Babadag | Judeţ: Tulcea | Punct: Dealul Cetăţuia | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 159669.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
or. Babadag
Localitate:
Babadag
Punct:
Dealul Cetăţuia
Localizare:
| 159669.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Jugănaru | Gabriel | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Vizauer | Iulian | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Tulcea |
| Morintz | Alexandru | participant | Institutul Român de Tracologie, Bucureşti |
| Ţârlea | Alexandra Clara | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Situl arheologic aflat în atenţia noastră (aşezarea eponimă a culturii Babadag, aşezare elenistică, fortificaţie romană târzie, necropolă medievală timpurie), identificat de localnici sub toponimul "Dealul Cetăţuia", este situat la cca 2 km NE de oraşul Babadag, la vărsarea pârâului Tabana în lacul Babadag, pe un promontoriu de loess ce are cota maximă de 24 m faţă de nivelul apei. Ca şi în anii trecuţi am constatat o prăbuşire accelerată a masivului de loess, ceea ce a impus ca strategie principală a cercetărilor noastre continuarea investigării zonei aflate în pericol.
Cercetările din anul 2002, efectuate în perioada 8 iulie - 2 august, finanţate de la bugetul ICEM Tulcea, cu suma de 60 milioane lei, au avut trei obiective principale: continuarea săpăturilor de salvare din Sectorul V (faleza aşezării) prin deschiderea a încă patru casete (V-VIII), dispuse pe două aliniamente, la vest de cele cercetate în anii trecuţi (casetele I-IV); finalizarea cercetării S VI (secţiune trasată de S. Morintz) către sud-est în vederea cercetării sistemului defensiv al aşezării - Sector Fortificaţie; efectuarea unor sondaje în apropierea aşezării fortificate hallstattiene; investigarea unui impozant edificiu roman situat în zona falezei.
Sectorul V
Cele patru casete numerotate de la V la VIII, au fost trasate la vest de casetele I - IV, având dimensiunile de 4 x 5,50 m - casetele V - VII, respectiv 3,50 x 5,50 m - caseta VIII (datorită configuraţiei terenului).
După demontarea stratului vegetal ce avea o grosime cuprinsă între 0,20/0,25 m, în toate cele 4 casete a fost cercetat un strat de umplutură cu o consistenţă variabilă – între 0,10/0,20 m, ce conţinea cenuşă, pietre, oase de animale, ceramică predominant hallstattiană şi ceramică elenistică. Tot în acest nivel au fost descoperite două vârfuri de săgeţi din bronz cu trei muchii (asemănătoare cu cele descoperite în necropola getică de la Enisala) şi trei piroane din fier. Din acest nivel a fost săpat un şanţ de formă neregulată ce traversează casetele VII şi VIII săpat în perioadă modernă. Acest "strat greco-roman" şi primul nivel hallstattian au fost afectate de o amenajare viticolă postbelică, în casetele V-VI fiind descoperite patru aliniamente de gropi de par, cu o distanţă de 1 m între fiecare aliniament, respectiv de 0,90 m între gropi pe fiecare aliniament – acestea reprezentând, de fapt, urmele aracilor care susţineau butucii de vie aparţinând lui Pătraşcu Stoian –ultimul proprietar înainte de cooperativizare, al Dealului Cetăţuia. Aşa se poate explica distrugerea parţială a primului nivel de locuire hallstattian, gropile de pari, dar mai ales rădăcinile viguroase ale viţei de vie, dislocând porţiuni mari din locuinţele de suprafaţă.
Nivelul I hallstattian constituit din resturile unor locuinţe de suprafaţă a fost relevat în toate cele patru casete. Un mare ansamblu (L 1) a fost surprins în casetele V şi VII şi parţial în celelalte două casete. Podeaua locuinţei a fost puternic deranjată de intervenţiile ulterioare - gropi, şanţ, lucrări agricole. În caseta VII, la limita între carourile 1-2, podeaua este puternic arsă având structura şi consistenţa unei vetre. În ceea ce priveşte forma şi dimensiunile acestui complex nu putem face aprecieri exacte, cert este faptul că în caseta 5, limita estică a acestei locuinţe a fost surprinsă în carourile 3-4, iar limita sudică în caseta 6, carourile 1-3, respectiv caseta 8 - caroul 1. Nivelul de călcare a acestei locuinţe este destul de bine conturat atât în caseta 5 unde la est de locuinţa descrisă mai sus apare un strat de pământ tasat cu numeroase fragmente ceramice, pietre şi oase, cât mai ales în caseta 6 la sud de locuinţe. În acest nivel de călcare din caseta 6, au fost cel mai bine evidenţiate gropile de parilor folosiţi la susţinerea butucilor de viţă de vie.
