Băiceni | Comuna: Cucuteni | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Laiu | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Balaur | Radu-Ştefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Academia Română, Filiala Iaşi |
Raport:
Platoul Laiu, pe care se găseşte celebra aşezare Cucuteni - Cetăţuie este poziţionat la circa 2-2,5 km nord-nord-vest de satul Cucuteni şi la numai câteva sute de metri vest de satul Băiceni (com.Cucuteni) (fig. 1). Din punct de vedere al încadrării în unităţile fizico-geografie ale regiunii, zona se găseşte la limita dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Sucevei, din cadrul unităţii Podişului Moldovei, într-o zonă în care spre est şi sud se găsesc dealuri domoale cu altitudini absolute reduse, sub 150 m, iar spre vest şi nord dealuri cu altitudini de peste 300-350 m. Din punct de vedere hidrografic, zona aparţine de bazinul Văii Oii, ultimul afluent de stânga al râului Bahluieţ înainte ca acesta să se verse în râul Bahlui.
Aşezarea de pe Dealul Cetăţuie de la Cucuteni a fost semnalată încă din 1884, devenind astfel eponimă pentru cunoscuta civilizaţie eneolitică cu ceramică pictată. Cercetările, atât cele iniţiale, cât şi cele care au urmat în secolul XX, s-au concentrat doar asupra părţii proeminente a terenului („Cetăţuia” propriu-zisă), apărată natural, pe trei laturi, prin pante abrupte, iar pe cea de a patra (spre vest) – printr-un sistem de şanţuri şi valuri. Secţiunile de cercetare, care au intersectat sistemul artificial de apărare, au constatat că locuirea s-a extins şi dincolo de acest sistem, pe platoul din vest, spre păduricea existentă acolo. În săpăturile din 1961-1966, conduse de profesorul Mircea Petrescu-Dîmboviţa, una din cele patru suprafeţe cercetate (complexul IV: 240 m2) a fost plasată imediat după şanţurile de apărare, în zona extra muros, dar aici nu s-au găsit resturi de locuinţe, ci doar fragmente ceramice izolate.
Scopul principal al evaluării de teren a fost de a deschide o altă perspectivă, mult mai amplă, asupra locuirii din apropierea celei mai cunoscute aşezări a civilizaţiei cucuteniene, prin prisma posibilităţilor moderne de investigare din dotarea Platformei Arheoinvest (topografie arheologică, magnetometrie, fotografie aeriană etc.). Cercetările de suprafaţă şi prospecţiunile magnetometrice s-au concentrat pe o suprafaţă de două hectare situată la SV de Cetăţuie.
După intensitatea semnalului afişat, ce depăşeşte în multe dintre cazuri 100 nT, majoritatea anomaliilor identificate, cu precădere cele de mari dimensiuni, pot fi asociate cu prezenţa unor structuri puternic arse (locuinţe) specifice staţiunilor eneolitice din zona noastră (fig. 2). Aranjamentul acestora pare unul regulat, în şiruri, delimitate la vest de două şanţuri desfăşurate sub forma unui arc de cerc, pe alocuri întrerupte, fapt ce poate sugera prezenţa unor căi de acces către zona apărată natural dinspre vârful promontoriului. Remarcăm existenţa unor anomalii magnetice pozitive, structuri arse şi nearse, dar şi gropi, în afara incintei dinspre vest (fig. 2). Continuarea măsurătorilor şi diversificarea metodelor de prospectare (rezistenţa electrică a solului, realizarea şi studiul imaginilor termale) pot furniza noi indicii necesare unui demers analitic asupra planimetriei şi a hinterlad-ului staţiunii eponime.
Prin sondajul de la Cucuteni – Platoul Laiu s-a intenţionat încadrarea cronologică a prelungirii aşezării eponime din punctul Cetăţuie. În acest scop am cercetat parţial o secţiune (S I - 2 x 2 m), amplasată pe centrul unei anomalii magnetice de formă rectangulară care sugera o locuinţă cucuteniană incendiată tipică. La aproximativ 25 de cm de suprafaţa actuală am ajuns deja pe nivelul de distrugere al unei locuinţe, cu multe lipituri de perete (fig. 4). Sub acest nivel de distrugere am întâlnit o vatră de dimensiuni destul de mari, de forma încă greu de stabilit (probabil rectangulară, înălţată faţă de nivelul de călcare, ca un postament - fig. 4) lângă care se afla o zonă cu fragmente de la un vas mare de provizii sau o cutie de lut, alte vase mai mici, puternic arse secundar, precum si o aglomerare de peste 20 de greutăţi probabil de la un război de ţesut (fig. 5). Am demontat doar parţial complexul (am recoltat ceramica, câteva greutăţi şi nişte fragmente osoase pentru o eventuală datare), după care am conservat situaţia pentru o viitoare săpătură mai de amploare. Ceramica pictată (fig. 6), destul de puţină, indică faza Cucuteni B1.
În perspectivă, ne propunem continuarea cercetărilor arheologice în această aşezare de interes major, principalele obiective fiind investigarea noilor elemente de fortificaţie identificate prin scanarea magnetometrică şi sondarea mai multor complexe pentru întregirea tabloului cronologic al locuirii din zona Cetăţuii.
Bibliografie: