Băneasa | Comuna: Salcia | Judeţ: Teleorman | Punct: Cetate | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Băneasa, com. Salcia, jud. Teleorman
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 153954.01 |
Județ:
TELEORMAN
Unitate administrativă:
SALCIA
Localitate:
BĂNEASA
Punct:
Cetate
Sector:
castrul mare, centru, la sud de movila mică (între sat și Șoseaua Națională)
Localizare:
| 153954.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Teodor | Eugen Silviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitraşcu | Emil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
Raport:
Campaniile anterioare urmăriseră precizarea detaliilor sistemului defensiv (2017) și dezvelirea turnului-poartă de pe mijlocul laturii de est (la sugestia magnetometriei, campaniile 2018-2019, v. Planul general). Cum în 2020 ne-am odihnit, lipsind finanțarea, în 2021 ne-am propus să găsim corespondentul porții pretoriene din faza a doua a castrului. După incendiul generalizat de la mijlocul celui de al treilea deceniu a sec. III, garnizoana s-a redus substanțial, ceea ce a constrâns la o reconstrucție pe măsură. Dacă latura de vest s-a păstrat, cea de est a fost retrasă cu cca 74 m, rezultând un plan puțin obișnuit, de 140 x 65 m. Singurul avantaj era că, văzut dinspre frontieră – aflată la cca 470 m est de noua incintă – castrul părea la fel de mare ca înainte. Ipoteza de lucru era că noua garnizoană a folosit axul pre-existent al via praetoria, construcția de acces în noua incintă trebuind să se afle la intersecția acestui ax cu incinta nouă. Ipoteza s-a confirmat, fie și relativ. Noua secțiune deschisă, F (16 x 2.5 m, orientare E-V) a intersectat întreruperea șanțului de apărare, chiar dacă axul porții este cu cca 3 m mai la sud decât anticipasem. Există mai multe note comune între elementele defensive din faza 1 și faza 2, dar sunt și destule diferențe; de pildă, traversarea șanțului de apărare nu se face la nivelul solului (așa-zisul drum cruțat), ci peste un pod, din care s-au păstrat elemente ale unui pilon (în actuala fază de cercetare nu este clar câți piloni au fost, fiind necesare săpături la sud de S.F), realizat din cărămidă și bucăți de calcar (ambele materiale rare la Băneasa). O altă diferență este relația dintre aliniamentul incintei și aliniamentul șanțului; dacă pentru faza 1 distanța dintre ele era mare (8 metri la poarta de est, dar și mai mult la colțul de NE), șanțul fazei 2 se află foarte aproape (4 m din ax în ax, însă șanțul începe imediat lângă turnul de poartă). Și șanțul este mai mic decât anteriorul, cu o deschidere de 5.1 m și o adâncime de 2.06 m (a se compara cu 6.25 x 2.85 m, la colțul de NE), dar ar mai fi necesară o verificare mai departe de intrare. O asemănare este profilul modest al valului în care s-a făcut implantarea palisadei, care se ridică numai 25 cm deasupra nivelului de călcare de la interior; doar ceva mai mult avem spre exterior, în jur de 50 cm, comparând nivelurile de călcare de pe cele două părți ale șanțului. Din nefericire, curățenia care a urmat incendiului a fost una radicală, nivelurile de fază 1 fiind absente, în special la est de șanț. Pentru clarificarea planimetriei la vest de șanțul de apărare, s-a deschis o secțiune paralelă, de 9 x 2 m, notată G (vezi ilustrația). La nord de axul drumului s-a delimitat o construcție rectangulară, ridicată pe patru stâlpi de lemn, de diametru mare (45 cm), închizând un dreptunghi cu dimensiunile de 3.2 x 2 m (între axuri), cu lungimea perpendiculară pe șanț; la aceste dimensiuni – pare mai degrabă o scară de acces spre o platformă de luptă ridicată deasupra porții. Că „platformă” sau „turn”, construcția a fost acoperită cu țigle – fapt unic la Băneasa, lucru pe care îl afirmăm nu atât în baza săpăturilor, nu foarte extinse, cât a cercetării de suprafață din anii anteriori. Surpriza campaniei a fost apariția mai multor ștampile tegulare, toate fragmentare, dar aproape toate identice, reconstituind un cartuș cu lungimea de 60 mm x 20 mm, cu legenda ACL, cel mai probabil Ala Claudia de la Slăveni (deși unitatea figurează în Moesia inferior post 140, iar la începutul sec. III un detașament era era în Crimeea...). Ar fi datarea cea mai târzie a acestui tip de ștampilă (al treilea deceniu al sec. III), surprinzător de asemănătoare cu cele considerate timpurii (cu peste un secol mai vechi, dar aparent identice, inclusiv mărimea cartușului). Țiglele – foarte bine arse – au fost aduse din garnizoana Slăvenilor (sau oricum din zona Oltului inferior), contribuind astfel la refacerea acestei fortificații de primă linie (sunt 38 de km între cele două forturi, plus Oltul). Cărămizi s-au găsit puține, și acestea de calități distincte (fie foarte bună, fie foarte friabilă), cele de calitate mai slabă fiind foarte probabil locale. Pe una dintre ele a apărut și un înscris (cu degetul) care, în premieră, sugerează numele unității militare locale, doar că este una deocamdată neatestată în Dacia, fiindcă MD (D retrograd) nu poate fi asociat cu nimic. În rest, inventarul mobil este sărac, așa cum am constatat și la poarta castrului mare. Un raport detaliat va fi publicat atunci când săpătura în zonă va fi finalizată (la sud de axul drumului), ceea ce, desigur, depinde de finanțare.