Armăşeni | Comuna: Buneşti-Avereşti | Judeţ: Vaslui | Punct: Muncel | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 162942.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Buneşti-Avereşti
Localitate:
Armăşeni
Punct:
Muncel
Localizare:
| 162942.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | responsabil | Muzeul Municipal Huşi |
| Salomeia | Paul | participant | Muzeul Municipal Huşi |
Raport:
S-a urmăritdecopertarea locuinţei L2 surprinsă cca. jumătate în campania 2008 care se continuă spre S în cea mai mare parte, prin trasarea unei noi secţiuni Ş4 în prelungirea Ş3 pe un ax NV-SE.
Trasarea secţiunii Ş4 cu L = 15 m şi l = 2 m pe traseul căreia s-au identificat: L2 între m.1 - m.2, L3 între m.9 - m.15 cu o vatră de foc dispusă în partea central-estică a locuinţei (L3), şi o groapă menajeră (G5) între m.1 - m.4 de factură cucuteniană.
Prin decopertarea primelor nivele arheologice s-au identificat fragmente ceramice de culoare cenuşiu-negricioase, de calitate bună spre mediocră, cu incizii triunghiulare şi impresiuni de factură Costişa. Deşi puţine la număr, majoritatea erau incizate.
Fragmente ceramice cucuteniene s-au descoperit încă de la -0,45-0,50 m, nivelul Cucuteni A3 fiind cel mai consistent, depăşind grosimea de 0,40 m. În cazul gropii de fundare de sub locuinţa L2, fragmente ceramice s-au descoperit până la -1,55 m, iar locuinţa (L2) identificată din campania 2008 (Ş3) a fost surprinsă de la -0,60 m până la 0,85 m, fiind de remarcat stratul aluvionar mai gros în aval (m.1 - m.7) decât în perimetru L3 (amonte).
Locuinţa L2surprinsă pe latura de SSE, între m.1 - m.2 din Ş4, este formată dintr-o masă de chirpici, în perimetrul cărora au fost identificate resturi de elevaţie de la pereţii colţului sud-estic şi o platforma din lut cu schelet de nuiele, cu refaceri succesive pe întreaga suprafaţă a construcţiei. Locuinţa a avut o formă aproximativ rectangulară, cu orientarea aproximativ NV-SE, fără a fi surprinse detalii arhitectonice. Sub resturile pereţilor a fost identificată platforma de chirpici, cu amprente de lodbe semicirculare în secţiune. Resturile păstrate în elevaţie ale pereţilor demonstrează existenţa unei singure încăperi surprinsă în Ş4 pe cca. 2 m². La partea inferioară a podelei din lut sunt vizibile amprente provenite de la platforma de bârne realizată pe solul amenajat în prealabil.
Locuinţa (L3),surprinsă între m.9 şi m.15, în proporţie de două treimi, restul continuând în partea de V şi S a secţiunii. Doi dintre pereţi, cel estic şi respectiv cel nord-estic, sunt surprinşi în totalitate în Ş4, iar în mijloc, printre chirpici s-a identificat o vatră de foc cu mai multe etape de refacere. Între peretele estic al secţiunii Ş4 şi chirpicul locuinţei a fost descoperit şi un complex ceramic de la un vas reîntregibil, iar în afara locuinţei, pe latura de N au fost depistate câteva pietre de foc înroşite şi mici oase, fără a fi însă vorba de o groapă propriu-zisă.
G5, a fost identificată de la m.1 până la m.4, între 0,60 m - 1,55 m, continuând şi în afara secţiunii spre V. În umplutura sa s-au găsit: fragmente de chirpici; o nicovală din gresie; un topor masiv şlefuit din gresie; un topor şlefuit; nuclee neregulate; un gratoar retuşat, pe lamă; un con (minifalos), din lut ars; o statuetă feminină fragmentată; un percutor; ceramică pictată tricrom cu motive în Z,W,X,V; ceramică precucuteniană incizată; pietre înroşite; corn de bovină (-1,30 m); chirpici cu ardere secundară vitrifiaţi; gratoar pe aşchie din silex de Prut.
