Baia | Judeţ: Suceava | Punct: Biserica "Adormirea Maicii Domnului" | Anul: 1994
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Şantierul arheologic Baia
Anul cercetarii:
1994
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 146913.02 |
Județ:
Suceava
Unitate administrativă:
Baia
Localitate:
Baia
Punct:
Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
Localizare:
| 146913.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cheptea | Stela | responsabil | Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi |
Raport:
Importanţa cercetărilor arheologice la monumentele religioase din Baia a fost subliniată în repetate rânduri. Necesitatea acestor investigaţii rezultă din faptul că, în stadiul actual al cerectării unuia dintre cele mai vechi şi mai importante oraşe ale Moldovei medievale, sunt cunoscute diverse aspecte privind originea şi evoluţia aşezării, dar mult mai puţine cunoştinţe avem în legătură cu viaţa religioasă a locuitorilor. Dacă bisericilor romano-catolice din localitate li s-a dat o oarecare atenţie, lăcaşurile ortodoxe se află la nivelul investigaţiilor făcute la începutul secolului. Eforturile noastre pentru descoperirea unor biserici mai vechi, din timpul întemeietorilor sau din vremea lui Petru Muşat ori Alexandru cel Bun, când oraşul ajunsese la cea mai mare înflorire economică, n-au dat nici un rezultat. Totuşi, începând din 1990, ne-am îndreptat atenţia asupra ctitoriei lui Petru Rareş Adormirea Maicii Domnului, înălţată în 1532, deoarece consideram că biserica se află în cartierul românesc al oraşului, iar în apropiere, în anii anteriori, au fost descoperite complexe de locuire şi materiale datând din secolele XIII-XIV şi din veacul al XV-lea.
Primele sondaje, de dimensiuni reduse, practicate pe fundaţia bisericii, pe latura de nord, în dreptul ferestrelor din pronaos, acolo unde se aflau cele mai adânci fisuri, ne-au permis să observăm că temelia se funda în solul viu, la adâncimea de 2-2,10 m. La partea superioară, fundaţia prezintă un prag de pe care se ridică soclul monumentului. De asemenea, s-a observat că structura fundaţiei nu este uniformă, până la adâncimea de 0,50 m piatra fiind bine aranjată, având ca liant mortar tare, în timp ce partea inferioară, marcată printr-un mic decroş, este de o calitate mult mai slabă. În ce priveşte nivelurile de construcţie şi de călcare s-a constatat că acestea au fost deranjate de desele înmormântări şi de intervenţiile ulterioare, păstrându-se doar pe mici porţiuni. Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în secţiunile practicate în dreptul altarului şi pe fundaţia de sud. În această zonă cercetarea a fost îngreunată de schela montată în jurul monumentului. Cu toate acestea, s-a putut surprinde o fundaţie de zid laată de 0,70 m, paralelă cu monumentul, adâncită numai până în pământul galben amestecat cu negru. Această temelie, mai puţin solidă, a fost demantelată, pietrele fiind împrăştiate în stratul de morminte, aşa cum o demonstrează situaţia surprinsă în caseta deschisă pentru cercetarea în continuare a obiectivului. În preajma acestui zid au fost dezvelite două schelete care aveau în inventar câte o monedă, una de la Alexandru cel Bun şi alta bătută în timpul lui Matei Corvin. Corelând datele de mai sus s-a formulat ipoteza existenţei unui lăcaş de cult anterior ctitoriei lui Petru Rareş. În cursul aceloraşi cercetări a fost semnalată starea gravă a monumentului, care se află într-un proces continnuu de degradare, datorită ridicării pânzei de apă freatică. În consecinţă, CNMASI a hotărât executarea în jurul bisericii a unui dren pentru îndepărtarea apei. Săpăturile au început în anul 1993, de către angajaţii DMASI şi de către preotul paroh, ocolindu-se prezenţa arheologilor pe şantier. Astfel, întreg traseul drenului de pe latura de sud a bisericii şi a celui ce traversa necropola din spaţiul sud-vestic a fost de-a dreptul golit, înlăturându-se orice posibilitate de recuperare a datelor ce ne puteau fi furnizate din zona cel mai intens folosită a cimitirului.
În vara anului 1994, cercetarea s-a efectuat în condiţii normale, pe traseul drenului de pe laturile de est, nord şi vest. Cum este şi firesc, principalele concluzii au putut fi formulate, în primul rând, pe baza inventarului descoperit în morminte, cu precădere a celui numismatic. Deşi numărul înhumaţilor şi, mai ales, al reînhumaţilor este mare, au fost înregistrate 69 schelete, în inventarul cărora s-au descoperit 449 monede. Din acestea, 21 au fost emise la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea; 17 piese provin de la morţi îngropaţi după ridicarea edificiului în timpul lui Petru Rareş, dar cele mai interesante sunt monedele care datează din perioada anterioară pisaniei. Acestea sunt în număr de nouă, la care se adaugă una neidentificată, probabil tătărească. Cea mai veche se pare că este o jumătate de gros de argint anepigraf emis de Petru I. În ordine cronologică, urmează: un gros de argint emis de Alexandru cel Bun, un altul datând din timpul lui Ştefan cel Mare, patru denari emişi de regele Ungariei Matei Corvin şi un altul din timpul lui Wladislav II (1501-1502), precum şi o monedă poloneză bătută de Alexandru Jagello (1501-1506), iar un denar unguresc este deteriorat. Examinând datelee de mai sus suntem în măsură să afirmăm că, în preajma sau sub edificul existent, a fiinţat o biserică mai veche. De asemenea, dispoziţia mormintelor în jurul edificiului ne îndeamnă să considerăm că cimitirul şi organizarea terenului din imediata apropiere erau sistematizate în mod diferit, până spre mijlocul secolului al XIX-lea, când s-a amenajat o alee pietruită care conducea spre accesul în incintă şi pe care a fost găsită o monedă austriacă. Mai semnalăm descoperirea unei lentile în secţiunea de nord, la adâncimea de 0,50 m, ce conţinea bulgări de var, molozuri şi resturi de frescă care proveneau de la o reparaţie sau de la o demolare, fapt ce s-a petrecut, foarte probabil, înainte de 1557. De asemenea, amintim descoperirea, la circa 20 m de biserică, a unui colţ dintr-o locuinţă adâncită, datată cu ajutorul unei monede anepigrafe emisă de Alexandru cel Bun, găsită în chirpiciul prăbuşit în interiorul ei.
Pe baza descoperirilor făcute, putem afirma, cu prudenţa necesară, că pe locul sau în preajma ctitoriei lui Petru Rareş au fiinţat, de-a lungul vremurilor, unul sau mai multe lăcaşuri de cult.