A doua locuinţă de suprafaţă (L 2), a fost descoperită în caseta VI, carourile 2-4, respectiv caseta VIII, carourile 1,2,4, la adâncimea de 0,30/0,35 m. Locuinţa a fost prinsă parţial în săpătură, dimensiunile înregistrate fiind de 5,75 x 3 m.
În podeaua acestei locuinţe de suprafaţă, în caseta VIII, caroul 2 a fost cercetată o groapă (Gr 1) de formă tronconică, cu diametrul gurii de 0,90 m. Umplutura acestui complex, consta în pământ cenuşos cu destul de puţine fragmente ceramice de epocă Babadag, elenistică, romană şi Dridu. În partea superioară a gropii, au fost descoperite membrele inferioare a unui schelet uman, iar pe măsura curăţirii acestui complex la -0,44 m a fost descoperit întreg corpul – depus într-o poziţie absolut nefirească, cu mâna stângă ridicată în dreptul capului, iar mâna dreaptă sprijinită pe peretele gropii, picioarele fiind pliate perpendicular din bazin şi din genunchi. Pe torace şi pe craniu se păstrau urmele unui texturi vegetale (rogojină?). Pe inelarul mâinii stângi s-a descoperit un inel de verigă de bronz cu montură din sticlă. De menţionat este că scheletul se afla în umplutura gropii şi nu pe fundul acesteia, poziţia sugerând aruncarea acestuia în groapă. Inelul aparţine probabil epocii medievale timpurii (secolele X-XII).
Nivelul II de locuire hallstattiană, a fost decopertat integral în casetele VI-VIII şi parţial în casetele V şi VII. În casetele VI şi VIII la o adâncime de 0,45/0,50 m a fost descoperită parţial locuinţă de suprafaţă (L 3), cu o lungime de 6,75 m şi o lăţime de 3 m. Un alt complex, a fost parţial decopertat în caseta VII, carourile 3-4, la adâncimea de - 0,55 m, respectiv în caseta VIII, caroul 3 (L 4). Atât în L 3 cât şi în L 4, podeaua era arsă puternic şi prezenta un strat de cenuşă. Condiţiile meteorologice improprii şi epuizarea resurselor financiare nu ne-au permis finalizarea cercetării acestui nivel în casetele V şi VII.
Materialul arheologic din aceste două niveluri este constituit în majoritate din fragmente ceramice (străchini, vase bitronconice, vase borcan, căni şi ceşti) tipice fazei Babadag III, obiecte din os precum o plăsea de cuţit, un mic pandantiv şi un vârf de săgeată nefinisat, fier – o bucată de zgură şi un vârf de săgeată puternic corodat.
Sector fortificaţie
În campania 2002, s-a continuat cercetarea S VI cu o lungime de 44 m, şi o lăţime de 3 m, aceasta din urmă datorându-se deteriorării de la an la an a profilelor, răzuirea acestora presupunând şi o lăţire a acestei secţiuni începute de S. Morintz în anii 70. Cercetarea noastră a avut în vedere configuraţia şanţului şi a valului de apărare hallstattian, dar şi a fortificaţiei romane plasate spre exterior. Datorită volumului uriaş de muncă din această secţiune am cercetat numai partea de est a acesteia, realizând un profil final al fortificaţiei hallstattiene şi romane.
Valul de apărare hallstattian, a fost ridicat cu pământul scos din şanţul aflat înspre aşezare În terasa de loess a aşezării a fost săpat un şanţ care are o adâncime la gură de 17 m, iar la bază de 11 m şi o adâncime maximă de 4 m, pământul de aici fiind folosit la ridicarea valului aflat în faţa acestuia. Interesant este faptul că la limita dintre şanţ şi val a fost descoperită o masivă aglomerare de lespezi şi bolovani cu foarte mult pigment roşu şi negru (arsură), care în secţiunea XVI era plasată în mijlocul valului (nucleu), aici jucând probabil rolul de contrafort. Fundul şanţului a fost placat cu lespezi de piatră, "curgând" spre baza acestuia. Interesant este că şanţul a avut două etape distincte, cea mai veche fiind constituită de linia de lespezi de piatră de la bază, iar faza a doua se află la 1/1,20 m mai sus, şanţul fiind colmatat şi placat din nou cu lespezi de piatră. După materialul ceramic descoperit în cele două straturi considerăm că acesta a fost amenajat în faza Babadag III. În ceea ce priveşte valul de apărare, acesta a fost construit cu o cantitate impresionantă de pământ galben tasat peste care au fost depuse în straturi alternante lentile de pământ galben-vineţiu şi pământ ars (roşu). În structura valului au fost descoperite patru gropi.