Vatra de foc descoperită între m.11-m.13 este de formă cvasirectangulară şi se întinde pe o suprafaţă de cca. 1,5 m², fiind identificată în interiorul locuinţei L3, pe latura nord-estică a acesteia, alipită peretelui exterior. Această instalaţie de foc a fost construită pe podeaua locuinţei, având mai multe faze de reconstrucţie, cu gardina păstrată într-o stare mediocră, având amprente de nuiele.
S-a constatat că vatra a avut trei faze de utilizare:
- stratul superior cu o grosime de cca. 0,03 m, reprezentând lipitura (făţuială) cea mai recentă, cu o arie de extindere maximă a vetrei;
- stratul median are cam aceeaşi grosime cu cel superior, însă lutuiala este galben-cenuşie faţă de cealaltă cenuşiu-albicioasă;
- vatra veche sau nivelul inferior iniţial are o grosime mai mare de 0,04-0,05 m, fiind construită direct pe podea, lipsind pietre în substrat.
Totuşi în partea de V a vetrei, există o piatră masivă fragmentată (gresie) arsă.
Chirpicul poligonal este de culoare cărămizie. Suprafaţa vetrei iniţială era mult mai mică decât cea descoperită după refacerile succesive, având cca. 1 m². Pe ansamblu, vatra are o parte boltită cu înălţimea maximă în centru, coborând până la -0,40m ( în bază).
Pe cuprinsul secţiunii Ş4 s-au mai descoperit:
Plastică:
- o statuetă masculină fragmentată (m.12 - 0,50 m). Se păstrează din zona trunchiului şi până la şolduri, cu zona inferioară ruptă din vechime, având o arderea bună, dar nu s-a ajuns până la culoarea cărămizie (ardere ideală) ci s-a realizat una gălbui-cenuşie. Fesele sunt bine conturate, iar o mică proeminenţă schiţează sexul bărbătesc (falusul). Are L = 2,5 cm, l (bazin) = 3 cm;
- fragment statuetă masculină, ( m. 7/-0,60 m) păstrată din zona gâtului până la bazin, care include fesele şi sexul pronunţat (cu gaură în falus diam. = 4 mm). De deasupra zonei pubiene pleacă (triunghiular) cu vârful în jos la nivelul sexului, două linii paralele incizate care intersectează zona inferioară a bustului, după care coboară pe partea dorsală cu vârful spre mijlocul feselor, iar din loc în loc banda incizată este reprezentată cu adâncituri punctiforme. Ombilicul este schiţat printr-o aplică proeminentă, iar o altă proeminenţă se poate vedea în zona pieptului pentru a marca sânul drept. Sânul stâng nu este schiţat. Sunt două variante: ori aplica a căzut din vechime, ori statueta era o reprezentare androgină, (sânul stâng legat de receptivitatea feminină iar cel drept nereprezentat, de aspectul masculin). (Dimensiuni: L = 8 cm,l(umeri) = 3,8 cm; l(bust) = 2 cm; l(bazin) = 3,5 cm; gr.(trunchi) = 1 cm; gr.(bazin + fese) = 2,8 cm. Statueta antropomorfă prezenta oblic şi o „eşarfă" de pe umărul stâng până la bazin, iar în jurul soldurilor o altă eşarfă incizată. Eşarfa de pe umărul stâng are 2,5 cm în faţă şi 2,5 cm în zona de la spate, iar cea de la bazin 6 cm. Astfel de statuete sunt rare, probabil reprezentând o căpetenie de rang înalt. Talia este uşor subţiată, iar bazinul mai larg decât umerii.
