Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Damian |
Paul |
responsabil |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Paraschiv-Grigore |
Eugen Marius |
responsabil sector |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitraşcu |
Emil |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile |
Mihai |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Cadrul geografic. Istoricul cercetării Situl 1 Bâcu este situat pe raza administrativă a comunei Joița, sat Bâcu, județul Giurgiu, pe partea dreaptă a Autostrăzii A1 București-Pitești, în zona km 19, nefiind reperat prin studiile și cercetările perieghetice anterioare anului 2020. În urma diagnosticului arheologic intruziv, situația stratigrafică constatată, materialele arheologice recoltate, precum și artefactele răspândite la suprafață între km 0+000–0+150, indicau o posibilă locuire a perimetrului, chiar dacă nu au fost descoperite complexe arheologice certe. Astfel, s-a reușit delimitarea spațială, cu foarte mare acuratețe, a unei zone de habitat fără a se putea preciza cu certitudine perioada istorică și fără a putea evidenția amploarea acestei locuiri. Cercetările arheologice au acoperit o suprafață de cca 37.000 mp, ce au însumat patru suprafețe și 41 se secțiuni (Fig. 2). În urma cercetărilor pe întreaga suprafață a sitului au fost identificate și cercetate 25 de complexe arheologice, databile în epoca bronzului (21), epoca medievală (două) și contemporană (două). Zona a fost în circuitul agricol până recent, lucru dovedit de unul dintre complexele contemporane (un canal pentru conducte de irigații), ceea ce indică și o perturbare a stratului arheologic, aflat imediat sub cel vegetal. Metodologie Perimetrul în cuprinsul căruia a fost identificat situl a fost împărțit inițial în patru suprafețe, lăsând-se martori stratigrafici longitudinali și transversali. Stratul vegetal a fost înlăturat mecanic până la adâncimea identificată în diagnostic, respectiv la –0,30/–0,40 m, nivel unde fusese observat anterior stratul de cultură. Decaparea a început de la km 0+025 (respectiv dinspre Autostrada A1, la N de aceasta, dincolo de zona de protecție a acesteia, zonă delimitată de un șanț longitudinal pentru captarea apelor pluviale) spre km 0+150. Zonele cu concentrație mai mare de pigmenți de arsură și ceramică au fost cercetate manual, cu cazmale și rașchete. Complexele identificate în nivelul de cultură au fost cercetate tot manual cu instrumente specifice (rașchete, mistrii/„truele”), fotografiate, desenate, înregistrate topografic, descrise în jurnalul de săpătură. Materialul arheologic a fost recoltat și etichetat după coordonatele stabilite (respectiv kilometru de referință al autostrăzii, suprafață, complex, adâncime etc.). Stratigrafia Stratigrafia generală a Sitului 1 – Bâcu a fost stabilită în urma realizării unor secțiuni transversale și longitudinale de-a lungul sitului, precum și prin efectuarea de sondaje. Astfel, au fost identificate cert patru nivele: (1) 0–0,30/0,40 m = nivel de sedimente, de culoare brun-maronie, cu textură preponderent argiloasă, afânat, perturbat de lucrările agricole (arătură), strat vegetal actual; (2) –0,30/0,50 m – 0,70/0,90 m = nivel de sedimente de culoare neagră, cu textură pelitică (lut) cu fragmente ceramice, mici bucăți de lut ars, cu pigmenți roșiatici și pe alocuri pigmenți de lemn carbonizat în care au fost identificate complexele arheologice; (3) –0,60/0,90 m – 1,20/2,00 m = nivel de sedimente de culoare galbenă, cu o textură argiloasă, fără urme de intervenție antropică, steril din punct de vedere arheologic. (4) –1,20/2,00 m – 4,00 m = nivel conglomerate nisipoase și pietroase de râu, depunere aluvionară, fără urme de intervenție antropică, steril din punct de vedere arheologic (apare la o adâncime mai mare de 1,20 m). Scurtă descriere a descoperirilor În perimetrul 0+000–0+150 au fost identificate 25 de complexe ce au aparținut atât unei locuiri sporadice din perioada epocii bronzului (Fig. 3), cât și intervenții antropice din perioada medievală și contemporană. Complexul Cx. 25 este în fapt o alveolare în care au fost aduse de aluviuni mai multe fragmente ceramice. Cercetarea complexelor din epoca bronzului ne face să credem că în acea perioadă zona era mlăștinoasă și locuirea a fost sporadică și temporară pe grindurile formate de cursul râului Ciorogârla. Concentrarea complexelor spre o zonă mai înaltă (în partea de NV a sitului) ne întărește concluzia cu privire la grindurile pe care au fost amenajate locuințe temporare sau gropile de provizii. Materialul arheologic recoltat din complexe sau stratul de cultură (fragmente ceramice, material litic, fragmente de lut ars), deși într-o stare de conservare precară și foarte fragmentar, a oferit profile întregibile (margini, baze), însă nu a permis atribuirea culturală exactă a așezării din zona km 0+000 – 0+150, dar este cert că aceasta se poate data în epoca bronzului. Totodată, în zona km 0+080 au fost identificate două complexe aparținând epocii medievale (un cuptor și un mormânt de inhumație – Fig. 4). Moneda descoperită în mormânt este datată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar complexele cercetate au legătură cu o așezare sezonieră. Cele două complexe contemporane sunt reprezentate de un șanț pentru irigații și o zonă de unde a fost extras balast pentru construcții. Zona sitului 1 Bâcu a fost puternic perturbată în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când a fost construită Autostrada A1 București – Pitești, precum și la momentul când a fost construit podul ce supratraversează actuala autostradă (DJ 602).
Rezumat:
Autostrada de Centura București km 0+000-100+765, Lotul 3: Sector 1. km 85+300–100+765 Aferent Centura Sud. Sector 2. km 0+000-2+500 Aferent Centura Nord.
Traseul viitoarei autostrăzi A0, lotul 3, suprapune porțiuni din văile râurilor Argeș, Dâmbovița, Ciorogârla și Sabar. Chiar dacă în literatura de specialitate pe raza localităților pe care urmează să se construiască lotul 3 al autostrăzii A0 sunt semnalate o serie de așezări din diferite epoci istorice , informațiile, deși foarte importante, sunt adeseori lacunare, dispersate și greu de localizat în teren, în lipsa unor precizări topografice.
Evaluarea de teren non-intruzivă realizată de către Vasilica Sandu Cuculea în anul 2009 aduce lămuriri cu privire la zona de interes, identificând prin periegheză trei situri arheologice care puteau fi afectate de traseul A0, lot 3, fără a avea certitudini în acest sens.
În urma diagnosticului intruziv realizat în anul 2020, au fost identificate șapte situri arheologice (Fig. 1), după cum urmează: Situl nr. 7 – Domnești 2 (km 92+150 – 92+500); Situl nr. 6 – Domnești 1 (km 92+500 – 93+130); Situl nr. 5 – Ciorogârla 3 (km 93+950 – 94+340); Situl nr. 4 – Dârvari/Grădinari (km 95+810 – 96+020); Situl nr. 3 – Ciorogârla 2 (km 98+780 – 99+020); Situl nr. 2 – Ciorogârla 1 (km 99+750 – 99+990); Situl nr. 1 – Bâcu (Km 0+000 (-0+060) – 0+150 stânga și centrul autostrăzii A0, în zona nodului rutier de legătură cu A1).
Cercetările arheologice desfășurate în lunile mai–noiembrie 2021 în cuprinsul celor șapte situri reperate au confirmat diagnosticul arheologic, fiind identificate și cercetate complexe arheologice care aparțin unor așezări de sine stătătoare sau unor locuiri temporare. Materialul arheologic recoltat se află în depozitele și laboratoarele MNIR, fiind în curs de prelucrare și restaurare.
Abstract [EN]:
Site no. 1. Bâcu (Joița commune), Giurgiu County.
Point: Bâcu – km 0+000 (-0+060)-0+150 left and the center of the A0 Motorway, in the area of the road junction to A1 Motorway.
A number of 25 archaeological complexes have been identified and were assigned to a sporadic habitation during the Bronze Age (Fig. 3), as well as to anthropic interventions from the Middle Ages and the contemporary period. The investigation of the features from the Bronze Age leads us to believe that at that time the area was a marshy one and the habitation was sporadic and temporary on the alluvial bars formed by the Ciorogârla river. The concentration of the vestiges on a higher area (in the northwestern part of the site) strengthens our conclusion regarding the alluvial bars on which temporary dwellings or storage pits were set. The archaeological material unearthed on complexes or culture layer (potsherds, lithic material, fragments of fired clay), although in a precarious and very fragmentary state of preservation, provided whole profiles (rims, bottoms), did not allow – however – to determine the precise „cultural” periodisation of the settlement at km 0+000 – 0+150, but it is certain that it can be roughly dated to the Bronze Age. Also, in the area of km 0+080 were identified two complexes belonging to the Middle Ages (a furnace and a burial – Fig. 4). The coin discovered in the tomb’s inventory is dated to the end of the 18th century, and these two archaeological features are related to a seasonal habitation.
Note:
1.
Lista Monumentelor Istorice semnalează o serie de situri aflate în raza localităților Ciorogârla, Dârvari și Domnești, dar acest lucru nu presupune în mod absolut prezența vestigiilor de ordin istoric și arheologic în perimetrul dat de proiectul de construcție.
2.
Vasilica Sandu Cuculea, Raport de cercetare arheologică. 1. Evaluare de teren pentru obiectivul: Avizarea studiului de fezabilitate pentru Autostrada Centură București, zona de nord și de sud a capitalei, între autostrada București – Pitești (A1) și autostrada București – Constanța (A2) București, 2009.
3.
Ca urmare a recunoașterii pe teren efectuate în anul 2019, echipa Muzeului Național de Istorie a României a propus beneficiarului (Asocierea Aktor Technical Societe Anonyme/Aktor S.A.– S.C. Euro Construct Trading’98 S.R.L.) efectuarea unui diagnostic arheologic intruziv, care a fost realizat în vara anului 2020.
CC BY-SA 4.0 