Cea mai mare (Gr 2) a fost săpată chiar în coama valului dintr-un strat superior, ce avea o formă rectangulară în profil, cu o deschidere la gură de 2,70 m şi o adâncime de - 1,50 m. Partea superioară a acestui complex a fost acoperită de un strat de cenuşă şi arsură, iar umplutura consta într-un pământ foarte dur, probabil mâl de balta solidificat. Celelalte gropi (Gr 3, 4, 5) au fost săpate din acelaşi nivel din stratul de pământ galben-vineţiu.
Groapa nr. 3, de formă tronconică avea o deschidere a gurii de 0,75 m, cu diametrul de 1,20 m şi o adâncime de - 1 m. În umplutura acestei gropi, au fost descoperite trei cranii umane fără mandibulă depuse pe acelaşi nivel. Două dintre cranii (cele depuse grupat) aveau maxilarul superior distrus.
Groapa nr. 4, de formă tronconică, avea diametrul gurii de 0,60 m, iar al bazei de 1,5 m şi o adâncime de - 0,75 m. Aceasta conţinea o umplutură depusă pe două straturi, separate de o lentilă de cenuşă, materialul ceramic consta în fragmente de vase bitronconice şi tronconice şi oase de animale.
Groapa nr. 5 tăiată de groapa nr. 4 avea diametrul gurii de 0,80 m, diametrul bazei de 1,95 m şi o adâncime de - 1 m. Groapa avea în partea superioară două straturi de arsură, iar la baza acesteia erau depuse un vas tronconic cu brâu alveolat şi un vas tronconic cu o toartă.
Valul hallstattian a fost secţionat de zidul fortificaţiei romane, cercetările noastre identificând numai fundaţia acestui zid care avea o adâncime de 2,20 m şi o lăţime de 2,50 m. Zidul a fost construit din doi paramenţi de piatră fasonată, tencuiţi, între care se afla piatră de umplutură legată cu mortar.
Revenind la complexele din val, apreciem că acestea au fost săpate în două etape distincte. Groapa nr. 2 a fost săpată într-o fază târzie a valului, forma şi conţinutul său determinându-ne să o considerăm ca o intervenţie de consolidare a structurii valului, în timp ce gropile 3 - 5 au fost săpate pe nivelul corespunzător celei de-a doua faze de refacere a şanţului. Aceste complexe nu pot fi considerate elemente constructive, de consolidare a structurii valului, ci mai degrabă având un caracter ritual (gr. 3, cu cranii umane), fie gropi menajere (gr. 4 şi 5), ceea ce pentru ultima situaţie ar însemna o dezafectare a valului într-o anumită etapă. Cert este că gropile 3, 4 şi 5 sunt săpate de la acelaşi nivel, existând posibilitatea ca acestea să aparţină unui moment constructiv al acestei structuri.
Sector edificiu roman
A fost curăţat un edificiu roman de formă rectangulară cercetat parţial de E. Oberländer. Temelia acestui edificiu, păstrată pe două asize, era aşezată pe cel mai vechi nivel de locuire hallstattian din zonă, aparţinând fazei Babadag II. Urmează ca în campania următoare să se finalizeze cercetarea acestui punct.
Sector "Cetăţuia II"
În urma cercetărilor de suprafaţă efectuate pe malul lacului Babadag, au fost identificate mai multe puncte în care s-au descoperit fragmente ceramice databile în prima epocă a fierului. Un astfel de punct este situat pe un promontoriu vecin aflat spre est (spre calea ferată Tulcea – Babadag) la aproximativ 20 m de limita estică a fortificaţiei hallstattiene de la Babadag. În această campanie am efectuat un sondaj stratigrafic de 1 x 10 m, orientat E - V, paralel cu faleza promontoriului. Sondajul a documentat existenţa unei locuiri pe un singur nivel, din faza a treia a culturii Babadag, ceramica (nedecorată în totalitate) putând fi atribuită acestei faze.
În secţiune au fost surprinse 4 gropi de formă tronconică, ce erau săpate de la adâncimea de - 0,50 m, ce conţineau fragmente ceramice de tip Babadag III.