Babadag | Judeţ: Tulcea | Punct: Autogară | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Jugănaru | Gabriel | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Suprafaţa afectată de construirea Autogării Babadag se află în imediata apropiere a Geamiei Ali Gazi Paşa, monument arhitectonic din sec. XVI, despre a cărei importanţă în epocă aflăm de la cronicarul Evliya Celebi: Geamia lui Ali Paşa e aşezată în târg...are robinete pentru spălare rituală. Sunt în total 40 de guri curgătoare. Are trei medresele, 20 de şcoli pentru copii şi 8 hanuri.
Cercetările arheologice din curtea geamiei conduse de Ioan Vasiliu între 1991-1993 au evidenţiat o situaţie arheologică complexă, dispusă pe mai multe niveluri de locuire de la începutul epocii medievale până în epocă modernă1.
Cunoscând situaţia arheologică din zona centrală a oraşului Babadag, ICEM Tulcea a încheiat un contract de cercetare arheologică preventivă cu S.C. Trace Trans Corporation S.R.L., care a cumpărat respectivul teren destinat construirii autogării.
Primele investigaţii de teren au ajuns la concluzia că suprafaţa în discuţie a fost afectată deja recent de săparea unei fundaţii, care a fost transformată ulterior în groapă de gunoi. Având în vedere această situaţie, săpătura arheologică a fost plasată într-un spaţiu ce părea mai puţin afectat. Astfel, pentru o sondare cât mai eficientă, am trasat o secţiune de 20x3 m, orientată E-V, amplasată în extremitatea sudică a perimetrului afectat.
După cum am anticipat, primul nivel arheologic datează din ultimul deceniu al sec. XX, fiind reprezentat de gunoiul contemporan ce a umplut groapa de fundaţie şi care pe alocuri depăşeşte 1,5 m grosime. Urmează un nivel de culoare maroniu închis cu pigmenţi cărămizii ce provin de la mici fragmente de olană sau cărămidă, care este împărţit în două etape de către trei platforme de culoare cărămizie care apar în profilul nordic al săpăturii.
Din stratul superior am recoltat puţine fragmente ceramice smălţuite la interior. Culorile smalţului variază de la nuanţe de maro, verde şi galben, la combinaţii de verde–galben-maro, crem-maro, verde-maro.
Au putut fi identificate următoarele forme: castroane, farfurii adânci, oale cu toartă, ulcioare cu cioc de scurgere, fragmente de sfeşnice, un fragment de cahlă, 6 fragmente de la farfurii de porţelan.
Între carourile 8 şi 9 a fost identificată o aglomeraţie de pietre legate cu mortar, a căror prezenţă se poate lega de construcţia modernă contemorană (probabil beciul casei), traseul acesteia fiind acelaşi cu al unui zid care încă se păstrează. De altfel în extremitatea vestică nu am descoperit decât câteva fragmente ceramice.
Nivelul delimitat în partea superioară de platforme are aceeaşi consistenţă iar materialul constă în numeroase pipe fragmentare. Acestea sunt lucrate în tipare din pastă de culoare roşie, maronie sau albă şi pot fi datate în sec. XVIII-XIX.
La adâncimea de -2,5 m faţă de actualul nivel de călcare în spaţiul încadrat de carourile 1-5 am identificat o aglomeraţie de dale de piatră aşezate direct pe sol, care din păcate nu se verifică în nici unul dintre profile. Săpătura nu a mai putut continua sub acest nivel din cauza pânzei freatice care a inundat secţiunea.
Situaţia arheologică întâlnită este total diferită de cea din curtea Geamiei, ceea ce indică intervenţii repetate aici din sec. XVIII până în prezent.
Note:
1.
1. I. Vasiliu, Ştiri istorice şi date arheologice referitoare la oraşul Babadag în evul mediu, Peuce 12, 1996, p. 195-224.