior. În partea sud-estică a secţiunii, pe suprafaţa de cca.
4 x 3 m, săpăturile au ajuns la o amenajare de bârne culcate una lângă altă direct pe roca de sare. Deasupra acestei amenajări, în nămolul sărat au fost descoperte o serie de artefacte de lemn, dinte care menţionăm o scară fragmentată, perfect asemănătoare cu scara descoperită anterior în S I şi datând din cca. 400 – 180 cal BC.
Au fost prelevate probe de lemn (nuiele) din căptuşeala fântânii pentru datarea 14C. Conform datelor preliminare comunicate, acestea au vechime comparabilă cu datele 14C obţinute anterior pentru alte structuri şi artefacte descoperite în S XV, şi anume aproximativ jumătatea secolului X î. Hr.
Secţiunea a fost conservată până la reluarea săpăturilor.
Experimente
Experimentele realizate în anul 2018, în cadrul proiectului ”Etnoarheologia sării în spaţiul Intracarpatic al României - EthnosalRo3” (Finanţarea proiectului s-a realizat prin UEFISCDI - contract finanţare nr.151/2017), au vizat mai multe tehnici de exploatare a sării: havarea rocii de sare cu ajutorul mai multor troace şi jgheaburi dispuse în lanţ (Figura 2/ 1,2); diverse modalităţi de sporire a salinităţii slatinei şi de filtrare a acesteia cu ajutorul troacelor (Figura 3/ 1, 2), jgheaburilor şi coşurilor din nuiele ş.a. S-a constatat că toate aceste modalităţi sunt eficiente. În prezent, rezultatele experimentelor sunt într-un proces complex de procesare.