- Corn de taur(m.14/-0,60 m) din lut ars de culoare cărămizie, de dimensiuni mare (L = 7 cm, l(bază) = 2,2 cm, L(vârf) = 1 cm). Vârful cornului este rupt din vechime;
- corn din lut ars (minifalus) (m4/-0,80 m) descoperit în groapa G3, cu formă de „piuneză", însă cu vârful uşor alungit, subţiat treptat. Diam. = 2,2 cm, h = 1cm. Este de culoare galben-cenuşie;
- percutor din silex rulat cvasisferic, cu urme de uzură funcţională, descoperit la m3/-0,80 cm;
- opt aşchii neregulate şi trei nuclee descoperite la m.3/-0,80 m;
- ceramică pictată în V, de culoare roşie, neagră, ciocolatie şi albă;
- un fragment ceramic prezintă incizii paralele sub formă de W, X şi V, iar pe gâtul vasului un şir punctiform circular, cu buza incizată alveolară, aparţinând civilizaţiei Precucutiene III. Este de culoare neagră;
- gratoar pe lamă din silex de Prut (m3/-0,80 cm), de culoare neagră-mat, cu partea activă convexă, retuşat oblic, iar lateral retuşe superficiale şi urme de uzură. Lama este carenată (central-dreaptă), dar ruptă din vechime (L = 4,5 cm, l = 3 cm);
- fragment topor şlefuit din gresie glauconitică (m4/-0,80 m) păstrat cca. 1/3, de culoare cenuşie, fin şlefuit, cu muchia dreaptă şi o faţă plană, iar cealaltă uşor bombată, cu laturile cioplite. L = 4 cm, l(muchie) = 2,5 cm, l(mijloc) = 5 cm;
- topor masiv şlefuit, din gresie glauconitică cu început de perforare, având muchia în formă de V (triunghiular), cioplit în această zonă pentru a-i da utilitate ca a doua parte activă. Tăişul este cioplit, dar neterminat, iar ambele părţi plane şi una din laturi, iar cealaltă prezintă câteva cioplituri stângace. L = 20 cm, l(muchie) = 9 cm, l(tăiş) = 1,5 cm, gr. = 5,5 cm, ø(gaura de înmănuşare) = 2,5 cm;
- chirpicii descoperiţi în groapa G5 (la -1,30-1,55 m) au predominant o ardere secundară;
- gratoar pe aşchie (m2/-1,55 m), din silex de Prut, de culoare neagră cu partea activă convexă, retuşat, iar lateral cu urme de uzură. Se disting clar bulbul de percuţie şi undele de şoc. L = 3 cm, l = 2 cm;
- fragment de capac de văsuleţ, (m.11/-0,60 m), de formă tronconică, cu urme vagi de pictură rosie, cu butonul apucător circular: diam.= 8 cm, h = 3 cm, fiind ştirbit pe cca. 1/3 din circumferinţă;
- fragment coadă de polonic (m.12/-0,50 m) din lut ars cărămiziu (L = 6 cm, l(median) = 3cm, l(inf) = 1,7 cm);
- aşchie (m14/-0,40 m) dreptunghiulară din silex de Prut cu urme de cortex rulat, de culoare neagră (L = 6cm, l = 3,5 cm);
- gratoar pe lamă (m5/-0,60 m) din silex alb-maroniu (de Ibăneşti), cu carenă, având partea activă oblică, retuşat semiabrupt pe ambele laturi până la talon. Se distinge bulbul de percuţie, talonul şi undele de şoc. L = 8 cm, l = 2,3 cm;
- fragment coadă de polonic (m6/-0,80 m) cu urme de pictură roşie, păstrată mai ales pe partea ventrală (L = 16,5 cm, l(coadă) = 4,5 cm, l(cupă) = 7,5 cm). La partea inferioară, la contactul dintre cupă şi coadă prezintă o uşoară îngustare şănţuită pe ambele părţi, iar în zona mediană o curbură pentru a putea fi mai uşor de mânuit.
Bibliografie: