Augustin | Comuna: Ormeniş | Judeţ: Braşov | Punct: Tipia Ormenişului | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 41710.02 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
Ormeniş
Localitate:
Augustin
Punct:
Tipia Ormenişului
Localizare:
| 41710.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bălos | Angelica | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Costea | Florea | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Scurtu | Lucica Olga | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
Raport:
Beneficiind de sprijinul financiar substanţial al Consiliului Judeţean Braşov şi de cel al MCC, campania 2003 s-a desfăşurat în perioada 1 iulie – 25 august. Programată a încheia cercetările din cetatea dacică, ea a răspuns în mare măsură acestui deziderat, neterminată rămânând doar investigarea "cisternei" situată în capătul de SE al fortificaţiei, în afara zidurilor.
Obiectivele urmărite în mod special au fost:
- terminarea dezvelirii ariei pe care în anii anteriori apăruseră resturi şi suporturi din scoree bazaltică (tuf vulcanic);
- terminarea Secţiunii II din anii 2001–2002 şi deschiderea de casete acolo unde se impunea, în scopul lămuririi destinaţiei platformelor de piatră descoperite în campania 2003;
- încheierea cercetării în punctul în care, tot în anul 2002, a fost dezvelit parţial un zid considerat a fi primul din această zonă în tehnica opus quadratum;
- excavarea cisternei;
- sondarea unui câmp de mici construcţii circular-ovale din piatră de calcar, situat pe o terasă de la nordul tipiei.
În urma obţinerii acceptului din partea administratorului silvic de a sacrifica patru arbori din incinta cetăţii s-a deschis o suprafaţă de 6 x 6 m, extinsă apoi cu 2,5 m spre Terasa I pentru a se putea preciza amplasarea plintelor şi a suporturilor pe plintă faţă de zidul din această parte a cetăţii (S I/2003 ).
Aproximativ în centrul acestei suprafeţe, la numai -0,1 m sub actualul nivel de călcare, a apărut partea superioară a unei plinte din scoree bazaltică. Degajarea integrală a depunerilor a permis obţinerea informaţiilor referitoare la dimensiunile bazelor de coloane şi la tehnica de realizare a lor, modul de aşezare-fixare pe pavaj, distanţa dintre baze, orientarea şirurilor, raportarea la alte construcţii din incintă şi datarea relativă a începutului şi sfârşitului sanctuarului.
Pavajul este identic celui din restul suprafeţei, realizat din piatră albă de calcar prevalată din cotele mai înalte ale tipiei, amestecată cu lespezi de piatră roşie (ofiolit) adusă de pe dâmbul alăturat. La partea superioară a lui, peste pietrele din ultimul strat, se află lipitură de perete arsă provenită de la construcţia circulară alăturată.
Plinta descoperită în 2003 este singura întreagă dintre cele găsite până acum. Are, în general, formă tronconică, baza mare fiind în jos. Diametrul bazei mici, uşor ovalizat, este de 57/52 cm. Profilul dă impresia unei uşoare arcuiri, fără a schimba imaginea de trunchi de con. La partea de jos (baza mare) este intenţionat cioplită în arc ("ascuţită"), pentru a se aşeza perfect în "cercul"-suport de pietre.
De observat că baza de coloană are spre NV şi SV câte o suprafaţă plană, de mărimi diferite, amănunt interesant şi în legătură directă cu cioplirea ei în carieră.
Plinta este asemănătoare dar nu egală în dimensiuni cu acelea descoperite în grohotişurile de pe ambele pante ale dealului. Spre exemplu, o altă plintă provenită din acelaşi edificiu sacru are diametrul bazei mici de 55 cm, diametrul bazei mari de 63 cm, diferenţa fiind, însă, uşor sesizabilă în cazul înălţimii, cea din urmă mai mare cu 14 cm (42 cm faţă de 28 cm).
Aşezarea bazei de coloană pe pavaj este, credem, pe cât de simplă, pe atât de sigură. În stratul de calcar alb şi ofiolit s-a făcut, ulterior, ori s-a lăsat în cursul amenajării lui o cavitate ce nu depăşeşte 10 cm adâncime, pe marginile căreia s-au aşezat, înclinate spre centru pietre plate, tot din calcar alb şi ofiolit, cu laturile între 10 şi 25 cm. În centrul "cercului" astfel obţinut s-a depus pământ adus de pe terase, peste care s-a aşezat baza de coloană. Pietrele "cercului"-suport se înalţă cu 10-12 cm de la pavaj, creând impresia că ele reprezintă plinta bazei de coloană, constatare în urma căreia denumirea de plintă s-ar cuveni înlocuită cu aceea de bază de coloană.
Pe acelaşi şir cu aceasta, transversal, se află partea superioară a altei plinte, la depărtarea de 2,45 m, măsurată din centrul lor. Aceeaşi distanţă există între plinta întreagă şi resturile din una spartă pe loc pe direcţia Terasei I. Pe şirul lung s-au măsurat cu precizie distanţele dintre centrele "cercurilor"-suport care păstrau lespezi de plinte sparte pe loc, acestea fiind constant de 1,80 m. S-a putut reconstitui, astfel, amplasarea exactă a 11 plinte sparte pe loc şi a "cecurilor"-suport, situaţie în care se poate afirma că avem de a face cu un edificiu cu trei baze de coloane pe şirul scurt, numărul lor pe cel lung putând fi aproximativ de 10 după resturile bazelor sparte pe loc. Facem precizarea că platforma amenajată special pentru acest sanctuar are lungimea de 24 m, situaţie în care dacă dacii ar fi folosit întreg spaţiul ar fi încăput 13 baze de coloane.
Conchidem, fără a fi siguri de cele afirmate, că pe şirul lung puteau fi 10 tamburi, de unde ar rezulta că ne aflăm în faţa unui edificiu de cult din categoria celor mici.
Depărtarea tamburilor faţă de zidurile cetăţii dinspre NV şi S este de 0,5 m. Orientarea şirului lung este de 320° V.
Ca şi în anii anteriori, inventarul mobil descoperit este foarte sărac. Ceramica este prezentă doar prin fragmentele hallstattiene sau Latene aduse din altă parte odată cu pământul folosit la nivelarea pietrelor. Şi piesele metalice sunt puţine: o scoabă de fier, o piesă de bronz turnată pentru care nu am găsit analogii între artefactele dacice şi o fibulă fragmentară din bronz. Importanţa acesteia din urmă este deosebită pentru datarea ridicării edificiului în discuţie, circulaţia ei fiind apreciată în prima jumătate a sec. I a. Chr. Piesa a fost găsită chiar lângă plinta întreagă, pe pavaj, şi are analogie perfectă la Kostolaè. Sanctuarul a fost construit sigur în vremea lui Burebista.
Forma curioasă şi neîntâlnită în alte fortificaţii dacice a platformelor de piatră de pe Terasa I ne-a determinat să reluăm cercetarea în S II/2001-2002. Singura informaţie certă este aceea că la un moment dat, sigur în vremea domniei lui Burebista, s-a renunţat la toate construcţiile de pe terasă situate în zona cazărmii dar în afara cetăţii, ele fiind integral acoperite cu un pavaj ce cuprinde toată suprafaţa terasei. Evenimentul s-a desfăşurat în mod brutal, locuinţele de sub pavaj fiind distruse de un incendiu deosebit de violent. Interesant este amănuntul că în aceste locuinţe s-au descoperit şi vase celtice sau de factură celtică. În pavaj sau imediat sub acesta s-au găsit şi două vase îngropate în poziţie verticală, unul hallstattian şi spart, celălalt dacic şi întreg.
Platforma astfel obţinută credem că era destinată instruirii militarilor. Ea este lipsită de orice fel de construcţii.
Cercetările din zona zidului considerat a fi primul din partea de SE a Transilvaniei în tehnica opus quadratum au condus la concluzii interesante. Partea inferioară a acestuia, pe o înălţime de 1,20-1,50 m nu este construită efectiv de către daci. Ei au tăiat vertical peretele natural al stâncii, blocurile de piatră rezultate fiind apoi folosite la supraînălţarea construcţiei. Pentru a asigura stabilitatea acestora, constructorii au ridicat spre amonte un parament din lespezi de calcar local, între acesta şi cel dinspre vale fiind plantate transversal sau longitudinal pe zid blocurile amintite. În felul acesta s-a ridicat o construcţie lungă de 20 m şi groasă de 5 m. Rostul ei nu este clar dar poate fi interpretat ca un obstacol în calea celor care ar fi atacat cetatea de pe tipie. Pe la capătul sudic al zidului trecea drumul antic. Locul poartă numele Şopul Pădureanului şi este cu 203,9 m mai scund decât tipia (552 m)
Fragmentele ceramice descoperite în apropierea zidului sunt puţine şi toate dacice.
Cercetarea presupusei cisterne nu s-a putut încheia din cauza celor trei copaci (fagi) de dimensiuni apreciabile existenţi în aceasta, ca şi din cauza colmatării masive.
Deoarece în cele peste 20 de campanii s-au făcut zeci de sondaje în căutarea locurilor de depunere a defuncţilor din prima şi din cea de a doua epocă a fierului, toate soldate cu insucces, în vara anului 2003 s-a început cercetarea unor mici "construcţii" circular-ovale din piatră de calcar într-un loc situat mai sus de Şopul Pădureanului, în stânga drumului antic şi medieval. Din păcate, golirea integrală a lor s-a dovedit imposibilă din cauza prăbuşirii în ele a unor blocuri mari de piatră. Seamănă celor de la Pietroasele-Gruiul Dării (jud. Buzău) fără a fi copertate. Cercetarea lor se va relua în campania 2004.
Rezumat:
Obiectivele campaniei au fost: terminarea dezvelirii ariei pe care în anii anteriori apăruseră resturi şi suporturi din scoree bazaltică; terminarea SII din anii 2001–2002 şi deschiderea de casete acolo unde se impunea, în scopul lămuririi destinaţiei platformelor de piatră descoperite în campania 2003; încheierea cercetării în punctul în care, tot în anul 2002, a fost dezvelit parţial un zid considerat a fi primul din această zonă în tehnica opus quadratum; excavarea cisternei; sondarea unui câmp de mici construcţii circular-ovale din piatră de calcar, situat pe o terasă de la nordul tipiei. S-a început cercetarea unor mici „construcţii” circular-ovale din piatră de calcar într-un loc situat mai sus de Şopul Pădureanului, în stânga drumului antic şi medieval.